joi, 16 aprilie 2009

Unu si cu unu fac doi?

De ce? Eu cred ca e doar o conventie. Pentru ca "unu", in sine, poate fi o multime de "unu" mai mici, asa ca unu plus unu, pot face cat vor ei (fiecare unu in parte), in functie de context. Nu ne pot invata la scoala Teoria relativitatii, dupa care sa ne impuna adevarurile astea de suprafata cu "unu si cu unu fac doi". Cand totul devine relativ, unu isi pierde si el unicitatea. Si-atunci, pe ce ne sprijinim? Ce nu se schimba deloc in lumea asta? Ce este ferm, stabil, egal cu el insusi, fara putinta de ambiguitate?

CUVANTUL.

Pentru ca "la inceput a fost Cuvantul", nu-i asa? Credinta ne salveaza de relativitate (relativitate care ne expulzeaza intr-o libertate plina de pericole). Credinta nu e relativa. Ea e si gata.
"Crede si nu cerceta."

4 comentarii:

Ion Dascalu spunea...

Unu si cu unu nu fac doi intotdeauna.. Daca esti contabil, poti sa faci in asa fel incat sa iasa mai mult sau mai putin.. :)

carmenlilu spunea...

Pai vezi, pentru tine "relativ" inseamna "contabil". In cazul asta.

Ion Dascalu spunea...

Totul e relativ pe lumea asta.. Chiar si umorul meu.. :))

Ion Dascalu spunea...

Si vezi setarile la ceasul blogului, ca poate o sa-mi mai trebuiasca vreun alibi, ceva, vreodata si voi vrea sa dovedesc ca eram prezent pe blogul tau la ora aia, nu la locul infractiunii.. :P