miercuri, 15 iulie 2009

Mandarina, magdarina, margarina

Copii mei stau cu niste sticle de suc in mana si le admira. Fi-mea e incantata de toate fructele desenate pe eticheta si incearca sa i le descifreze si lui frate-su.
- Uite, sucul meu e din mere, kiwi, magdarina (adica "mandarina". E unul dintre putinele cuvinte care-i mai dau de furca fi-mii si la sase ani. Nu poate sa-l pronunte si pace) ...
- Margarina?, intreaba fi-miu curios.
Sora-sa isi da ochii peste cap (adica, "uite-i domnule si pe astia mici, n-au habar de nimic") si-i raspunde sigura pe ea:
- Nu, MARGARINA. MAGDARINA, desteptule. Ce-i asa greu de inteles?

5 comentarii:

Ion Dascalu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ion Dascalu spunea...

Mestera fiica-ta asta... Pe toate le stie... :)

Bogdana spunea...

ce dulci! fii-mea nu prea mai stalceste cuvinte si imi lipsesc momentele cand i se impleticea limba in gura incercand sa pronunte una alta :)

carmenlilu spunea...

Da, sunt minunati copiii la varsta asta. Diferenta dintre copiii mei e de trei ani si jumatate si, fiindca cel mic (care are aproape trei ani) abia incepe sa vorbeasca, e o placere sa-i privesti si sa-i asculti pe amandoi.

Anca spunea...

Daca nu copii ar fi cei care sa ne bucure,atunci cine?