tag:blogger.com,1999:blog-34333423428224880132024-03-13T14:08:28.216+02:00Cuvinte cu folos. Cuvinte de prisosCu si despre oamenicarmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.comBlogger137125tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-5453877011406106602022-04-04T00:54:00.000+03:002022-04-04T00:54:13.696+03:00A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsdsy8nsk81A6UajGajKGR7hgHcervxC2-vOxcaTDSvPQzX59Rp5nXRFZxFZgx-nSfYusRA8WeKUnBeSLxRkRm_fpVRY7aRuT_xJlW_tvOnW5EggkVu-VLMxvuOttvemCBWslCBPONl9FN0xh_9KX8pDDz-U45aZX1j-n1-zWg4KXcNwMpTGCL7F9V-w/s1280/maze-1804499_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="682" data-original-width="1280" height="171" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsdsy8nsk81A6UajGajKGR7hgHcervxC2-vOxcaTDSvPQzX59Rp5nXRFZxFZgx-nSfYusRA8WeKUnBeSLxRkRm_fpVRY7aRuT_xJlW_tvOnW5EggkVu-VLMxvuOttvemCBWslCBPONl9FN0xh_9KX8pDDz-U45aZX1j-n1-zWg4KXcNwMpTGCL7F9V-w/s320/maze-1804499_1280.jpg" width="320" /></a></div><p></p><p>Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta din capul lui ii da senzatia ca mintea chiar ii lucreaza. D-l Mindruta e un Sancho Panza care se crede Bond. James Bond. </p><p>Pe scurt: am gasit intaplator un text in care d-l Mindruta se arata exasperat si oripilat de existenta rugaciunii in viata oamenilor, care in opinia sa e doar o chestie/indeletnicire/ceva care "duce omenirea spre adancul ei". </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkObg8EFlqQ4fqebnJMRqN2V37-xqlnn-gCdQbfNiC0opIs-yBd5eReXB5fTs6ayefXb-dTRVcoXt8aZZ7D_nqux87_oGuq3wR7qJ5_PNxwKzTuYT6WPd0BZGgyJkdqGyXy0KwBM9aDr6aqWr9Bvnbw1Bb5ugI1tUjGi6-x0Zt4kpp_AGOHUj8GRbYiw/s646/646x404.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="404" data-original-width="646" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkObg8EFlqQ4fqebnJMRqN2V37-xqlnn-gCdQbfNiC0opIs-yBd5eReXB5fTs6ayefXb-dTRVcoXt8aZZ7D_nqux87_oGuq3wR7qJ5_PNxwKzTuYT6WPd0BZGgyJkdqGyXy0KwBM9aDr6aqWr9Bvnbw1Bb5ugI1tUjGi6-x0Zt4kpp_AGOHUj8GRbYiw/s320/646x404.png" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p><p>Redau textul mai jos:</p><p>"Cineva mi-a spus azi la radio ca se roaga sa se gaseasca vaccinul. </p><p>Si m-am enervat. Si-am inceput sa urlu la el: "crezi ca nu s-au rugat si in Evul Mediu sa scape de boli? Crezi ca i-a salvat cineva? Crezi ca a aparut un leac din rugaciune?" </p><p>Nu! </p><p>N-a aparut, dragilor. </p><p>Leacul a aparut dupa ce oamenii s-au oprit din rugat. Dupa ce au facut din doua sticle o lentila si din mai multe lentile un microscop. Dupa ce au vazut, cu microscopul acela, ce e in lumea invizibila din jurul nostru. </p><p>Si dupa ce unuia - pe nume Pasteur - i-a venit o idee. </p><p>Nu s-a rugat. </p><p>Pasteur nu s-a rugat. </p><p>Pasteur s-a gandit. </p><p>Asta e diferenta intre doua gesturi: </p><p>Unul care duce omenirea spre adancul ei. </p><p>Si altul care o duce inainte. </p><p>Voi incotro ati vrea s-o luam de-aici inainte".</p><p>(Martie, 2022, Sursa: Facebook)</p><p>***</p><p>Dupa ce-am citit ineptia asta, m-am tensionat putin. Mi-am zis in gand, "Doamne (caci, da, eu cred in existenta lui Dumnezeu si din cand in cand mai si vorbesc cu el. Ba chiar ma si inchin)... Doamne, ce frumos ar fi ca Pasteur chiar sa creada in tine. Si ce frumos ar fi sa fi lasat si dovezi scrise ale credintei sale. Si a faptului ca se ruga, desi era om de stiinta". </p><p>Ei, si dupa ce mi-a trecut gandul asta prin cap, ce credeti ca am facut? Hop pe net, ce altceva...</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjWaTXyO1PE-3jbIVpAzI8JVAW86iaw46y98XpcsRbjqsMc7XxRL_tL1LbZbP0O7W8HjOzgoqU4T8r1uaJZXoVha0hP6OJKF8pXMjxs0xxn0c-2U_HvqUuhuhZG32aSwyZJQT3CgbaHCYtljud1khfgEYoDawhgEM3br0xrWEMn8qvdxN35VpXMmYH5Q/s1200/viata-nu-are-valoare-daca-nu-poti-fi-de-folos-altuia-56586.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="675" data-original-width="1200" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjWaTXyO1PE-3jbIVpAzI8JVAW86iaw46y98XpcsRbjqsMc7XxRL_tL1LbZbP0O7W8HjOzgoqU4T8r1uaJZXoVha0hP6OJKF8pXMjxs0xxn0c-2U_HvqUuhuhZG32aSwyZJQT3CgbaHCYtljud1khfgEYoDawhgEM3br0xrWEMn8qvdxN35VpXMmYH5Q/s320/viata-nu-are-valoare-daca-nu-poti-fi-de-folos-altuia-56586.jpg" width="320" /></a></div><p>Primul text pe care l-am gasit a fost unul care avea titlul "Louis Pasteur credea cu tarie in Dumnezeu si opunea cu vehementa teoriei evolutionismului". </p><p>Ce frumooos! Ce ziceti, d-l Mindruta? </p><p>Si dupa aia mi-am zis ca ar fi si mai frumos sa gasesc ceva care sa demonstreze ca Pasteur chiar se ruga. </p><p>Si-am mai cautat putin pe net. Si am gasit asta:</p><p>"Această anecdotă din viața lui Louis Pasteur, pionier al microbiologiei și inventator al vaccinului împotriva rabiei, prezintă foarte bine modestia marelui om. De asemenea, subliniază posibilitatea reconcilierii credinței creștine cu știința. </p><p>Întâmplarea are loc în 1892 într-un tren. Louis Pasteur, în vârstă de 70 de ani, se afla într-un vagon, alături de un tânăr student. Celebrul chimistul se ruga cu rozariul, trecându-și boabele din lemn de trandafir printre degete, când a fost interpelat de stundent: </p><p>- Domnule, încă mai credeți în astfel de chestii învechite? </p><p>Începând să râdă, a mai adăugat: </p><p>- Nu credeți în astfel de stupidități. Urmați sfatul meu. Aruncați acest rozariu pe fereastră și aflați ce are de spus știința despre un astfel de subiect. </p><p>- Știință? Îi răspunse bătrânul cu multă modestie. Nu înțeleg știința asta ... Poate îmi poți explica dumneata. </p><p>Studentul văzând că omul este profund atins, pentru a evita să-l ofenseze și mai mult, îi răspunde: </p><p>- Dați-mi adresa dumneavoastră și vă voi trimite câteva cărți care să vă ajute în acest domeniu. </p><p>În acel moment domnul Pasteur se căută în buzunarul interior al sacoului său și luând cartea de vizită i-a dat-o tânărului. Văzând numele scris pe a, studentul, rușinat, și-a aplecat capul și nu mai îndrăzni să spună un cuvânt. Tocmai citise: "Louis Pasteur, director al Institutului de Cercetări Științifice din Paris"."</p><p>(Sursa: it.aleteia.org)</p><p>***</p><p>Morala povestii: Cand nu stii nimic dar crezi ca stii totul, rugaciunea e singura care te poate salva din cadere. </p><div><br /></div>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-43022912742683955522021-04-18T14:24:00.000+03:002021-04-18T14:24:13.423+03:00Un necaz nu vine niciodată singur<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvevYkW08ye_wOLNlUIwUcRaI-UX4cHpAGXk9Y7Qko5DInaBglmv_IdVsk9kevspDjOWjxIOZf5cYnlWTVgoCxOzQNPZMM-BjJlOzh6mDWHtiBc7ogYXQwbFClTKrlqFKoiiBTFh7ZPGW8/s2048/lacrimi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1152" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvevYkW08ye_wOLNlUIwUcRaI-UX4cHpAGXk9Y7Qko5DInaBglmv_IdVsk9kevspDjOWjxIOZf5cYnlWTVgoCxOzQNPZMM-BjJlOzh6mDWHtiBc7ogYXQwbFClTKrlqFKoiiBTFh7ZPGW8/s320/lacrimi.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Oamenii se cred nemuritori când sunt fericiți. Li se pare că sunt de neatins, că nimic rău nu li se poate întâmpla.</p><p>Când peste ei vin necazurile, siguranța de sine se sparge brusc. </p><p>În necazuri, boală și durere, omul descoperă brusc și dureros că este muritor. Foarte muritor. </p><p>Omul simte că tot ceea ce el consideră realitate, tot ceea ce el cunoaște este, de fapt, iluzie. Iată: <i>Mă doare!, Sufăr!, Pot să dispar din această realitate., Unde mă voi duce?, Ce sunt eu, până la urmă?</i></p><p>La necaz, omul descoperă că e muritor. Dar tot la necaz, omul descoperă că Dumnzeu îl iubește. <br /></p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-40389729921045311202021-04-18T14:13:00.004+03:002021-04-18T14:13:58.789+03:00Dincolo de imagine<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqtOzQSErxyq6s6IIHc55hrIr8M9CUxCBiOvMA2QX7Ui7WyYVykUjmytRBgyt9PfavidJeUx0wepCRvA4o1ZF5F0CvAa_uLWYdg1ofpV98psuGEGBGD3s1SDNEtdR1NtOOfpXCW7EKsKiF/s1280/imagine.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqtOzQSErxyq6s6IIHc55hrIr8M9CUxCBiOvMA2QX7Ui7WyYVykUjmytRBgyt9PfavidJeUx0wepCRvA4o1ZF5F0CvAa_uLWYdg1ofpV98psuGEGBGD3s1SDNEtdR1NtOOfpXCW7EKsKiF/s320/imagine.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Suntem subjugați de imagine. Puterea imaginii este imensaă. În multe dintre activitățile cotidiene, imaginea este definitorie: cum te îmbraci, ce mănânci, ce comunici non-verbal, ce conduci, ce afișezi celor din jur.</p><p>O imagine bună te poate salva în multe situații, chiar dacă ceea ce împachetează această imagine este un non-sens. </p><p>Și invers. Un adevăr îmbrăcat într-o imagine proapstă nu este luat în seamă. </p><p>Să ne detașăm puțin de imagine AKA înveliș. </p><p>Pentru că fetița a strigat „Împăratul e gol!” nu neapărat că împăratul era dezbrăcat. </p><p>Ci că era gol la suflet. Sufletul era găunos. Și copilul a văzut! <br /></p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-71753200299519845932021-04-18T13:58:00.002+03:002021-04-18T14:14:26.604+03:00Apel la autocunoaștere<p> </p><p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijeOPufen2RVrQ6m3k9bd0n6m3Xzz3SNu1To0aEbwcCBi-E1sQxPZ5ii8WCFslOpgUHsZ_NoHKT9zljoCQTWZQK4OLRRsgv6Yt6G8JndBrXFkIX3D0w8D7VBskM3XeqMqkXjysr7fXIlBQ/s2048/suflet.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijeOPufen2RVrQ6m3k9bd0n6m3Xzz3SNu1To0aEbwcCBi-E1sQxPZ5ii8WCFslOpgUHsZ_NoHKT9zljoCQTWZQK4OLRRsgv6Yt6G8JndBrXFkIX3D0w8D7VBskM3XeqMqkXjysr7fXIlBQ/s320/suflet.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Să nu rămânem în urmă cu autocunoașterea. E la fel de important să ne cunoaștem pe dinăunru, așa cum încercăm să ne cunoaștem pe dinafară.</p><p>(„Căci ceea ce este sus este și ceea ce este jos. Ceea ce este jos este ca și ceea ce este sus. Cerul și Pământul sunt eu”.)</p><p>Există o cunoaștere și dincolo de ceea ce poate fi văzut. </p><p>Există evoluție, viață și în interiorul organelor, a oaselor, a celulelor, a sângelui.</p><p>Noi suntem și dincolo de trupurile noastre și trebuie să începem să ne reamintim acest lucru. </p><p>Cum e posibil să știm mai multe despre un telefon mobil și aproape nimic despre sufletul nostru? <br /></p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-37147895206213777652020-12-14T14:49:00.004+02:002020-12-19T14:19:16.592+02:00Lumea s-a întors cu fundul în sus. Și noi stăm în cap s-o înțelegem<div><p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhExijGOmVgdnaovqPih755swbzF5UNgYz39YdBXJEyTJ06eyW7J_xFOkDmIV-T_G3vB6QoQWwmVluwgtMySsKWzBlLBdCQBhWQLnDqntgDciIK5tH_ZUQ-eNxqEfbbo5vw_r7leTRWDQpz/s2048/cu+fundul+in+sus.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhExijGOmVgdnaovqPih755swbzF5UNgYz39YdBXJEyTJ06eyW7J_xFOkDmIV-T_G3vB6QoQWwmVluwgtMySsKWzBlLBdCQBhWQLnDqntgDciIK5tH_ZUQ-eNxqEfbbo5vw_r7leTRWDQpz/s320/cu+fundul+in+sus.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>„Opriți planeta, vreau să cobor”- este una dintre marile platitudini pe care o tot citesc pe ici și colo, în ultimul timp.Oamenii simt și văd și înțeleg, acum, mai mult ca niciodată, că CEVA SE SCHIMBĂ. </p><p>Lumea, așa cum am învățat-o și cum ne-a fost transmisă, se schimbă. </p><p>Reacțiile noastre la ceea ce trăim se schimbă.</p><p>Reacțiile celor din jur la reacțiile noastre se schimbă. </p><p>Felul în care ni se prezintă realitatea se schimbă. </p><p>Percepția noastră asupra realității se schimbă. </p><p></p><p><br /></p><p>De atâta #rezisten(ta), lumea s-a întors cu fundul în sus. Iar noi stăm acum în cap, ca s-o înțelegem. </p><ul style="text-align: left;"><li>Până acum ne spuneau că să ne întâlnim, să socializăm, să comunicăm ÎMPREUNĂ. </li><li>Acum ne spun să stăm în casă, să ne separăm, să ne IZOLĂM.</li><li>Până acum le spuneau copiilor cât de NOCIV e statul pe online.</li><li>Acum le spun copiilor cât de BENEFIC e statul pe online.</li><li>Până acum voiau să GÂNDIM liber. </li><li>Acum vor să ne CONFORMĂM.</li><li>Până acum îi PERSIFLAU pe bătrâni, că sunt conservatori.</li><li>Acum au GRIJĂ de ei cu forța.</li><li>Până acum ne spuneau că e bine să alegem.</li><li>Acum ne spun că e bine să aleagă ei pentru noi.</li><li>Până acum aveam drepturi.</li><li>Acum avem obligații.</li><li>Până acum eram egali. </li><li>Acum suntem egali „în funcție de context”,</li><li>Până acum negrul era o culoare.<br /></li><li>Acum negrul e un concept.</li><li>Până acum dreptul la educație era asigurat prin lege.</li><li>Acum dreptul la educație e un slogan.</li><li>Până acum Dumnezeu era (la) liber. Pentru noi, oamenii<br /></li><li>Acum Dumnezeu e condiționat. Pentru noi, oamenii.<br /></li></ul></div><p> </p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-65133306617385871342020-12-09T22:26:00.001+02:002020-12-09T22:26:16.322+02:00Semnul 32- Și sufletu-mi era<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuJLZljEwfoq9NY1fOLD1S0YTMGr5ojtGq1lq0SisJ0NTck8DSJIeDIa5T-JzMzfrUdqwZ3O7990ZXJNtoCIWlB2-rRZJP32kmtEijv3La28pmuVmTaR3CIvkC3S9Lw4EO-D2Q2lqx2-ZB/s1280/background-3390802_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuJLZljEwfoq9NY1fOLD1S0YTMGr5ojtGq1lq0SisJ0NTck8DSJIeDIa5T-JzMzfrUdqwZ3O7990ZXJNtoCIWlB2-rRZJP32kmtEijv3La28pmuVmTaR3CIvkC3S9Lw4EO-D2Q2lqx2-ZB/s320/background-3390802_1280.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>Totul era Perfect. </p><p>Fiecare amănunt, fiecare floare, fiecare respirație, orice mic sau mare zâmbet, fiecare zi de marți sau vineri, fiecare supărare, orice privire rea, fiece miros, orice norișor, orice virgulă, orice semn de întrebare sau exclamație, fiecare copertă de caiet, fiecare glumă, orice mâncare, orice carte, orice fior, orice dor, fiecare cuvânt, fiecare bărbat sau femeie, orice rochie, orice ceartă, orice pisică, fiecare bătaie de inimă își avea rostul în viața mea. </p><p>Trăiam înconjurată într-un Perfect pe care-l consideram firesc. Orice fericire, oricât de profundă sau orice suferință, oricât de devastatoare își avea o logică atât de firească, încât deveneau perfecte în Perfectul pe care îl trăiam. Tot ceea ce gândeam devenea (posibil) creat, pentru că toate gândurile mele erau firești. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5urC1sGv-cHjmy7C06bKcVcdjAFIl-1bzi9ftqrD74snBAh5gfndQUoapw7Ctvwsoi20w-9T9W2FlQdO8sJGqInJDXosIlfmENfqhiJUFrd0_uWuDJ8SRrqUUpA8SZMbFJleVSZPMua0x/s1280/background-2734972_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5urC1sGv-cHjmy7C06bKcVcdjAFIl-1bzi9ftqrD74snBAh5gfndQUoapw7Ctvwsoi20w-9T9W2FlQdO8sJGqInJDXosIlfmENfqhiJUFrd0_uWuDJ8SRrqUUpA8SZMbFJleVSZPMua0x/s320/background-2734972_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Deci Perfecte. </p><p>Am gândit o Iustina care mergea cu metroul. Un Andrei care își cere scuze. O doamnă Badiu respectată. Un Alin gelos pe zâmbetul logodnicei sale. O mamă Aniela, care acceptă moartea fiului său. Un băiețel Vlăduț ce-și înțelege părinții. Un Iulian cu mască. O Ioana care-și declară public dragostea. O Silvia speriată să nu se piardă pe ea însăși. Un nea Ion Filosof. O Marlene practicantă de amor și bunăstare. Un Sabin confuz în zen. O mama Pia ca o Pietta. O Laura în căutarea inimii. O Adina în extaz. Un băiețel Nadir, iubitor de îngeri. O Ana care își sparge zidurile. Un Adam aflat în penitență. Un Adrian care întâlnește un Sandu. O Dorina fără de milă. Un Dinu aflat la #răscruce de viață. O Marta care găzduiește oameni. Un Octavian Moș Crăciun. O Evă în căutarea cunoașterii. O Corina cu un telefon special. O Anastasia care gândea firesc. Un Mihai care visa frumos. O Isabela emoționată. O fetiță Ana căreia îi este dor de mama ei. </p><p>Am gândit toți acești oameni, care au început să-și trăiască viața, fiecare separat și toți împreună, datorită gândurilor mele. </p><p>Eu eram gândită, separat și împreună cu toți cei din jurul meu, de o minte firească. Deci Perfectă. Eram gândită de Dumnezeu și știam că eram gândită de Dumnezeu. Eram liberă în gândurile lui Dumnezeu să am orice gând, orice vis, orice idee pe care eu aș fi ales să le am, căci gândul lui Dumnezeu mă crease cu puterea libertății totale. </p><p>La fel cum eu îmi creasem Andreii, Nadirii, Ionii, Marlenele, Anele, Evele, Dorinele și Adamii liberi să gândească și să acționeze cum vor. </p><p>Eram creată într-un gând perfect și cream gânduri perfecte. </p><p>Într-o zi am citit o poezie. Perfectă, desigur. Ea suna cam așa: </p><p style="text-align: center;"><b>Și sufletu-ți era </b></p><p style="text-align: center;">Și sufletu-ți era </p><p style="text-align: center;">deschis și-atât de clar, </p><p style="text-align: center;">încât, eu niciodată </p><p style="text-align: center;">nu am putut să intru. </p><p style="text-align: center;">Am căutat cărarea </p><p style="text-align: center;">îngustă, trecerea </p><p style="text-align: center;">naltă și dificilă… </p><p style="text-align: center;">Dar spre sufletul tău </p><p style="text-align: center;">duceau drumurile largi. </p><p style="text-align: center;">Am pregătit scara </p><p style="text-align: center;">- visam ziduri înalte </p><p style="text-align: center;">veghindu-ți sufletul- </p><p style="text-align: center;">dar sufletul tău </p><p style="text-align: center;">era fără de pază </p><p style="text-align: center;">de ziduri și zidiri. </p><p style="text-align: center;">Am căutat ușa </p><p style="text-align: center;">îngustă și joasă, </p><p style="text-align: center;">dar sufletul tău, </p><p style="text-align: center;">de clar ce era, nu avea intrare. </p><p style="text-align: center;">Unde începea? </p><p style="text-align: center;">Și termina, unde? </p><p style="text-align: center;">Pentru totdeauna </p><p style="text-align: center;">am rămas pe pragul </p><p style="text-align: center;">sufletului tău, </p><p style="text-align: center;">nevăzutul prag. </p><p style="text-align: center;"><br /></p><p>În prima fracțiune de secundă de după ultimul punct, m-am simțit măgulită, recunosc. </p><blockquote><p>„Uite ce frumos scrie poetul acesta spaniol, this spanis guy, despre sufletul meu”, mi-am zis. </p></blockquote><p>Nu conta faptul că Pedro Salinas trăise între 1892 și 1951, iar eu mă nășteam abia peste 24 de ani de la moartea lui, în 1975. Nu m-am îndoit niciodată că Pedro Salinas a scris o poezie Perfectă, despre sufletul meu Perfect. </p><p>Eu doar am simțit o îndoială imperfectă pentru cel care voia să intre în sufletul meu și nu știa cum sau pe unde. </p><p>Semnul-poezie mi s-a părut clar, ca o lacrimă de dor.
Așa că, încetul cu încetul, am început să sap o fundație. Să măsor. Să tai. Să construiesc. Să caut cele mai bune materiale. Ca să fac cea mai vizibilă casă pentru sufletul meu Perfect. </p><p>Am pus și prag și uși și ferestre și acoperiș pe ziduri trainice. Mi-am vopsit casa în culori vesele și, de-o parte și de alta a cărării ce ducea spre casă, am plantat flori și pomi. Am mobilat interiorul casei cu canapele moi și scaune confortabile, pentru ca toți cei care îmi vor vizita sufletul să se odihnească, să-și spună păsurile și necazurile, să se simtă iubiți și ocotriți. Am pus și un pian care cânta singur Chopin și Gurdjieff. Am pus pe pereți tablouri. </p><p>I-am făcut sufletului meu o casă frumoasă și primitoare. </p><p>Pentru ca oricine să poată găsi cărarea. Oricine să deschidă ușa. Oricine să șadă pe canapele și să-și tragă sufletul. Oricine să se simtă Perfect. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiliUoQmYMtbK1lrneyNSdtqQ0z5m3r4zrd09Tk3dSMV_zm3Fm4ICWr9Twuotdugo_Izt0GBABdiyR-mJgxQPZdqelo38dGMuf240cLa62m0_lZjEOtJnxooU97QFQaxptPtNA2n6tPbVQ1/s1280/love-2055960_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiliUoQmYMtbK1lrneyNSdtqQ0z5m3r4zrd09Tk3dSMV_zm3Fm4ICWr9Twuotdugo_Izt0GBABdiyR-mJgxQPZdqelo38dGMuf240cLa62m0_lZjEOtJnxooU97QFQaxptPtNA2n6tPbVQ1/s320/love-2055960_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Numai că, au început să intre oameni fără să se șteargă pe picioare. Oameni care mâzgăleau pereții și spărgeau ferestrele. Oameni care rupeau florile și zgârâiau canapelele. Oameni care nu apreciau muzica mea și și-au adus boxele lor imense, unde bubuiau manele sau vorbe fără de sens. </p><p>Oameni care au început să-și revendice casa sufletului meu, pe care o construisem fără de pază. </p><p>Deveneam, pe zice ce trecea, o imperfectă perfectă. </p><p>De câteva ori, chiar am crezut că mi-am pierdut sufletul, dar el se ascunsese în casa ce fusese a lui, dar care era acum cotropită. Atât de murdară devenise casa sufletului meu, încât am început să caut alte case: mai mari, mai curate, mai vibrante. Am fost pribeagă și imperfectă. Și gândurile mele, asemenea. </p><p>Eu nu mai cream vieți, căci însăși viața mea părea blocată. </p><blockquote><p>„Oare cel care voia să-mi afle sufletul, l-o fi găsit?”, m-am întrebat. </p></blockquote><p>Și-atunci am știut că eu eram cea din afara sufletului. </p><p>Eu-ubicuă, în suflet și în afara lui. </p><p>Eu care știam că nu e nevoie de ușă ca să intri și nici de acoperiș ca să acoperi. Știam, dar am vrut să trăiesc această știință. M-am făcut imperfectă, ca să fiu pe de-a-ntregul Perfectă. </p><p>Cu tot sufletul meu. Și cu toate gândurile mele. Și cu toate sentimentele mele. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5t8vvazbzBEEa4QSt05K3KyRkvDmlLsq2i4mB0ttngsr92r6LCyZFXuoNiVImW74DlMkZPpch5DW4RhMBQEA6jcl_pHiS9AQzNuycY9FpHOU6y9rczAn5c7ZsVuIj5a0EVMTJxAJf_SA7/s1280/window-2638837_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="925" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5t8vvazbzBEEa4QSt05K3KyRkvDmlLsq2i4mB0ttngsr92r6LCyZFXuoNiVImW74DlMkZPpch5DW4RhMBQEA6jcl_pHiS9AQzNuycY9FpHOU6y9rczAn5c7ZsVuIj5a0EVMTJxAJf_SA7/s320/window-2638837_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Acum știu. Totul e Perfect așa cum e. În gândul în care sunt creată și în gândurile în care creez. Totul e bine, iar acum pot să mă odihnesc, pentru o secundă. </p><p>Perfectă secundă.
</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-1596840452914902312020-12-08T21:41:00.001+02:002020-12-08T21:41:17.787+02:00Semnul 20- O călătorie cu taxiul <p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEfEcAV0DryzdEIjbDLG4lwEoKdEGKfLcmiTuBOauL6BH0K8nlKP5VKZ7AAbiMxBRZEGS6J6KFCMm5PJqnsQxK0pSlet7L5Rp-LGEka_7hC55om2bLPvVwXUrWrEwYf1gdaAEaoRR5VCYS/s940/pexels-photo-1448598.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="615" data-original-width="940" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEfEcAV0DryzdEIjbDLG4lwEoKdEGKfLcmiTuBOauL6BH0K8nlKP5VKZ7AAbiMxBRZEGS6J6KFCMm5PJqnsQxK0pSlet7L5Rp-LGEka_7hC55om2bLPvVwXUrWrEwYf1gdaAEaoRR5VCYS/s320/pexels-photo-1448598.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p></p><p><br /></p><p>Lăsă cheia la recepție, salută și ieși în grabă din hotel. Se hotărâse, în ultima secundă, să plece acasă. Avea un tren, care pleca din Gara de Nord, la ora 11:20 și spera să ajungă la timp. Abia aștepta să ajungă acasă, la nevasta lui înțeleaptă și frumoasă. Să-i mângâie burtica în care creștea băiețelul lor. </p><p>Îi era dor de mirosul pământului reavăn, de ulițele satului Dealu Morii, de nucul din spatele casei, de mâncarea nevestei sale, de vecinii lui, de câinele și de pisica lor, chiar și de căprița albă. </p><p>Îi era dor, mai ales, de nevasta lui. Îi bătea inima mai tare, de câte ori se gândea la ea și realizase, în special în ultimele dou-trei luni, că îi este din ce în ce mai greu să plece de acasă. </p><p>Faptul că ținea conferințe în diverse orașe și vorbea oamenilor interesați despre diverse subiecte ce țin de dezvoltarea personală a fiecărui individ în parte, acest fapt, în sine, îl împlinise, pe plan profesional. Dar acum, nu mai era de ajuns. Nu se mai bucura să fie acolo, în mijlocul oamenilor. Era fericit să ajute, să clarifice, să deschidă uși ce păreau de nedeschis, pentru oameni care voiau să schimbe ceva în viața lor. Dar nu se mai simțea întreg, așa cum se simțea acasă, lângă consătenii lui, lângă nevasta lui. </p><p>Mergea pe stradă, în căutarea unui taxi și se gândea doar la momentul în care își va lua nevasta în brațe. </p><blockquote><p>„E abia 10. Dacă am noroc, ajung la timp.”, își spuse, fluturând mâna la fiecare mașină galbenă pe care o vedea, fie cu bec verde, fie cu bec roșu. </p></blockquote><p>Se bucură ca un copil, când un taxi se opri lângă el. Deschise ușa din față și îl întrebă pe șofer dacă îl duce până la Gara de Nord. </p><p>- Urcă, îi spuse bărbatul de la volan și el nici măcar nu mai așteptă să termine de vorbit, că se așeză pe bancheta din spate, punând geanta sport, lângă el. </p><p>- Ai noroc, îi spuse șoferul, bine-dispus, în timp ce deschise aparatul de taxat. Chiar îmi spuneam: </p><blockquote><p>„Sandule, gata, închidem prăvălia, pe ziua de azi. Mergem acasă, la nevastă și copil. Dacă mai vedem un singur om că are nevoie de noi, îl ajutăm, mai facem o cursă, tată; dacă nu, mergem acasă.” </p></blockquote><p>Ce chestie!, râse cu poftă șoferul. </p><p>Clientul cel grăbit zâmbi și el. Tutuiala șoferului nu îl deranja. Se simțea bine în prezența lui, în taxi era cald și întunericul nopții de octombrie, părea mai prietenos, dintr-o dată. </p><p>- Sandule, mă bucur că v-am întâlnit și că v-ați hotărât să mă luați și pe mine. </p><p>- Ha, ha, râse din nou șoferul. Ești comic. Da, eu vorbesc la plural cu mine. Nici nu mi-am dat seama, până acum. </p><p>- Eu sunt Adi și, ca și tine, vreau să ajung la nevastă și la copil. </p><p>- Asta da întâmplare, se miră Sandu. Câți ani are copilul tău? </p><p>- Nu s-a născut, încă. E băiețel, îl așteptăm în decembrie. </p><p>- Numai mâine nu-i poimâine, domnul Adi. Timpul trece atât de repede, că parcă îl vezi acum și în secunda doi a dispărut. </p><p>- Copilul tău câți ani are? </p><p>- Mia are abia trei luni. Peste două săptămâni, avem botezul. </p><p>- Să vă trăiască. E primul copil? </p><p>- Da. Ne-a schimbat viața, iar eu, cel puțin, nu mai știu cum am trăit înainte de copil. La fel cum, în istoria omenirii, există Înainte de Cristos și După Cristos, există, și în viața mea, Înainte de Mia și După Mia. Copiii schimbă totul. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWBIqt4xxK9mupfMNt7NPdR7DBWO8rDL1V_1wTBvlXpc50hUDis8Ny4zeM-zAkmrARRd3YBnpjSqmsj79GvH6DbYwMn9VqnX5ipTKdwftyZkuuvSMJ9-tknQC2ddJ3PPsiifwn3Alk82Jy/s1280/baby-2717347_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWBIqt4xxK9mupfMNt7NPdR7DBWO8rDL1V_1wTBvlXpc50hUDis8Ny4zeM-zAkmrARRd3YBnpjSqmsj79GvH6DbYwMn9VqnX5ipTKdwftyZkuuvSMJ9-tknQC2ddJ3PPsiifwn3Alk82Jy/s320/baby-2717347_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Adrian privi profilul șoferului din spate. </p><blockquote><p>„Uite așa arată un om fericit. Împlinit. Se simte în aer. Nici nu e nevoie de cuvinte.” </p></blockquote><p>- Nu e grea meseria asta, de taximetrist? Mi se pare destul de periculoasă. </p><p>Sandu râse, în timp ce dădea volumul radioului mai încet. </p><p>- Nu e mai periculoasă decât oricare altă meserie. Eu o fac de plăcere, de exemplu. Câștig destul de bine. În unele zile, chiar foarte bine, în altele abia-abia. Oricum, mai bine decât nevastă-mea, care e profesoară de geografie. Iar meseria ei mi se pare mult mai grea: pentru că ea nu doar predă geografie și atât; ea formează și caractere, educă niște copii care vor crește și vor construi destinul acestei țări, în viitor. </p><p>- Și nevasta mea e învățătoare. Și încă una foarte dedicată meseriei sale. </p><p>- Încă o coincidență, domnul Adi. Cât despre meserie, ce să zic. Îmi place să conduc, îmi place să vorbesc cu oamenii. Unii sunt mai tăcuți, dar mă ascultă cu atenție. Alții nici nu ascultă, nici nu vorbesc cu mine. Unii vorbesc mai mult decât mine. Alții îmi povestesc viețile lor. Îmi place să vorbesc cu oamenii. Eu, de fapt, am terminat Facultatea de Geografie. Chiar am predat la școală un an, dar nu mi-a plăcut. Nu am răbdare să fac, în fiecare zi, același lucru. Simțeam că mă sufoc în clasă, în timpul orelor. </p><p>M-am apucat de taximetrie din joacă și mi-am dat seama că îmi place. Pare că fac zilnic același lucru, știu, dar mie mi se pare că nici o secundă nu seamănă cu alta, tocmai fiindcă întâlnesc mereu oameni noi. Tu ce lucrezi? </p><p>- Eu sunt consilier de dezvoltare personală. Am terminat Psihologia și am ales să vorbesc oamenilor despre cum să se auto-depășească. Și mie îmi place să vorbesc și să întâlnesc mereu oameni noi. Altă coincidență, domnul Sandu. </p><p>- Îmi place de tine, domnul Adi. Și ce înveți oamenii, când îi consiliezi? </p><p>- Mai pe scurt, cum să fie fericiți. Și încă multe altele: cum să se ierte pe ei înșiși, cum să facă pace cu copiii din ei, cum să-i accepte pe cei din jur așa cum sunt, să-și descopere rostul pe acest pământ… </p><p>Adi se opri pentru o clipă, privind pe fereastră luminile Bucureștiului, luminând în noaptea friguroasă de octombrie. Acum trebuia să se învețe pe el însuși, care e rostul său pe pământ. </p><p>- Cam multe lucruri de învățat. Eu credeam că toate acestea sunt de la sine-înțeles. Cum ai putea să înveți pe cineva să fie fericit? </p><p>- Da. Unii oameni trebuie să învețe și să fie buni. Sau să primească un compliment. </p><p>- De fapt, da, ai dreptate, continuă ideea Sandu. Și nevastă-mea, Silvia, m-a învățat ce înseamnă "acasă" și ea nici măcar nu a știut. Înseamnă că e consiliera mea de dezvoltare personală, așa-i?</p><p>Adrian zâmbi. </p><blockquote><p>„Ce idee năstrușnică”, își spus în gând, după care se miră de cuvântul „năstrușnic”, pe care nu-l mai folosise din școala primară, de când făcea compuneri pe de teme date. </p></blockquote><p>- Da, așa e. Într-un fel, ne consiliem unii pe alții. Învățăm unii de la alții. Pe mine, nevastă-mea m-a învățat să cred în Dumnezeu. Fără învățătura aceasta, toată dezvoltarea mea personală ar fi fost doar o carcasă goală. </p><p>- Ce bine că ne-am luat neveste înțelepte și deștepte, atunci!, concluzionă Sandu, în timp ce oprea taxiul în fața Gării de Nord. </p><p>Opri aparatul de taxat și se întoarse spre Adrian, care scosese portofelul. </p><p>- Domnul Adi, cursa asta a fost plăcerea mea. Am vorbit frumos despre viețile noastre, despre neveste și copii, iar asta nu are preț. </p><p>- Mulțumesc, atunci. Toate cele bune familiei tale.