luni, 11 aprilie 2016

Smerenia nu e o haina haute couture

Smerenia nu e o haina, ca s-o poti imbraca si sa fii la moda. Smerenia nu se imbraca. Smerenia ne imbraca, pe dinauntru, daca o lasam. Cand toata lumea trage de ea si o transforma intr-o moda, un must-have al clipelor de azi, atunci nu mai avem de-a face cu smerenia.
Ati observat poate ca cei "pasionati" (unii dintre ei, scuze) de spiritualitate, de dezvoltare personala, tind sa ia notiunile ad-literam. Ei citesc despre anumite chestii, fac diferite cursuri, in care invata denumiri noi si ciudate, incep sa se invarta printre oameni cam cu aceleasi interese si atunci, au impresia ca toata lumea trebuie sa traiasca si sa se comporte numai cum vad ei realitatea. Au impresia ca universul a inceput cu ei si se va sfarsi cu ei. Se simt datori sa explice tuturor oamenilor cum trebuie sa traiesti corect. Ajung chiar sa impuna tuturor punctul lor de vedere. Se simt frustrati si dezamagiti ca cei din jur (marea masa a muritorilor de rand, PLEBEA) nu iau in considerare experienta lor "autentica", ca refuza sa-si ridice vibratia, ca se complac in vietile lor "viermuite", fara viziune cuantica. Uf! si de aici, survine frustrarea acestor "alesi" ai soartei. Si din frustrare vine ura. Si din ura vine dispretul. Si din dispret vine impietrirea inimii. Si de aici, neantul (in orice forma vizibila sau invizibila).
Ce pacat! Ce pacat ca dintr-o intentie buna, cazi in pacat, chiar fara sa vrei! Oameni buni (care sunteti interesati si de ceea ce e nevazut, nu doar de ceea ce e material), oameni buni nu mai incercati sa faceti bine cu forta! Nu-i mai grabiti pe semenii vostri sa urce niste trepte pe care nu sunt pregatiti sa paseasca! Nu mai fortati! Nu mai impuneti! Nu mai aveti grija altor suflete spre mantuirea lor, caci nu este in grija voastra asta! Voi sunteti responsabili DOAR de mantuirea voastra. Si cand va veti smeri cu adevarat, in suflet, nu doar in notiune- minte, va vor urma si altii, chiar fara a le impune nimic. Caci sufletul smerit vibreaza o lumina atat de calda si de intima, incat toata lumea o STIE, chiar daca nu o vede cu ochii fizici.
Haideti sa vorbim mai putin despre smerenie si sa incercam sa o practicam, mai mult. Aici e greul: in practica. Caci despre smerenie, oricine poate spune vorbe mai mestesugite, sau mai fruste. Haideti sa haidem in biserici de lemn sau de piatra, cu lifturi sau fara, in  spatii mici sau vaste :) :) :) Haideti sa mergem in orice biserici vrem, sub orice copaci sau pe orice plaje, dar haideti sa o facem cu sufletele in pace. Eu nu stiu ce prefera Dumnezeu, mie nu mi-a vorbit. Dar stiu sigur ca Dumnezeu nu-mi impune nimic. Nu i-a dat Evei peste mana nici cand a luat marul din Pomul Cunoasterii (si toti tragem ponoasele acelei pofte nesabuite), pentru ca eu cred ca Dumnezeu prefera sa fim liberi in constiinta. Asa ca, avand libertatea constiintei direct de la Dumnezeu Tatal, cum sa las un muritor sa-mi spuna ce crede el ca prefera Dumnezeu, cum si unde sa ma inchin, cum si cat sa ma smeresc?
Fiecare are drumul sau in viata. Destinul sau. Fiecare ar trebui sa isi asculte mai mult inima. Inima nu minte. Tot ce e impus, are ceva gresit. Fie ca e spre binele nostru, fie ca e spre "disciplinarea" noastra, tot ceea ce este impus, e gresit, in sine. Tot ceea ce vine din inima noastra, tot ceea ce e facut cu bucurie interioara, e spre binele nostru si al celor din jur. Mai bine sa fim mai "rai" si autentici, decat mai "buni" si fatarnici.

Niciun comentariu: