miercuri, 11 noiembrie 2015

23... 28... 32... 39... 40... 46... 50 "We're not numbers,/ We're freeeeee"

De cateva zile, traim intr-o constanta flick-areala  galbena-ros-albastra de breaking news(uri). Te duci seara la culcare stiind ca sunt 23 de morti, te scoli dimineata si deja vezi pe ecranul televizorului ca sunt 32. Duci copiii la scoala, iti faci treburile zilnice, te mai invarti putin si vezi ca sunt 35. Mai trec trei zile si sunt 42.
Am senzatia ca traim intr-un anume moment din timp si spatiu, in care nu mai exista cuvinte, ci doar numere.
O viata. Un numar.
Toate victimile din clubul #Colectiv par sa se transforme in numere. Numere ce flick-aresc pe ecranele televizoarelor si, de aici, direct in constiintele noastre. Pare ironic, nu-i asa?, ca acesti oameni sa fie mentionati prin numere. Spun ironic, gandindu-ma la trupa "Goodbye to gravity" care si-a scris practic un manifest in piesa "The day we die": "We're not numbers,/ We're free/ We're so alive" (Nu suntem numere,/ Suntem liberi/ Suntem atat de vii)
Ce-ar mai fi de spus?
Cand vine vorba de tragedia care s-a intamplat in noaptea de 30 octombrie 2015 in clubul Colectiv, eu una nu mai am cuvinte. Nici macar numere. Doar rugaciuni. Gandul ca exista un INTELES, un SENS, un ECHILIBRU in acest Univers, ma linisteste. Cred in Dumnezeu. Si ma rog lui sa aiba grija de toate sufletele frumoase din spatele acestor numere. Care aici, pe Pamant, au avut si nume.
Dumnezeu sa-i odihneasca in Pace pe:

Ştefan Andrei Hamed
Cătălina Ioniţă
Alexandru Cătălin Simion
Anda Ioana Epure
Petru Andrei Bucă
Mihaela Vieru
Maria Dorina Vulc
Valentina Florea
Carmen Irina Opriţă
Gabriel Matei
Radu Palada
Tilie Nelu
Vlad Ţelea
Diana Elena Enache
Nicoleta Baldovin
Ioan Tripa
Paul Alexandru Georgescu
Adrian Rugină
Constantin Marian Ignat
Laurenţiu Marian Vârlan
Maria Ion
Ionuţ Valentin Fieraru
Mihai Cătălin Alexandru
George Claudiu Petre
Marius Ştefan Ruşitoru
Simona Livia Stan
Monica Tănăsoiu
Liliana Gheorghe

Mimi Voicu
Alexandra Matache
Costel Cârlicean
Andreea Chiriac
Adrian Popa
Alexandru Chelba
Andra Elena Toader
Mavi Serian
Tullia Ciotola
Florin Cristian Popescu   

 Ionuţ Maior
Ionuţ Cosmin Popescu 

Daniel Ciobanu
Bogdan Enache
Dan Matei Alexandru
Ayberk Manci
Alexandra Rădulescu
Teodora Maftei
Liviu Zaharescu
Tudor Golu
 Elena Niţu
 Vlăduţ Roberto Andy

joi, 3 septembrie 2015

Aylan e liber, in sfarsit!

sursa: Twitter

sursa: Twitter

Aylan Kurdi.
3 ani.
Inecat.
Apele i-au adus trupul neinsufletit, undeva, pe o plaja din Turcia. N-o sa-l mai planga decat tatal sau, Abdullah, singurul ramas in viata.
Mama, Rehan, si fratele mai mare, Galip, au murit si ei.
Inecati.
In timp ce fugeau de razboiul din tara lor, Siria.
Aylan pare ca s-a impiedicat si a cazut cu fata in nisip, nu?
Pare ca o sa se ridice si o sa alerge plangand in bratele mamei, nu?
Aylan are, pardon, avea trei ani si o viata inainte. N-o mai are. Mama n-o sa-l mai stranga in brate. Jocurile copilariei s-au oprit. Cine e de vina?
Aylan a trait trei ani pe acest pamant. Impreuna cu Galip, fratele sau. A venit si a plecat. Noi, cei ramasi pe aici, ce facem?
Ceee faceeeem?
Postam in continuare Citate din "clasici" de Facebook, in viata? CE FACEM? Dam share? Dam Like? Ce facem oamenilor? Cati Aylani nestiuti, neputinciosi, imposibil sa se apere singuri sunt pe acest pamant? Ce facem cu Aylanii astia, ca nu sunt idei, nu sunt trenduri, nu sunt proiecte.... Sunt copii, mame, frati, tati, unchi, vecini, oameni... Sunt oameni. Nu mai merge cu "Je suis Charlie". Nu mai merge cu sloganuri. Ce credeti ca e de facut?
Acolo unde a plecat Aylan e bine, sunt sigura. De asta abia sunt sigura.
Dar noi, cei ramasi aici, ce facem?

miercuri, 11 februarie 2015

Despre adevar, catuse si "filosofii". In cuvinte putine




  In cuvinte putine si care nu-mi apartin (de data asta am lucrat cu materialaul clientului):


 "Poţi pune cătuşe Elenei Udrea, dar nu poţi pune cătuşe adevărului." 
(declaratie-lozinca spusa de Elena Udrea la iesirea in catuse din sediul DNA, 10 februarie, 2015)


“Adevarul meu, ceea ce consider ca e bine pentru mine.” 
(raspuns la intrebarea "Ce este adevarul?", dat de Elena Udrea intr-un interviu din "Academia Catavencu", 13 aprilie, 2005)