Viata ca un breaking-news

Embed from Getty Images

Cand galbenul flicareste (clipoceste) pe ecranele televizoarelor, e de rau. Nu-i vorba, ca cele mai multe televiziuni de stiri de la noi fac exces de flicareala galbena pe ecrane, cu prostii si tampenii inventate (sau mai putin inventate, dar oricum, tot tampenii sunt), asa ca, atunci cand se intampla cu adevarat ceva zguduitor si impactant, flicaritul galben isi pierde rostul.

BREAKING NEWS- clipeste galben pe ecran
BREAKING NEWS- te trosneste si in presa scrisa
BREAKING NEWS- inunda tot internetul.

Aceste breaking news-uri, aceste stiri "spargatoare" de banal, de cotidian sunt, de obicei, purtatoare de vesti groaznice: prabusiri de avioane, alunecari de terenuri, luari de ostateci, caderi de guverne, scufundari de vase, razboaie, atentate teroriste si asa mai departe. Toate, insa, vorbesc de pierderi de vieti omenesti (multe), de teroare, de spaima, de frica.

Breaking news-ul induce frica in privitor, chiar daca cei care asculta stirea nu au nici o legatura cu locul conflictului descris. Intotdeauna cei care prezinta breaking new-sul (la jurnalisti ma refer), au grija sa "lege" cumva pe privitor/ ascultator de conflictul prezentat. Uite, oamenii din partea asta de lume mor, dar maine ti se poate intampla si tie. Altii au cazut cu avionul, maine poti si tu sa cazi. Altii au fost otraviti, ti se poate intampla si tie.
NU exista nimic uman in prezentarea acestor breaking news-uri. Se apeleaza doar la senzationalism, se cauta socarea telespectatorului, a inspaimantarii lui, a inrobirii lui totale, mai ales emotionale.
"Sperie-te, omule! Fii speriat! Fii fara de speranta! Ca sa te putem manipula, ca sa te putem tine in transa. Fii speriat, in continuare!"

Si omul se lasa speriat, socat, insingurat. "Cine mai are grija de mine? Ce se intampla in lumea asta? Cum sa ma apr de cei rai? Cum sa-mi apar familia?" Si, ce credeti? Cei din spatele breaking news-urilor, iti dau si raspunsurile la aceste intrebari firesti. Fiti atenti cand priviti stiri cu un puternic impact emotional. De fiecare data vor aparea oficialitati care promit ca vor face totul ca aceste lucruri sa nu se mai intample. "Vom asculta toate telefoanele, ca sa dam de toti teroristii." "Vom inraspri conditiile de intrare in aeroporturi." "Sa nu mai mancati branza/ carnea/portocala aia. Mancati doar ce va spunem noi, ca sa fie bine." "Nu mai calatoriti in tara aia." "Nu mai vorbiti cu oamenii aia." Si tot asa.

Numai ca, nu stiu cum se intampla, dar lucrurile nu se imbunatatesc. Ba din contra, as putea spune. Suntem din ce in ce mai paziti, mai ascultati, mai filmati, mai inregimentati si, cu toate acestea, oamenii (nevonovati) mor din ce in ce mai mult si mai des. Azi s-a intamplat in Belgia, la Bruxelles. Atentat terorist in aeroport si la metrou. Televizoarele flicaresc ingrozite."26 de morti, 100 de raniti, panica, panica, panica."
"Morti, teroristi, Isis, revendicari, raniti, panica, metrou, avion, bomba, kamikaze, imagini de groaza"- acestea sunt cuvinte care fac parte din jurnalele de stiri. Toate aceste tragedii tind sa devina cotidianul nostru. Oamenii se adapteaza repede vremurilor. Dupa frica, urmeaza uniformizarea Facebook. Multi isi vor pune steagul Belgiei la statut (poate langa cel al Frantei, ca sa dea mai bine). Se va vorbi cateva zile. Se va face un mars prin Paris sau Bruxelles sau New York. Vor vorbi cativa presedinti, vor spune cuvinte seci pe un ton grav. Vor pronunta "suntem in razboi" si "nu ne este frica". Si apoi viata isi va relua cursul. Pana la urmatorul braking news. Pana la urmatorul tren aruncat in aer sau ostateci omorati in direct. Si iar frica, iar promisiunile, iar drapelul pe Facebook, iar marsul tacerii si discursul si tot asa.
Oamenii mor. Asta e cel mai real lucru. Dumnezeu sa le ierte greselile si sa-i primeasca in imparatia lui pe toti cei care au murit azi. Sau in alte zile. In razboaie sau tragedii.
Mai bine sa nu ne fie frica. Mai bine sa fim calmi. Si sa fim mai constienti. De ceea ce se intampla in jurul nostru. Sa fim unbreakable!