luni, 27 aprilie 2009

Dumnezeu ne iubeste


Acuma am inteles si eu. Cat de cat. Adica, de ce oamenii, cand patesc ceva rau, se uita spre cer si se intreaba: 
"De ce, Doamne? De ce imi faci asta? De ce mi se intampla toate relele numai mie?" 
Si eu m-am revoltat. Si eu m-am uitat incruntata spre cer. Si eu am crezut ca Dumnezeu m-a parasit sau, in cel mai bun caz, a uitat de mine, fiindca are atatia oameni (si nu numai) de care sa aiba grija. 

E adevarat ca, de cele mai multe ori, m-am ridicat repede dupa ce viata mi-a dat cateva lovituri, dar mi-era greu sa inteleg cum de puteam sa mai zambesc dupa ce au fost momente in care am crezut ca nu o sa ma mai ridic e jos. 

Acuma stiu. 

Dumnezeu e langa noi mereu, sa ne apere, sa ne protejeze si chiar daca ni s-ar intampla cel mai mare rau din lume, el va fi acolo, sa ne ia in bratele sale, sa ne iubeasca. 

Cum mi-am dat seama de acest lucru? Acum sunt si eu mama. Dupa ce am nascut primul copil, mult timp am crezut ca o sa-mi plesneasca inima de frica, de fiecare data cand parea ca fetita mea nu respira regulat, sau cand plangea intr-un fel nou (care nu spunea nici ca ii este foame, nici ca ii este cald sau frig, nici ca ii este somn, nici ca o doare burtica, nici ca e era pur si simplu alintata), sau cand facea febra, sau cand se purta altfel decat in mod normal. 

Am murit de multe ori in gandul meu, numai cand imi imaginam ca, atunci cand va mai creste, i s-ar putea intampla ceva rau. Ca ar putea sa cada. Ca ar putea sa sufere, pentru ca o alta persoana o va rani, minti, insela, batea. Ca ar putea sa treaca prin toate nefericirile sau tristetile prin care eu trecusem deja. Ca ar putea (si aici, mintea imi paraliza, inima aproape ca se oprea) intr-o zi sa moara. Simteam ca nu o sa pot trece peste o asemenea durere. 

Ma linisteam numai cand ma gandeam la mama mea, la felul in care m-a crescut pe mine si pe fratii mei, si la felul ei calm, demn si sigur cu care a trecut peste toate necazurile vietii. M-am gandit la bunicile mele, la strabunica mea si la toate mamele din lume, de azi si dintotdeauna, care-si cresc copiii cu dragoste si reusesc cumva sa ramana intregi la minte cand copiii lor patesc ceva rau. 

Pana pe la doi- trei ani, mi-am purtat fetita aproape numai in brate. Ma ingrozea ideea ca ar putea cadea si s-ar putea lovi. A invatat sa mearga in ham. Multe femei in jur imi spuneam sa o las sa cada, ce daca?, doar n-o fi nici primul, nici ultimul copil care s-ar lovi. 
"Nu", imi spuneam si le spuneam mereu, "o s-o tin in brate sau in ham, pana s-o marita, daca trebuie. Nu pot s-o las sa cada." 
Cand am nascut al doilea copil, a fost, parca, mai usor. Frica n-a mai pus stapanire pe mine, ca dupa prima nastere. Eram putin mai sigura, desi inca mai credeam ca inima mea nu o sa reziste daca ceva rau s-ar putea intampla copiilor mei. Pe cel de-al doilea copil l-am lasat sa mearga fara ham, mult mai repede si nici nu l-am tinut prea mult in brate (nici lui nu-i placea, de fapt sa fie prea cocolosit). 

L-am lasat sa mearga, sa alerge, dar l-am vegheat si m-am repezit sa-l iau in brate si sa-l sarut si sa-i opresc lacrimile, ori de cate ori cadea si se lovea.

Imi dau seama ca eu n-o sa pot trai viata copiilor mei. Imi dau seama ca fiecare dintre ei va trebui sa-si traiasca singur destinul. Eu i-am nascut cu dragoste, dar, oricat de mult i-as iubi, nu voi putea sa traiesc in locul lor. I-adevarat. Nu pot decat sa fiu mereu langa ei, cu ei, imprejurul lor, in inima lor, sa stie ca vor avea mereu pe cineva pe lumea asta care ii va iubi in pofida a orice si oricine. 

La fel se intampla si cu noi, oamenii. Cine ne-a creat pe noi? 

Dumnezeu. 

Ne-a creat, dar nu poate sa traiasca in locul nostru. Poate sa ne dea povete, sa ne ajute, sa ne invete ce este binele si ce este raul, dar nu poate sa aleaga in locul nostru ce fel de viata sa avem. EL nu poate decat sa fie mereu langa noi, sa ne stearga lacrimile, sa ne ia in brate. 

EL nu ne va parasi niciodata. De ce? 

Pentru ca Dumnezeu ne iubeste. 

De aia.

6 comentarii:

Ion Dascalu spunea...

Profund... Mi-a placut.

carmenlilu spunea...

Ai sa intelegi si mai bine cand o sa ai copii.

Ion Dascalu spunea...

:D

Anonim spunea...

Foarte frumos, mi-a placut :).

marinei spunea...

...putem deschide inima altora cand ne-o deschidem pe a noastra !Felicitari.

Anonim spunea...

http://ro.netlog.com/PAULAILUTA/blog/blogid=835...-
..Un inceput pentru pescarusul_argintiu....
..Se pare ca incet incet, cu pasi de buburuza, porneste....spre un alt inceput, poate un alt viitor, mult mai bun, mai fericit.....Azi , un Prieten virtual, necunoscut , a virat prima suma in conturile care sunt deschise , a fost UN INCEPUT.....si cine stie, poate va fi cel mai frumos cadou oferit copiilor ei, nepotilor mei de I IUNIE, poate mama lor intr -un final va ajunge la aceea clinica renumita din Timisoara, poate mama lor va scapa de nenumaratele boli, cardiace-cardiopatie ischemica, endocrinologice-hipotiroidism gusingoidal ,osteoporoza , spasmofilie , poate ca EA-MAMA LOR,-FEMEIA ABUZATA FIZIC SI VERBAL, va putea cat de curand zambi, plimba, si sta cu fruntea sus la tribunal in fata ACELUI OM-SOT,(si totusi animal) care candva a terorizat- o , a doborat -o psihic, a scuipat -o pe obraji, spunindu- i ca -i este scarba de ea si de cum arata!
Va veni si ziua cand el va vedea, ca nu a reusit sa -i distruga definitv.....
Va veni si ziua, in care cu ajutorul vostru, isi va gasi un loc de munca..
Sper ca voi, dragii mei prieteni virtuali , sa fiti alaturi de noi, de ea si de ingerasii ei , in marea batalie pe care o duce.
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...-
.....II voi multumi pe aceasta cale domnisoarei k0mpy,nick name-ul de pe NETLOG(numele real, nu am inca permisiunea) care si- a oferit ajutorul neconditionat si fara sa o cunoasca personal pe sora mea!
.....Apoi ii voi multumi lui Claus1001 de sprijinul moral si financiar...zambet._frumos .Unsufletzel, mistralwind_76, iuliana1002, Nouvelle_Mademoiselle ,ea_cinderella, Ioana9500, si tuturor celor care o sustin si o incurajeaza!!!
.....In speranta ca alaturi de noi se vor mai gasi si alti oameni cu suflet mare, care sa o ajute pe sora mea , pentru a-si face analizele necesare premergatoare operatiei si a-si continua tratamentele, s-au deschis 2 conturi la

Alphabank, Baia Mare:
in lei NR CONT IBAN----RO50BUCU621014302511RO01
in valuta NR CONT IBAN----RO07BUCU621014302511EU01 COD SWIFT: BUCUROBU

Speram sa putem strange suma necesara , pentru a-i reda zambetul ei si celor doi ingerasi ai ei!
Va rog ajutati-o , fiecare leu conteaza!!!!!
Va multumesc din inima! Dumnezeu sa fie alaturi de noi , toti, sa ne fereasca de rau!

http://ro.netlog.com/pescarusul_argintiu/blog/b...- (aici veti vedea durerea, urmarile, vointa acestei femei)

A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei

  Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...