Semnul 8- Love Story Like

  

„Cred că a trecut suficient timp”, se gândi, într-o duminică de decembrie, Ioana. 

Își luă telefonul și îl așeză cu grijă peste cărțile de română. Se săturase de atâta învățat. Mai erau câteva luni până la bacalaureat, dar ea învăța zilnic. 

O zi la matematică. 

Una la română. 

Una la engleză. 

Una la istorie. 

Nu-i plăceau lucrurile spontane. Totul trebuia pregătit temeinic. Cu grijă. Nimic la voia întâmplării. 

Își deschise contul de Facebook. Nimic nou. Aceleași banalități. Citate. Video-uri cu pisici și căței. Haștaguri. Flori. Poze cu flori. Vorbe de duh despre suflet și iubire. 

„Plictisitor”, își spuse și începu să scrie o postare nouă. 

Tasta repede, fără să se gândească, fără să șteargă, fără să ezite: 

„Cred că m-am îndrăgostit. Nu e nici momentul prielnic, nici nu mă încântă foarte mult, dar s-a întâmplat și trebuie să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă aș fi fost altfel decât sunt, aș fi așteptat să mă observi, să mă curtezi cumva, să te las să preiei inițiativa unei încercări de apropiere între tine și mine. 

Sunt, însă, exact cum sunt și, de aceea, am ales să-ți scriu această, hai să-i zicem, scrisoare. 

Dragă Andrei, încep în modul cât de clasic cu putință, pentru că mi se pare mai natural așa, deci, dragă Andrei, ce mai faci? Cum ești? Cum ți se pare viața? 

Eu sunt bine, am început deja să învăț pentru bacalaureat. Pot părea puțin ciudată pentru ceilalți colegi, dar, dacă ne cunoaștem exact felul de a fi, ne scutim de o groază de probleme, pe viitor. 

Mie-mi place planificarea, de exemplu. Spontaneitatea mă dezechilibrează. Nu înseamnă, însă, că nu pot s-o admir sincer, la alții. La tine, să zicem. Ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul clasei a XI-a, la ora de engleză, m-a bulversat. 

Știu ce-ai făcut. Știu cât de laș ai fost și ce ai scris pe Facebook, despre Miss de engleză. Dacă ea te-a iertat, te-am iertat și eu, cu toate că nu am nici o legătură cu această poveste. 

Trăim, însă, într-o o epocă în care suntem mai mult ca oricând legați unul de altul, prin gânduri, prin idei, prin cuvinte, prin tehnologie. Eu m-am simțit conectată la această poveste și am fost de partea lui Miss, chiar dacă nu era una dintre profesoarele mele preferate. Mă bucur pentru tine și pentru spiritul tău, că ți-ai cerut scuze de la Miss, atunci. Mă bucur și mai mult că scuzele au fost sincere. 

M-am îndrăgostit de tine în timp ce erai în fața clasei, în ora de engleză, la sfârșitul clasei a XI-a. Chiar atunci, în acea zi de iunie. Acum e decembrie. În jumătate de an, sentimentele mele pentru tine nu au scăzut deloc, ba chiar au crescut, aș putea spune. Știu că din acea zi te-ai schimbat sau te-ai regăsit, poate. 

Nu mai ești adolescentul care nu-și găsea locul, puțin laș, puțin fanfaron, puțin netrebnic, dar cu un fond sufletesc atât de bun. Ești aproape un bărbat. 

Uneori, o clipă de sinceritate totală cu noi înșine, e suficientă pentru a ne privi în suflet și a ști cum suntem și cum vrem să fim. 

Dragostea mea pentru tine e pură, ți-o spun dinainte. Nu o să accept nici un strop de murdărie, din partea nimănui. Pot să mă apăr. Ridiculizarea a ceea ce simt nu va avea nici un efect asupra mea, dacă se încearcă așa ceva. Nu pun răul înainte, dar se poate întâmpla și așa ceva. Celor care au de gând să încerce orice tip de bullying cu mine, le spun de pe acum să se simtă liberi s-o facă, dar din partea mea nu vor avea feed-back, așa că își vor irosi energia în zadar. 

Știu cine sunt. Știu ce fac. Mi-am declarat dragostea public, pentru că așa am găsit de cuviință. Știu că pot părea o ființă rece. Probabil detașarea cu care îți scriu, dragă Andrei, poate induce acest lucru. Dragostea are efecte nebănuite asupra oamenilor. Pe unii îi prostește. Pe alții îi amețește sau îi face mai buni sau mai poetici. Pe mine, Dragostea m-a detașat de toți și de toate. Văd toate lucrurile așa cum sunt ele. În inima lor. De aceea, poate par atât de rece. Ar trebui, însă, să fii eu, măcar și pentru o secundă. Ai înțelege cât de profund și de minunat pot să văd și să înțeleg totul. Inclusiv Dragostea mea pentru tine. Tot ceea ce mă înconjoară îmi transmite atât de multă căldură și iubire, încât eu devin, instinctiv, mai rece. Așa evit să mă topesc din atât de multă căldură. 

Dragă Andrei Pâncotă! 

De fapt, voiam să-ți spun că te iubesc, fraiere! 

Ioana Antal” 

Ioana apăsă căsuța în care scria „Post it” și așteptă. 

În următoarele cinci minute nu primi nici un răspuns de la el. Clipoceau like-urile, dar pe ea n-o interesa asta. După 20 de minute de privit ecranul telefonului, adormi cu capul pe birou. Se simțea atât de emoționată, cum nu fusese niciodată în viața ei. Se trezi derutată și confuză. Își aminti ce făcuse. Luă telefonul și-l deschise. 

Postarea sa, în care își declarase dragostea pentru Andrei, strânsese 432 de like-uri, în două ore, și fusese share-uită de 149 de ori. Avea 292 de comentarii. Dădu scroll-down, urmărind cu atenție numele comentatorilor. Inima îi tresări brusc. 

Pâncotă Andrei îi lăsase un comentariu. 

Îl deschise: 

„#metoo”. 

Atât scrisese Andrei. Fără inimioare. Fără floricele. Ceea ce Ioana aprecia. Comentariul lui, pentru ea, strânsese și el 197 de like-uri. 

Ioana îi răspunse cu un giff zâmbitor, cu limba scoasă. 

Like-urile începură să curgă și pe giff-ul ei. 

Andrei îi răspunse după vreo cinci minute. 

A.P.: „Iartă-mă. Am crezut că urma invitația în oraș, la un suc. Sau pot s-o fac eu?” 

Like-urile curgeau și la răspunsul lui și la giff-ul ei. 

Ioana răspunse imediat. 

I.A.: „Nu. Tu ești bărbatul în relația asta. Tu faci invitația la suc.” 

A.P.: „E bine pe mâine, după ore?” 

I.A.: „Dap.” 

A.P.: „O.K. Deci, de-acum ești iubita mea, da?” 

I.A.: „Credeam că se subînțelege.” 

A.P.: „Voiam să mă asigur. Pe mine dragostea mă face puțin prostănac, după câte se vede.” 

I.A.: „Nu-i nimic. Ajunge cât de deșteaptă sunt eu. Suntem în echilibru.” 

A.P.: „Dacă iau note proaste la bac, tu ești de vină.”

I.A.: „Ups, deja primul reproș…” 

A.P.: „Ești minunată. Te iubesc.” 

I.A.: „Ești minunat. Te iubesc.” 

A.P.: „Pe mâine, atunci.” 

I.A.: „Negreșit. Pe mâine.” 

Ioana se ridică de la birou și privi, pentru câteva momente, cât de frumos ningea afară. 

Telefonul dădea buzz-uri neîncetat. Oamenii dădeau Like La Dragostea ei. 

La Dragostea lor.