Oamenii se cred nemuritori când sunt fericiți. Li se pare că sunt de neatins, că nimic rău nu li se poate întâmpla.
Când peste ei vin necazurile, siguranța de sine se sparge brusc.
În necazuri, boală și durere, omul descoperă brusc și dureros că este muritor. Foarte muritor.
Omul simte că tot ceea ce el consideră realitate, tot ceea ce el cunoaște este, de fapt, iluzie. Iată: Mă doare!, Sufăr!, Pot să dispar din această realitate., Unde mă voi duce?, Ce sunt eu, până la urmă?
La necaz, omul descoperă că e muritor. Dar tot la necaz, omul descoperă că Dumnzeu îl iubește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu