luni, 25 aprilie 2016

Varza si ciorbita. Poezie. Viata



Discutie in autobuz. El si ea, cam la 60 de ani, bine imbracati, bine aspectati. Ea- genul mai alintata, el- genul "Da, mama. Cum zici tu, mama." Dialogul are loc intre doua statii de autobuz, dupa ce ea s-a asezat pe un scaun, acuzand dureri pe dreapta. El, atent la toate sacosele pline de cumparaturi si la buna-starea nevestii, dupa ce s-a asezat obosit, pe scaun, langa ea, o intreaba molcom:
El: Mancam ciorbita sa varza?
Ea (dupa o pauza): Hmh?
El (rabdator): Ce incalzesc? Ciorbita sau varza?
Ea (dupa un moment de gandire): Parca as manca varza. Desi nu stiu daca e bine sa mananc varza   seara.
El: Da? Nu vrei ciorbita? (nu, n-a spus nici macar o data "ciorba" :), doar "ciorbita")
Ea: Gulie mai avem?
El: Da.
Ea: Vreau si gulie.
El: Da?
Ea: Sa mananc si branza? Dar atunci vreau si ceapa.
El: Nu. Mai bine ciorbita. Branza cu ceapa, putem manca si maine.
Ea (parca uimita de idee): Da? (apoi ca si cum totul i s-a clarificat) Da! Mai bine. Vreau varza.
El (are de indeplinit o sarcina si trebuie s-o indeplineasca): Mai bine incalzesc ciorbita, ca se strica pana maine.
Ea: Nu, eu vreau varza.
El (impaciuitor, dar setat pe ideea lui): Hai sa mancam ciorbita.
Ea (parca trezita din vis): Serios? Adica eu tre' sa mananc ciorbita, ca sa n-o arunci tu? (spuse ea, netinand cont de faptul ca si el tre' sa manance ciorbita ca sa n-o arunce el :)) Eu vreau varza!

                                                                       ***

Si cam atat, ca au coborat. Sunt curioasa ce au pus pe masa, pana la urma. Pun pariu ca el a mancat aproape toata ciorbita, ca era pacat s-o arunce la gunoi, iar ea a mancat varza cu gulie. Si branza cu ceapa. Bonus :) :) :)

vineri, 15 aprilie 2016

Ei, noi si tara. Observatii nefolositoare

 

Tara arde si „baba se botoxeaza”. Mie asa mi se pare. Ca oamenii din aceasta tara au probleme serioase, dileme, trairi confuze, trec prin tot felul de tradari, neputinte, traiesc evenimente intense. 

Pare ca timpul nu mai are rabdare cu noi, romanii. Parca suntem mereu pe marginea prapastiei. I-adevarat ca exista si momente de respiro, cand timpul pare mai molcom si mai rabdator.

Dar oazele astea de liniste dispar repede si viata o ia la galop iarasi, amestecandu-ne pe toti, ca-ntr-o masina de spalat.

Mirarea mea este legata de cei care ne conduc, de cei care, intr-un fel sau altul, ne influenteaza viata semnificativ, prin deciziile pe care le iau. 

Este destabilizator acest sentiment: ca cei care ne conduc nu dau doi bani pe noi. Nu le pasa, catusi de putin. Ba din contra: fac orice ca sa ne destabilizeze si mai tare. Parca vor sa ne testeze limitele. Parca vor sa stabileasca cu precizie cand si in ce conditii o luam razna.

Noi avem nevoie de programe coerente in toate domeniile, ei ne pun panselute pe spatiile verzi. Noi avem nevoie de respect si sustinere, ei ne pun borduri de doi metri. Noi avem nevoie de gradinite si scoli, ei complica scoala din ce in ce mai mult.

Ei vorbesc vorbe goale si fara sens, romanii pleaca din tara, in cautarea fericirii. 

Ei spun ca nu mai sunt bani, ca suntem in criza, dar ei si familiile lor traiesc din ce in ce mai bine.

Cand au nevoie de voturile noastre ne numesc "cetateni europeni" ce trebuie sa fim respectati si "poporul are intotdeauna dreptate", dar cand au fost alesi, ne numesc "vulgul", ne spun sa nu stam cu mana intinsa la stat (ca si cum statul ar fi bunul lor) si ca ei se ferec de masuri populiste. 

Ne promit luna de pe cer si ne dau un sut in fund.

E frustrant. E dramatic. Ca cei care, prin jocurile sortii, au ajuns sus si ar trebui sa aiba grija de noi, de fapt, ne detesta. E ca si cum parintii tai, in loc sa aiba grija de tine, te iau la misto. E ca si cum, cei care ar trebui sa-ti fie alaturi si sa te iubeasca neconditionat, de fapt te urasc.

Cand romanii au cu adevarat nevoie de conducatorii lor, ce fac ei? Se "botoxeaza". Au grija de imaginea lor. De relatiile lor. De prestanta lor. La naiba cu vulgul! Traiasca regele!

P.S. "Moralistii" ar putea argumenta ca avem conducatorii pe care-i meritam. Nu stiu ce sa zic... Suna a cliseu. Si eu m-am cam saturat de clisee. Poporul roman merita sa fie respectat. Macar atat. Nu suntem nici cei mai rai, nici cei mai buni din lumea asta. Traim si noi, cu bune si cu rele, ca toti oamenii de pe pamantul asta. Nu e nimic spectaculos. Putina demnitate si putin respect. Cam de asta ar avea nevoie tara asta. Caci vremea minciunilor a cam trecut.

luni, 11 aprilie 2016

Smerenia nu e o haina haute couture

Smerenia nu e o haina, ca s-o poti imbraca si sa fii la moda. Smerenia nu se imbraca. Smerenia ne imbraca, pe dinauntru, daca o lasam. Cand toata lumea trage de ea si o transforma intr-o moda, un must-have al clipelor de azi, atunci nu mai avem de-a face cu smerenia.
Ati observat poate ca cei "pasionati" (unii dintre ei, scuze) de spiritualitate, de dezvoltare personala, tind sa ia notiunile ad-literam. Ei citesc despre anumite chestii, fac diferite cursuri, in care invata denumiri noi si ciudate, incep sa se invarta printre oameni cam cu aceleasi interese si atunci, au impresia ca toata lumea trebuie sa traiasca si sa se comporte numai cum vad ei realitatea. Au impresia ca universul a inceput cu ei si se va sfarsi cu ei. Se simt datori sa explice tuturor oamenilor cum trebuie sa traiesti corect. Ajung chiar sa impuna tuturor punctul lor de vedere. Se simt frustrati si dezamagiti ca cei din jur (marea masa a muritorilor de rand, PLEBEA) nu iau in considerare experienta lor "autentica", ca refuza sa-si ridice vibratia, ca se complac in vietile lor "viermuite", fara viziune cuantica. Uf! si de aici, survine frustrarea acestor "alesi" ai soartei. Si din frustrare vine ura. Si din ura vine dispretul. Si din dispret vine impietrirea inimii. Si de aici, neantul (in orice forma vizibila sau invizibila).
Ce pacat! Ce pacat ca dintr-o intentie buna, cazi in pacat, chiar fara sa vrei! Oameni buni (care sunteti interesati si de ceea ce e nevazut, nu doar de ceea ce e material), oameni buni nu mai incercati sa faceti bine cu forta! Nu-i mai grabiti pe semenii vostri sa urce niste trepte pe care nu sunt pregatiti sa paseasca! Nu mai fortati! Nu mai impuneti! Nu mai aveti grija altor suflete spre mantuirea lor, caci nu este in grija voastra asta! Voi sunteti responsabili DOAR de mantuirea voastra. Si cand va veti smeri cu adevarat, in suflet, nu doar in notiune- minte, va vor urma si altii, chiar fara a le impune nimic. Caci sufletul smerit vibreaza o lumina atat de calda si de intima, incat toata lumea o STIE, chiar daca nu o vede cu ochii fizici.
Haideti sa vorbim mai putin despre smerenie si sa incercam sa o practicam, mai mult. Aici e greul: in practica. Caci despre smerenie, oricine poate spune vorbe mai mestesugite, sau mai fruste. Haideti sa haidem in biserici de lemn sau de piatra, cu lifturi sau fara, in  spatii mici sau vaste :) :) :) Haideti sa mergem in orice biserici vrem, sub orice copaci sau pe orice plaje, dar haideti sa o facem cu sufletele in pace. Eu nu stiu ce prefera Dumnezeu, mie nu mi-a vorbit. Dar stiu sigur ca Dumnezeu nu-mi impune nimic. Nu i-a dat Evei peste mana nici cand a luat marul din Pomul Cunoasterii (si toti tragem ponoasele acelei pofte nesabuite), pentru ca eu cred ca Dumnezeu prefera sa fim liberi in constiinta. Asa ca, avand libertatea constiintei direct de la Dumnezeu Tatal, cum sa las un muritor sa-mi spuna ce crede el ca prefera Dumnezeu, cum si unde sa ma inchin, cum si cat sa ma smeresc?
Fiecare are drumul sau in viata. Destinul sau. Fiecare ar trebui sa isi asculte mai mult inima. Inima nu minte. Tot ce e impus, are ceva gresit. Fie ca e spre binele nostru, fie ca e spre "disciplinarea" noastra, tot ceea ce este impus, e gresit, in sine. Tot ceea ce vine din inima noastra, tot ceea ce e facut cu bucurie interioara, e spre binele nostru si al celor din jur. Mai bine sa fim mai "rai" si autentici, decat mai "buni" si fatarnici.

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Primavara (in esenta ei!)


   "Totul renaste, pomul rodeste, floarea infloreste si lumea se trezeste.
      Soarele lumineaza si fluturele se grabeste la flori. Copacul creste, gheata se topeste si sa nu uitam ca inghetata se serveste.
      Asta e esenta primaverii!"
                                                                    ***
Compunerea lui  fi-miu. Clasa a IV-a. Fi-miu e mai practic si mai ironic. Se exprima mai clar vizual, prin desene, constructii lego sau modelaje de plastilina, dar reuseste sa exprime si "esenta" unei teme date, daca e neaparat nevoie. A se observa cele trei alineate! Fi-miu a inteles ca o compunere trebuie sa aiba inceput, cuprins si incheiere, deci voila de vezi :) :) :)
Una peste alta, sunt mandra de fi-miu si de "esenta" viziunii lui!
  

vineri, 1 aprilie 2016

Manipularea noastra cea de toate zilele


Sa ne fie clar de la inceput: toata lumea manipuleaza. It's a fact, cum ar zice englezu' (sau vorbitorul de engleza:)). Manipularea e o componenta extrem de importanta a societatii. Manipularea "natural-sociala" are legatura cu comunicarea, cu modul de a socializa al oamenilor. Eu iti spun "ce frumos canti", cand, de fapt, tu suni ca o trompeta veche si ruginita, dar eu vreau sa-ti dau incredere in ceea ce-ti place sa faci. Tu ii spui ei "esti frumoasa de ma topesc", desi ea e banala si terna, dar tu esti cam singur si vrei pe cineva langa tine, chiar si pentru o noapte. Ei le spun lor "va vom mari salariile", desi n-au nici bani, nici chef sa faca asta, dar au nevoie ca ei sa creada in mai bine, ca sa munceasca mai cu spor. Voi ne spuneti noua "e criza", desi azi e exact ca si acum zece ani, dar vreti sa ne faceti sa credem ca trebuie sa ne purtam cu grija, fiindca voi ne vreti binele.
Si, de aici, manipularea creste constant in intensitate. Caci de ce este manipularea atat de blamata? Pentru ca uzeaza de minciuna, dar o minciuna insinuanta, perfida, cruda, care murdareste buna- credinta a celui manipulat. O maculeaza, lasand pete mai negre sau mai gri. Manipularea aceasta la nivel mondial tinde sa uniformizeze fortat. Tinde sa schimbe valori si credinte dupa bunul plac al celor care conduc, sub "protectia" democratiei, a libertatii individuale. Caci tocmai in asta ZACE perfidia manipularii: iti este impus sa accepti ceva murdar, nenatural, sub forma frumosului, a noului. Un print al intunericului, cu maca de Alba ca Zapada.
Aceasta manipulare, care e aproape palpabila, e distrugatoare tocmai pentru ca si-a propus, la nivelul cel mai inalt, sa schimbe firescul omului de rand. In ce crezi tu? In Dumnezeu, de exemplu. Nu, mai bine sa crezi in tine, tu esti dumnezeu. Si se apasa pedala pe tot felul de demonstratii, in acest sens. Esti bombardat din toate partile (prin mass media, mai ales prin mass media, prin politica, prin sloganuri, prin Internet, etc) pentru a crede acest lucru. Ceea ce nu observi, daca nu esti atent, este ca ei iti prezinta un lucru ca fiind real, cand, de fapt, scopul lor este tocmai opusul a ceea ce iti este prezentat.
"Familia este compusa din mama, tata si copii." Gresit, spun ei: "Familia este compusa din barbat- barbat, femeie- femeie, hai si barbat- femeie, daca tineti neaparat si copiii, optional." Se tinde spre "Familia este compusa din om- animal- orice vrei tu si copil, chiar optional, ca dintre un om si o capra nu se stie ce-o sa iasa."
"De Craciun sarbatorim nasterea Domnului Iisus Cristos." Gresit, spun ei: "Craciunul este sarbatoarea darurilor, a cumparaturilor si a brazilor, optional."
Si tot asa, si tot asa, si tot asa. Fiecare simte ca este manipulat grosolan, de vecin, de primar, de rude, de prieteni, de presedinte, de conducatori, in general. Este greu sa te opui acestei manipulari. Trebuie doar sa fii constient, clipa de clipa. Sa crezi in ceea ce este firesc. Nefirescul nu poate deveni normal, doar pentru ca ni se impune. Tot ceea ce este impus, de obicei, este nefiresc.
Sa nu uitam sa stam stramb si sa judecam drept. Sa fim treji, senini si neincrancenati. Sa iubim adevarul si sa ne ascultam inimile. Ele nu ne mint, orice ni s-ar spune de catre oricine.


A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei

  Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...