E aproape bine

Nici cheful de viata, nici tonusul, nici dorinta de a trai intens nu vin din carti sau din reviste lucioase, cu vedetele momentului pe coperta. Oricat ar incerca cineva sa-ti vare pe gat sfaturi despre o viata frumoasa, nu poti sa simti gustul fericirii decat daca vine din tine, din interior. Din alchimizarea si asumarea durerii, a suferintei. Pentru ca daca nu-ti asumi toate durerile, parerile de rau, minciunile, vanitatile, toate mastile si loviturile, daca incerci sa le ascunzi mereu sub un colt al unui rol care crezi tu ca te-ar prinde bine, fericirea, sentimentul de bine, iubirea pentru tot ceea ce ne inconjoara, nu mai apare.
Te damnezi singur la o viata cu coperte lucioase, dar cu pagini mancate de molii.
Si, in nici un caz, nu trebuie sa astepti fericirea aceea care sa te ia pe sus, care sa te duca departe de cotidian, de datorii, de serviciu, de cenusiu, de amorteala zilnica. Uneori e bine sa simti si ca e doar APROAPE bine. Esti un fericit molcom, care doar zambeste, nu rade. Mai e pana la bine. Ai ajuns la aproape bine, dar cat de mult ai muncit pentru asta...