joi, 17 martie 2016

Ce-am visat... si ce-am ajuns!


Isi mai aduce cineva aminte de visele din copilarie? De realitatea lor indiscutabila in inimioarele noastre pure?
Cineva voia sa fie pompier. Altul visa ca va fi arheolog. Sau scriitor. Sau calator. Sau astronaut. Sau ca va aduce pacea in lume. Sau ca va fi un doctor renumit. Un alt copil visa ca va inventa o chestie absolut exceptionala. Sau pur si simplu, visa cai verzi pe pereti.
Cati dintre noi si-au indeplinit visele? Cati dintre noi isi mai amintesc visele din copilarie? Cati dintre noi nu ne jenam de visele copilaresti? Cati nu le consideram iluzii, fantasme sau basme? Cati dintre noi mai CREDEM in vise?
Ne-au spus de mici: "Nu mai visa!", "Realitatea e alta", "Nu mai umbla cu capul prin nori!", "Fii realista!", "Fii realista!", "Fii realista!", "Copile, uita-te in jur! Viata e grea!" si tot asa, si tot asa... Ne-au facut sa credem ca numai ceea ce ne prezinta ei este real, sa ne rusinam si sa negam ceea ce simtim noi.
Nu ne-a spus nimeni ca visele copiilor sunt adevarate, tocmai prin inocenta lor. Caci compromisul nu ne acaparase, inca. Lehamitea nu se ne secerase, inca. Ipocrizia nu ne patase, inca. Comformismul, servilismul, minciuna nu ne taiasera, inca, aripile. Ei ne-au facut ca ei. Ne-au facut "maturi", realisti, realizati. Ne-au facut ANTI-visatori. Ma tem, ca "ne-au facut" atat de tare, incat asta le facem si noi copiilor nostri. Ii uniformizam. Le explicam ca nu e bine sa viseze, sau sa viseze, dar nu prea mult, ca visele nu hranesc burtile, visele nu platesc facturile si, in general, din vise nu te imbogatesti.
Cine isi mai aduce aminte de visele din copilarie? Ce visam cand eram copiii? Mai stiti? Mai stie cineva?

Niciun comentariu: