marți, 15 ianuarie 2013

Despre Ion Creanga si prietenul lui

Dupa ce a venit de la scoala (clasa I), fi-miu m-a intrebat daca stiu ce zi e azi. Vazandu-mi privirea nedumerita, a continuat sa-mi dea explicatii:
- E ziua prietenului lui Ion Creanga! mi-a turuit fi-miu fara sa respire.
 "What????" mi-am zis in gand (si da, mai folosesc termenul asta in monologurile mele interioare. E un termen cool, cel putin asa mi se pare mie, asa ca-l folosesc atunci cand e vorba de o chestie complicata, dar in acelasi timp, banala sau tampitica sau fara sens. Adica, ceva de genul, imi da oala in foc, pentru ca eu trebuie sa termin ceva in secunda aia si, desi ii transmit in gand "Sa nu dai in foc, mai asteapta doua secunde", ea incepe sa bolboroseasca si apa da pe din afara, sau cineva spune brusc o fraza care n-are legatura cu nimic din ce se vorbea in momentul respectiv, sau spune ceva fara sens, la prima vedere, cam asa ca fi-miu in secunda in care mi-a spus de prietenul lui Creanga.)
 Respir. "Ziua de nastere, am inteles, prietenul lui Ion Creanga, aaaa, e vorba de Mihai Eminescu." Monologul interior a durat cam mult, imi dau seama, fi-miu e putin nedumerit, ca nu pricepe de ce nu-i ies la inaintare, ca de obicei, cu intrebari sau raspunsuri.
 - Aaaaa, spun, eu intr-un tarziu...
 - Si stii cum s-au cunoscut?
("Sigur, imi raspund iarasi in gand, s-au intalnit la o bauta si Ion i-a povestit lui Mihai Povestea povestilor, asta s-a rupt in doua de ras, ca era satul de metafizica sufletului si de "toate-s vechi si noua toate" si uite asa s-au imprietenit.") Imi dau seama ca n-are nici un rost sa-i spun copilului asa ceva si-l intreb pe el cum s-au imprietenit cei doi. 
- Pai, ne-a zis doamna invatatoare. Prietenul lui Creanga s-a dus sa verifice scolile... 
- Adica era inspector scolar, il ajut eu cu bunavointa.
 - ...da, asa. Si cand a ajuns la scoala lui Creanga, ca el era profesor,... 
 - Adica invatator 
-...in fine, nu conteaza, se enerveaza fi-miu. 
- Hai zi, ca nu te mai intrerup. 
- Si i-a placut de el. 
- Adica cum preda la ore. 
- Da, aproba fi-miu. Si s-au facut prieteni. 
- Si cine a fost Ion Creanga?, intreb fara sa ma pot abtine. 
- Un profesor, raspunde sigur pe el fi-miu. 
- Si ce a mai fost el? 
- A scris povesti,mami, maraie fi-miu, enervat ca-l fac sa se simta ca la scoala.
 Imi stapanesc imboldul de a-l intreba ce povesti a scris Creanga, ca sigur iesea cu scandal. 
- Si pana la urma, pe sarbatorit cum il cheama? insist eu, ca sa fiu sigura ca macar a ramas in cap cu ideile de baza. 
- Pe cine? Pe prietenul lui Creanga? 
- Pai, da, nu ziua lui era azi?
 Moment de gandire. 
- Ioan Eminescu, mami. 
- Adica Mihai Eminescu.
- Mda, Mihai. 
- Si ce a fost Mihai Eminescu? 
- Controla in scoli, mami. 
Fi-miu e un tip logic, stiu. 
- Si, in afara de asta? 
Moment de gandire. 
- A facut poezii, mami.
 "Bine si asa, mi-am zis in gand. A facut poezii,... Stai sa vezi ce comentarii o sa faci tu dupa poeziile lui.." Deci, ca sa nu uit, ca de aici plecasem sau , ma rog, aici as fi vrut sa ajung:  
"La Multi Ani, prietenul lui Ion Creanga!"

A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei

  Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...