</p><p>- Asemenea. </p><p>Bărbații se salutară scurt, își strânseră mâinile și fiecare își urmă viața. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg88xyXPRWoIrBwH3pkAB5T9bih01Q70xLsrQIrc3NieUiQYH3dbbB8na6usuTLPgu_aGX0BZ4a6kWPCal3ucvJyFFdTF2Q0KuuWd2oZMJAmMQDvkOP2ZRKuc5-BwZdQXPdofnfPHok3Fdb/s940/pexels-photo-751096.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="604" data-original-width="940" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg88xyXPRWoIrBwH3pkAB5T9bih01Q70xLsrQIrc3NieUiQYH3dbbB8na6usuTLPgu_aGX0BZ4a6kWPCal3ucvJyFFdTF2Q0KuuWd2oZMJAmMQDvkOP2ZRKuc5-BwZdQXPdofnfPHok3Fdb/s320/pexels-photo-751096.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Adrian se îndreptă spre casa de bilete, gândindu-se la lanurile de grâu și de porumb și realiză brusc, că vrea să se facă agricultor, să lucreze pământul și să învețe să-l cunoască. </p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-80413059055969648062020-12-07T22:04:00.002+02:002021-04-18T14:14:57.890+03:00Semnul 33- Învățăturile lui Iulian Badiu către fiul său Nadir<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPmsV39-xAnF6RhWLMWX0za9sh1BQm5uUlT3I9vwcP45Hfg-7Bb1itKWP3a-n4Z2OjYHKKmy2Jg5JqL13USeGmHX4uHAjNgtlUd1JnGMI9L052yxBUpbZ_thKA_vYsqak0jtoXIxIHF2OR/s1280/letters-637441_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="850" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPmsV39-xAnF6RhWLMWX0za9sh1BQm5uUlT3I9vwcP45Hfg-7Bb1itKWP3a-n4Z2OjYHKKmy2Jg5JqL13USeGmHX4uHAjNgtlUd1JnGMI9L052yxBUpbZ_thKA_vYsqak0jtoXIxIHF2OR/s320/letters-637441_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Soneria sună prelung. </p><p>Nadia deschise ușa de la intrare și o văzu în prag pe soacra sa, extrem de emoționată, ținînd un plic mare și alb, în mână. Nadia a știut imediat de unde e. </p><p>- Draga mea fiică, m-a căutat Corina, o fostă colegă de facultate de-a soțului tău. Mi-a spus că cineva i-a adus la Centrul pe care îl conduce, un plic. E de la Iulian, pentru fiul lui. N-a știut cum să dea de voi și m-a sunat pe mine. Tu hotărăști ce e de făcut. </p><p>Nadia o trase blând pe soacra sa în casă. Luă plicul, îl deschise, scoase câteva foi albe scrise cu pixul, citi primele rânduri și se lumină la față. </p><p>„Totul va fi bine”, șopti pentru femeia care o privea fără să respire și intrară în cameră, unde se afla Nadir, fiul său de aproape șase ani. Copilul stătea pe jos și se juca cu piese lego. Nadia se așeză lângă el, pe jos, și îi făcu semn soacrei sale să ia loc în fotoliu. Femeia îi mulțumi din priviri și încercă să-și potolească bătăile inimii. </p><p>- S-a întâmplat ceva? întrebă băiețelul, tulburat de purtarea celor două femei. </p><p>- Nadir, copilul meu frumos, am primit un plic. L-a adus bunica. </p><p>- De la cine e? </p><p>- De la fiul ei. Fostul meu soț. Adică, de la tatăl tău. Vrei să ți-l citesc? </p><p>Copilul se așeză turcește și spuse simplu că, da, vrea să audă ce îi transmite tatăl lui. Tatăl lui care dispăruse de acasă, într-o noapte, în urmă cu aproape trei ani. </p><p>- Uite, acum o să încep. Te rog să ai răbdare și să asculți până la final. Nici noi nu știm ce este în acest plic. Vom afla cu toții. E bine așa? </p><p>- Da, mami. O să ascult liniștit. N-o să te întrerup.</p><p>Nadia trase aer în piept și începu să-i citească scrisoarea, cu voce calmă, așa cum îi citea fiului său, seara, poveștile cu Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși. </p><blockquote><p>"Dragă Nadir, fiul meu preiubit. Nu cred că mă mai ții minte, erai atât de mic când am fugit de-acasă. Aveai trei anișori, Mai ții minte? </p></blockquote><blockquote><p>Hm, sigur că nu ai cum să îți amintești, dar în acea noapte fatidică plângeai și bona ta era la baie. Am hotărât să fac un gest de tată normal și te-am luat în brațe. De fapt, am intenționat să te iau, căci în timp ce-mi întinsesem brațele spre tine, m-ai privit și m-ai văzut așa cum eram: un monstru. Iar eu m-am văzut în inocența privirii tale exact așa cum m-ai văzut și tu. Un om fără inimă. </p></blockquote><blockquote><p>Atunci am plecat în lume. Am vrut să uit de ceea ce văzusem în ochii tăi. Să uit de mine și să mă pierd de mine. Am umblat prin lume, dar n-am plecat niciodată foarte departe de voi. Într-o zi, cine știe, poate îți voi povesti despre viața mea. </p></blockquote><blockquote><p>Acum vreau să-ți vorbesc despre altceva. Vreau să te învăț diverse lucruri, care îți vor prinde bine în viață. Te vor ajuta să nu rătăcești, ca mine, pe cărări periculoase. Am fost, sunt și voi rămâne tatăl tău, pentru totdeauna, fie că tu vrei sau nu, fie că eu vreau sau nu. Și eu vreau să fiu tatăl tău, mai mult decât orice altceva pe lumea asta. </p></blockquote><blockquote><p>Primul meu sfat pentru tine este acesta:
Să faci pipi așezat doar când toaleta e foarte curată. Când ai pisoar sau toaleta e murdară sau te afli în natură, să faci pipi în picioare. Te înfigi bine pe amândouă picioarele, își împingi fundulețul în față, îți ții cuculețul cu două degete și faci pipi. Când termini, scuturi cuculețul de câteva ori, ușor, și îl bagi la locul lui. </p></blockquote><blockquote><p>Întotdeauna după ce îți faci nevoile, te speli pe mâini, cu apă și săpun. </p></blockquote><blockquote><p>În fiecare seară îți faci un duș scurt, pe tot corpul, și te speli pe dinți și pe față. </p></blockquote><blockquote><p>Să îți începi ziua cu o rugăciune și să nu te culci niciodată fără să spui „Tatăl Nostru”. Ori de câte ori îți propui tu sau când ai ocazia, spune în gând „Îți mulțumesc pentru tot, Doamne! Slavă ție, Doamne Dumnezeule!”, căci Dumnezeu e cel ce ne-a dat viață, așa că se cuvine să-i mulțumim de câte ori putem. </p></blockquote><blockquote><p>Să încerci să afli cât de devreme poți ce talent ți-a dat Dumnezeu și să îl dezvolți. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu-ți fie teamă să exprimi ceea ce ești și ceea ce vrei să devii. Orice muncă vei face, să o faci cu Dumnezeu în gând și pentru Dumnezeu. Cere-i ajutorul mereu și să nu te îndoiești, nici măcar o secundă, că Tatăl Nostru nu ne ascultă rugăciunile. Eu m-am îndoit că mă aude cineva acolo, Sus, ba chiar m-am îndoit că există Cineva acolo, Sus, și aproape că m-am pierdut. Acum știu că Dumnezeu există. Știu că există Sfânta Treime și, cât voi mai trăi pe acest pământ, voi arăta tuturor dovada aceasta: că eu am murit și am înviat, prin mila lui Dumnezeu. Tatăl meu s-a îndurat de mine și mi-a deschis inima. </p></blockquote><blockquote><p>Să îți cinstești părinții, dar mai ales, mama. Să o iubești și să o asculți toată viața, că ea te crește și are grijă de tine. Și, dacă vei putea, să mă accepți și pe mine. Să-ți cinstești bunicii în viață și să aprinzi mereu o lumânare, pentru bunicii trecuți la cele veșnice. </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQhYOBv6y8EOPN5jUxDw0kQxUmIkA35r_M719RUAxUNMNcBE6J0QjZzuFNKOa7ofyaf776Wp4xxbDwdqVO1mncHNWPzIKt6uEyNn7WzoNksoMx2dvoG2pWDSK8CFc_AJQGs8dQLlDYXITL/s1280/kindness-1197351_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQhYOBv6y8EOPN5jUxDw0kQxUmIkA35r_M719RUAxUNMNcBE6J0QjZzuFNKOa7ofyaf776Wp4xxbDwdqVO1mncHNWPzIKt6uEyNn7WzoNksoMx2dvoG2pWDSK8CFc_AJQGs8dQLlDYXITL/s320/kindness-1197351_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><blockquote><p>Să respecți toți oamenii, fie buni, fie răi, căci sub chipurile lor există o scânteie din Dumnezeu. Și dacă urăști sau disprețuiești sau înjosești pe cineva, lui Dumnezeu îi faci toate acestea. Iar dacă îi ierți greșelile sau îi faci bine sau îl iubești, tot lui Dumnezeu i le faci. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu te lași stăpânit de mânie, căci, în scurt timp, vei fi stăpânit tu de ea. La fel cu ura, scârba, mândria, orgoliul, egoismul, înfumurarea, gelozia, minciuna. </p></blockquote><blockquote><p>Ai grijă la ceea ce simți și gândești și nu te menaja când e vorba să îți cureți sufletul. Mergi și te spovedește la preot, căci iertarea pe care el ți-o dă, prin puterea și voia lui Dumnezeu vine. </p></blockquote><blockquote><p>Să faci bine, de fiecare dată când poți să-l faci. Iar dacă nu poți, măcar să nu faci rău. Căci odată ce distrugi ceva, e foarte greu să reclădești totul. Eu sunt exemplul viu pentru asta. </p></blockquote><blockquote><p>Să înveți cât poți tu de bine, la școală, dar să o faci pentru că vrei să afli lucruri noi, nu pentru note. Să nu te mândrești din cale-afară când iei un 10, dar să nu-ți fie teamă de un 4. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu încerci să te faci plăcut de cei din jur, ca să fii acceptat sau pentru că vrei să câștigi ceva de la ei. Fii exact așa cum ești tu în gândurile tale, unde nu te poate vedea nimeni. Cei care te vor iubi, o vor face indiferent dacă ai bani sau nu, dacă ești frumos sau urât. </p></blockquote><blockquote><p>Iubirea nu ține cont de cum suntem, ci vede doar ceea ce suntem. </p></blockquote><blockquote><p>Să respecți oamenii, să respecți demnitatea lor și să încerci toată viața ta să fii un om bun. E mai ușor să fii rău, i-adevărat, bunătatea cere o muncă de neoprit, continuă. </p></blockquote><blockquote><p>Niciodată, dar niciodată, să nu râzi sau să te porți urât cu un om mai slab decât tine. Chiar dacă el vrea să se lupte cu tine, tu să nu accepți, căci lupta se duce între doi oameni egali, ca forță. Cu cel puternic să te lupți bărbătește, fără șiretlicuri, fără lucruri ascunse. </p></blockquote><blockquote><p>Când cineva te laudă, să-i mulțumești și să uiți lauda imediat. Dacă te jignește, să nu te superi și să te întrebi dacă ai greșit în vreun fel față de cel care te-a jignit. Dacă ai făcut-o, chiar și fără să-ți dai seama, să-ți ceri scuze. Dacă ești nevinovat, mergi mai departe, fără să te amărăști. </p></blockquote><blockquote><p>Să-ți faci munca cu bucurie și onestitate. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu furi, să nu copiezi munca altuia și să o prezinți ca fiind a ta. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu minți, să nu vorbești oamenii pe la spate. </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcxPeUEbBDNpEFtY4vvduxwzCCBq2ROy0qSuQwMj6_cMBJfo1PZAgnNvnaxxAHubiaX0aoJGg7ojwnfqTFu55HMWS4y0Q4VMa-WrjoCGfxxXO0RWMIhxghp3zHarEAI3uxn5vSRZGXWgxi/s1280/handshake-1471563_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="950" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcxPeUEbBDNpEFtY4vvduxwzCCBq2ROy0qSuQwMj6_cMBJfo1PZAgnNvnaxxAHubiaX0aoJGg7ojwnfqTFu55HMWS4y0Q4VMa-WrjoCGfxxXO0RWMIhxghp3zHarEAI3uxn5vSRZGXWgxi/s320/handshake-1471563_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><blockquote><p>Să dai mâna cu bucurie și să privești oamenii în ochi. În ochi se întrezărește sufletul omului. Privește-l cu respect, chiar dacă nu-ți place ce vezi.
</p></blockquote><blockquote><p>Să auzi cu urechile tale și să asculți cu inima. Căci una este forma și altul este fondul. Forma fără fond e doar imagine goală. Iar fondul fără formă e nefiresc. Nu orice vezi este ceea ce pare a fi. De multe ori, poți să te înșeli în ceea ce gândești. Fii gata să-ți recunoști greșelile și să-ți ceri iertare celui căruia i-ai greșit. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu-ți fie teamă de bani; ei nu sunt răi, în sine. Devin răi atunci când te stăpânesc, când devii sclavul lor. Dacă vei avea bani mulți în viață, dă și celor care nu au. Dacă nu vei avea bani mulți, învață să cheltuiești cât ai. </p></blockquote><blockquote><p>Să mulțumești celor care te ajută și să-i ajuți pe cei în nevoie. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu ții socoteala binefacerilor tale, ca nu cumva să ți se umple sufletul de mândrie deșartă. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu te temi să te ridici, atunci când vei cădea, căci vor fi și asemenea momente. Iar dacă nu vei putea să te ridici singur, cere ajutorul celor din jur. Iar dacă nimeni nu-ți va întinde mâna, roagă-l pe Dumnezeu să te salveze. El o va face mereu, negreșit, chiar dacă într-un mod în care poate tu nu-l înțelegi. </p></blockquote><blockquote><p>Să nu-i asculți pe cei care-L urăsc pe Dumnezeu. Ei nu au ce să-ți spună, chiar dacă ei se cred inteligenți. Și nici tu să nu încerci să-ți explici credința celor care nu vor să te asculte, căci te pot sminti și pe tine cu nebunia lor. Ajutorul și speranța sunt în Dumnezeu, nu în judecata oamenilor. </p></blockquote><blockquote><p>Să râzi din toată inima și să plângi fără să-ți fie rușine. Căci și râsul și plânsul exprimă stările cele mai firești ale sufletului: starea de fericire și cea de supărare. </p></blockquote><blockquote><p>Să trăiești fără teamă și, când te vei îndrăgosti, să fii sigur că-ți iubești femeia și când râde și când țipă și când spală vasele și când e gătită și machiată și când nu înțelege nimic din ceea ce îi explici și când nu înțelegi tu nimic din ceea ce vorbește ea. </p></blockquote><blockquote><p>Să îți iubești copiii, să-i educi, să le spui povești și să-i ții în brațe. Să îi cerți când greșesc și să îi lauzi când reușesc lucruri. Să fii un tată bun. Să fii un fiu bun. </p></blockquote><blockquote><p>Să îți iubești țara și să nu-ți fie niciodată rușine cu ea. Căci a vorbi urât de țara ta, e ca și cum ai vorbi urât de toți moșii și strămoșii noștri, cei care s-au jertfit pentru ca să existe această țară, în care ne-am născut și noi. </p></blockquote><blockquote><p>Să-l iubești pe Dumnezeu primul, în toți și în toate, și, când crezi că poți să faci orice vrei, fiindcă nu te vede nimeni, să știi că El te vede. Întotdeauna.
</p></blockquote><blockquote><p>Acestea sunt învățăturile mele pentru tine, dragul meu fiu. Nu ți-am vorbit din cărți, ți-am vorbit din inimă și din tot ceea ce m-a învățat și pe mine viața. Acum aștept un semn de la tine, ca să știu că pot să apar în viața voastră, să vă cer iertare tutror, privindu-vă în ochi, și, poate, să mă iertați. </p></blockquote><blockquote><p>Căci, așa cum există Parabola fiului rătăcitor, există și Parabola tatălui rătăcitor. </p></blockquote><blockquote><p>Aș vrea să am curaj să îți spun în față, dragul meu fiu, că am greșit, că am rătăcit prin lume, dar că acum știu că lângă tine, lângă voi, e cel mai bine."</p></blockquote><p>Nadia citea plângând. Doamna Badiu asculta plângând. Nadir se ridică în picioare și spuse simplu: </p><p>- Mami, tati o să vină acasă. El și-a găsit de-acum îngerașul, iar eu i-am trimis semnul mai demult, când a venit Moș Crăciun acasă la noi, mai ții minte? Eu cred că el a primit mesajul meu. Te bucuri, mamă, că tata se întoarce la noi? </p><p>Nadia îl mângâie pe păr. </p><p>- Da, Nadir. Abia aștept să vină. Cu toții îl așteptăm.
</p><p>Nadir zâmbi fericit. Nadia și doamna Badiu încă plângeau, învăluite într-un sentiment cald de bine și fericire. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhALSqynzw7udoWi5t81qBTydghGEg0fPOvs_Zw4wr1Uwab952zeGt0_9qpbtXnvmutlIqr1EgdqPy7rzWPY4jv2oe4JjojVq25RDxdMybxKlBU0b9MPSBR6tXpPTD1k1NN887ihyphenhyphenASdrYJ/s1280/door-bell-326561_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1236" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhALSqynzw7udoWi5t81qBTydghGEg0fPOvs_Zw4wr1Uwab952zeGt0_9qpbtXnvmutlIqr1EgdqPy7rzWPY4jv2oe4JjojVq25RDxdMybxKlBU0b9MPSBR6tXpPTD1k1NN887ihyphenhyphenASdrYJ/s320/door-bell-326561_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Deodată, soneria sună prelung.
</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-13846009513141806262020-12-06T23:42:00.000+02:002020-12-06T23:42:01.288+02:00Semnul 8- Love Story Like <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5_CZQsP6mOvwGE6HuYrRiUu7E9p6b8UAWLvrHWvNsdTKsHd7DwGmjF_8s5uViBy9JOfj9eqF4q5OZ49kPQQweJMNA6Tp3ArDjB-K_XmXWGgegK1zXVqtG-qssXBG9VpFICPg164TAyN9s/s1280/matrix-2502935_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="904" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5_CZQsP6mOvwGE6HuYrRiUu7E9p6b8UAWLvrHWvNsdTKsHd7DwGmjF_8s5uViBy9JOfj9eqF4q5OZ49kPQQweJMNA6Tp3ArDjB-K_XmXWGgegK1zXVqtG-qssXBG9VpFICPg164TAyN9s/s320/matrix-2502935_1280.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><blockquote><p>„Cred că a trecut suficient timp”, se gândi, într-o duminică de decembrie, Ioana. </p></blockquote><p>Își luă telefonul și îl așeză cu grijă peste cărțile de română. Se săturase de atâta învățat. Mai erau câteva luni până la bacalaureat, dar ea învăța zilnic. </p><p>O zi la matematică. </p><p>Una la română. </p><p>Una la engleză. </p><p>Una la istorie. </p><p>Nu-i plăceau lucrurile spontane. Totul trebuia pregătit temeinic. Cu grijă. Nimic la voia întâmplării. </p><p>Își deschise contul de Facebook. Nimic nou. Aceleași banalități. Citate. Video-uri cu pisici și căței. Haștaguri. Flori. Poze cu flori. Vorbe de duh despre suflet și iubire. </p><blockquote><p>„Plictisitor”, își spuse și începu să scrie o postare nouă. </p></blockquote><p>Tasta repede, fără să se gândească, fără să șteargă, fără să ezite: </p><blockquote><p>„Cred că m-am îndrăgostit. Nu e nici momentul prielnic, nici nu mă încântă foarte mult, dar s-a întâmplat și trebuie să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă aș fi fost altfel decât sunt, aș fi așteptat să mă observi, să mă curtezi cumva, să te las să preiei inițiativa unei încercări de apropiere între tine și mine. </p></blockquote><blockquote><p>Sunt, însă, exact cum sunt și, de aceea, am ales să-ți scriu această, hai să-i zicem, scrisoare. </p></blockquote><blockquote><p>Dragă Andrei, încep în modul cât de clasic cu putință, pentru că mi se pare mai natural așa, deci, dragă Andrei, ce mai faci? Cum ești? Cum ți se pare viața? </p></blockquote><blockquote><p>Eu sunt bine, am început deja să învăț pentru bacalaureat. Pot părea puțin ciudată pentru ceilalți colegi, dar, dacă ne cunoaștem exact felul de a fi, ne scutim de o groază de probleme, pe viitor. </p></blockquote><blockquote><p>Mie-mi place planificarea, de exemplu. Spontaneitatea mă dezechilibrează. Nu înseamnă, însă, că nu pot s-o admir sincer, la alții. La tine, să zicem. Ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul clasei a XI-a, la ora de engleză, m-a bulversat. </p></blockquote><blockquote><p>Știu ce-ai făcut. Știu cât de laș ai fost și ce ai scris pe Facebook, despre Miss de engleză. Dacă ea te-a iertat, te-am iertat și eu, cu toate că nu am nici o legătură cu această poveste. </p></blockquote><blockquote><p>Trăim, însă, într-o o epocă în care suntem mai mult ca oricând legați unul de altul, prin gânduri, prin idei, prin cuvinte, prin tehnologie. Eu m-am simțit conectată la această poveste și am fost de partea lui Miss, chiar dacă nu era una dintre profesoarele mele preferate.
Mă bucur pentru tine și pentru spiritul tău, că ți-ai cerut scuze de la Miss, atunci. Mă bucur și mai mult că scuzele au fost sincere. </p></blockquote><blockquote><p>M-am îndrăgostit de tine în timp ce erai în fața clasei, în ora de engleză, la sfârșitul clasei a XI-a. Chiar atunci, în acea zi de iunie. Acum e decembrie. În jumătate de an, sentimentele mele pentru tine nu au scăzut deloc, ba chiar au crescut, aș putea spune. Știu că din acea zi te-ai schimbat sau te-ai regăsit, poate. </p></blockquote><blockquote><p>Nu mai ești adolescentul care nu-și găsea locul, puțin laș, puțin fanfaron, puțin netrebnic, dar cu un fond sufletesc atât de bun. Ești aproape un bărbat. </p></blockquote><blockquote><p>Uneori, o clipă de sinceritate totală cu noi înșine, e suficientă pentru a ne privi în suflet și a ști cum suntem și cum vrem să fim. </p></blockquote><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG6BfffUPP19Uo2RwujE2wvNrBxvFzd9HLAcG4WoCV01arUh5mRSKamJi_nw3M5-ziNHSBd6Vc1nXqJtAe35-VRC-Obxg35Tf3EBd-UMSQPuj1MwaeVCcF0Ywz5PavllxXEFLCOmchN7EQ/s1280/online-dating-4465305_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG6BfffUPP19Uo2RwujE2wvNrBxvFzd9HLAcG4WoCV01arUh5mRSKamJi_nw3M5-ziNHSBd6Vc1nXqJtAe35-VRC-Obxg35Tf3EBd-UMSQPuj1MwaeVCcF0Ywz5PavllxXEFLCOmchN7EQ/s320/online-dating-4465305_1280.webp" width="320" /></a></div><br /><p></p><blockquote><p>Dragostea mea pentru tine e pură, ți-o spun dinainte. Nu o să accept nici un strop de murdărie, din partea nimănui. Pot să mă apăr. Ridiculizarea a ceea ce simt nu va avea nici un efect asupra mea, dacă se încearcă așa ceva. Nu pun răul înainte, dar se poate întâmpla și așa ceva. Celor care au de gând să încerce orice tip de bullying cu mine, le spun de pe acum să se simtă liberi s-o facă, dar din partea mea nu vor avea feed-back, așa că își vor irosi energia în zadar. </p></blockquote><blockquote><p>Știu cine sunt. Știu ce fac. Mi-am declarat dragostea public, pentru că așa am găsit de cuviință.
Știu că pot părea o ființă rece. Probabil detașarea cu care îți scriu, dragă Andrei, poate induce acest lucru. Dragostea are efecte nebănuite asupra oamenilor. Pe unii îi prostește. Pe alții îi amețește sau îi face mai buni sau mai poetici. Pe mine, Dragostea m-a detașat de toți și de toate. Văd toate lucrurile așa cum sunt ele. În inima lor. De aceea, poate par atât de rece. Ar trebui, însă, să fii eu, măcar și pentru o secundă. Ai înțelege cât de profund și de minunat pot să văd și să înțeleg totul. Inclusiv Dragostea mea pentru tine. Tot ceea ce mă înconjoară îmi transmite atât de multă căldură și iubire, încât eu devin, instinctiv, mai rece. Așa evit să mă topesc din atât de multă căldură. </p></blockquote><blockquote><p>Dragă Andrei Pâncotă! </p></blockquote><blockquote><p>De fapt, voiam să-ți spun că te iubesc, fraiere! </p></blockquote><blockquote><p>Ioana Antal” </p></blockquote><p>Ioana apăsă căsuța în care scria „Post it” și așteptă. </p><p>În următoarele cinci minute nu primi nici un răspuns de la el. Clipoceau like-urile, dar pe ea n-o interesa asta. După 20 de minute de privit ecranul telefonului, adormi cu capul pe birou. Se simțea atât de emoționată, cum nu fusese niciodată în viața ei. Se trezi derutată și confuză. Își aminti ce făcuse. Luă telefonul și-l deschise. </p><p>Postarea sa, în care își declarase dragostea pentru Andrei, strânsese 432 de like-uri, în două ore, și fusese share-uită de 149 de ori. Avea 292 de comentarii. Dădu scroll-down, urmărind cu atenție numele comentatorilor. Inima îi tresări brusc. </p><p>Pâncotă Andrei îi lăsase un comentariu. </p><p>Îl deschise: </p><blockquote><p>„#metoo”. </p></blockquote><p>Atât scrisese Andrei. Fără inimioare. Fără floricele. Ceea ce Ioana aprecia. Comentariul lui, pentru ea, strânsese și el 197 de like-uri. </p><p>Ioana îi răspunse cu un giff zâmbitor, cu limba scoasă. </p><p>Like-urile începură să curgă și pe giff-ul ei. </p><p>Andrei îi răspunse după vreo cinci minute. </p><blockquote><p>A.P.: „Iartă-mă. Am crezut că urma invitația în oraș, la un suc. Sau pot s-o fac eu?” </p></blockquote><p>Like-urile curgeau și la răspunsul lui și la giff-ul ei. </p><p>Ioana răspunse imediat. </p><blockquote><p>I.A.: „Nu. Tu ești bărbatul în relația asta. Tu faci invitația la suc.” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „E bine pe mâine, după ore?” </p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Dap.” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „O.K. Deci, de-acum ești iubita mea, da?” </p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Credeam că se subînțelege.” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „Voiam să mă asigur. Pe mine dragostea mă face puțin prostănac, după câte se vede.” </p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Nu-i nimic. Ajunge cât de deșteaptă sunt eu. Suntem în echilibru.” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „Dacă iau note proaste la bac, tu ești de vină.”</p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Ups, deja primul reproș…” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „Ești minunată. Te iubesc.” </p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Ești minunat. Te iubesc.” </p></blockquote><blockquote><p>A.P.: „Pe mâine, atunci.” </p></blockquote><blockquote><p>I.A.: „Negreșit. Pe mâine.” </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3tG3yPutBhabbm-hPD_tLu2iDEuBQVstSbzoIDU5l42yPDP1OHL7jLoE9hWxd8avXxjDH1ATpoQbfN8-FF8wvAUwHxZiavWGcNEa0C6wRmHU0sKVoaHeaO_-iep_cLc8h3_pAeHf0U6w-/s1280/online-dating-5213415_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3tG3yPutBhabbm-hPD_tLu2iDEuBQVstSbzoIDU5l42yPDP1OHL7jLoE9hWxd8avXxjDH1ATpoQbfN8-FF8wvAUwHxZiavWGcNEa0C6wRmHU0sKVoaHeaO_-iep_cLc8h3_pAeHf0U6w-/s320/online-dating-5213415_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Ioana se ridică de la birou și privi, pentru câteva momente, cât de frumos ningea afară. </p><p>Telefonul dădea buzz-uri neîncetat. Oamenii dădeau Like La Dragostea ei. </p><p>La Dragostea lor.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-23250923316670768872020-12-05T23:43:00.002+02:002020-12-05T23:55:08.512+02:00Semnul 14- Doamna și boschetarul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwKdJQNYtM9CxvG6bHiDLEbEB7L0Qlte6NcP1fGpVXQ9uUozCP-ew_3wdNa-4akCX8W2l___ijl6THBmtsiZoGnlG9U0vUZ69LusI_Dw8pdoadNLmOwp0GbhkSBlFG_UOW_n-Lbbf-YSXF/s940/pexels-photo-2381469.jpeg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="627" data-original-width="940" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwKdJQNYtM9CxvG6bHiDLEbEB7L0Qlte6NcP1fGpVXQ9uUozCP-ew_3wdNa-4akCX8W2l___ijl6THBmtsiZoGnlG9U0vUZ69LusI_Dw8pdoadNLmOwp0GbhkSBlFG_UOW_n-Lbbf-YSXF/s320/pexels-photo-2381469.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Nu încape îndoială că bărbatul cel posomorât își făcuse culcușul în refugiul din stația de autobuz. Doamna cea în vârstă îl tot vedea, aproape zilnic, de vreo două luni, stând, pur și simplu, pe câteva cartoane. Ca și ea, de altfel. Stăteau amândoi, bătrâna doamnă pe un scaun, omul străzii pe cartoane, și priveau viața din jurul lor. </p><p>De vreo cinci zile, doamna cea în vârstă venea mereu cu doi covrigi. Pe unul îl mânca ea și pe celălalt îl oferea colegului ei de vizionare a vieții. Bărbatul cel morocănos și supărat nu accepta niciodată covrigul bunei sale colege, dar nici nu-l refuza. </p><p>Darul cel oferit, dar niciodată primit, rămânea mereu pe cartonul bărbatului. Era un mister ce se întâmpla cu el, fiindcă a doua zi nu mai era acolo.</p><p>Nimeni nu încercase să vorbească. Doamna cea în vârstă respecta dorința evidentă de a nu comunica a bărbatului, iar acesta părea că nici măcar nu o observase pe bătrâna care venea zilnic în stație și stătea, Dumnezeu știe de ce, preț de câteva ore, pe unul din scaunele din interiorul refugiului. Se perindau pe lângă ei zeci și zeci de oameni, dar ei veneau, rămâneau preț de câteva minute și plecau cu primul autobuz, care-i ducea în locuri doar de ei știute. </p><p>Părea uneori că bătrâna doamnă și bărbatul străzii sunt amfitrionii acelei stații de autobuz și că, în orice secundă, ei ar putea hotărî care- cine- unde poate să meargă. </p><p>Dar acest lucru ar fi putut să-l gândească doar cineva care i-ar fi privit în mod constant, din afara stației. Altfel, nimeni nu-i băga în seamă: nici trecătorii, nici șoferii de autobuz, nici călătorii care urcau sau coborau din mijloacele de transport. </p><p>Doamna și boschetarul erau doi anonimi, la fel ca toți ceilalți anonimi din jurul lor.
</p><p>***</p><p>Într-o după-amiază ploioasă de mai, era o zi de marți, doamna cea în vârstă se îndrepta spre stația de autobuz, ca de obicei. Când mai avea doar câțiva metri, a văzut cum o mașină a trecut în viteză și a stropit refugiul din stația de autobuz, împroșcând cu apă murdară, tot ce era înăuntrul refugiului: pereți de metal, scaune, reclame lipite pe pereți. </p><blockquote><p>„Te pomenești că bietul om e acolo, pe cartoane…”, îți spuse femeia și grăbi pasul. </p></blockquote><p>Când ajunse în refugiu își dădu seama că bănuiala sa se confirmase. </p><p>Omul străzii stătea în fund, pe cartoanele murdare, ud pe păr, pe față și pe toată partea de sus a corpului. Hainele îmbâcsite de mizerie îi erau acum ude leoarcă. Omul stătea așa, puțin buimac, puțin resemnat, puțin înfrigurat și, privindu-și haina udă și murdară, părea că spune o incantație, ceva de genul: </p><blockquote><p>„Semeni vânt, culegi furtună. Așa și trebuie să fie. Așa e corect. După faptă și răsplată.” </p></blockquote><p>Doamna cea în vârstă scoase niște șervețele, șterse scaunul de plastic roșu și se așeză, privindu-l pe bărbat. Abia acum observă că era destul de tânăr, să tot fi avut 40- 45 de ani. Era netuns, nebărbierit, nespălat, dar, sub toată mizeria, sub tot haosul, ochii bărbatului erau vii, în ei pâlpâia viața, nu păreau morți, așa cum văzuse la alți oameni care trăiau pe stradă. </p><p>Femeia îi oferi bărbatului ud covrigul, dar rămase, și acum, cu mâna întinsă. Bătrâna înveli covrigul într-o pungă mică de plastic și o puse pe scaun, lângă ea. </p><p>- Nu-i nimic. Poate nu ți-e foame, acum. Când o să simți, cu adevărat, foamea, o să mănânci. </p><p>Doamna cea în vârstă luă câteva bucăți de covrig cald din porția sa și restul îl puse în geantă. Se uită din nou la bărbat și îi spuse blând: </p><p>- Ești ud tot. Nu ai pe undeva niște haine să te schimbi? Nu e bine să stai așa, ai putea să răcești.</p><p>Bărbatul dădu a lehamite din mână și se ghemui și mai strâns pe cartoanele sale ude și murdare. Femeia își luă șalul subțire de la gât și i-l întinse omului. </p><p>- Uite, pune măcar șalul acesta direct pe piele, pe sub haine, să te ferească de umezeală, măcar până te mai usuci puțin. </p><p>Bărbatul nu se mișcă. Bătrâna doamnă se ridică, își lăsă poșeta pe scaun și se aplecă peste bărbat. Îi vorbi rar și clar, ca unui copil îndărătnic, ce trebuie convins să mănânce. </p><p>- Bag seamă că mata ești cam încăpățânat. Când îți zic că o să răcești, trebuie să mă crezi, că doar nu te mint. Mi s-a întâmplat și mie să fiu stropită, din cap până în picioare, chiar anul trecut, într-o zi de vineri, prin octombrie. Asta chiar o țin bine minte, că veneam de la biserică și nu era nimeni pe străzi.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhWlXfaVmoE0vy14u73sV6QmKfDFhO1UT_Gt2Zpkdiz5VpwtihFyVuwruhSCqK7apOMZ7eW1qRgARnoxt70hVh4wzVlkBouvSace-yIuH0Hg_ksCzq7IG_0bSQbzkt0bf7A1tUwRt2_r3K/s1500/pexels-photo-4480538.jpeg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhWlXfaVmoE0vy14u73sV6QmKfDFhO1UT_Gt2Zpkdiz5VpwtihFyVuwruhSCqK7apOMZ7eW1qRgARnoxt70hVh4wzVlkBouvSace-yIuH0Hg_ksCzq7IG_0bSQbzkt0bf7A1tUwRt2_r3K/s320/pexels-photo-4480538.jpeg.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Bărbatul o privi cu o privire speriată. Aproape șocat. </p><p>- Da, nu te mint cu nimic. Ploua ca acum, ba chiar mai rău. Mergeam grăbită pe trotuar și, pe lângă mine, a trecut în mare viteză o mașină de asta mare, neagră, cred că era foarte scumpă. Ghinionul șoferului a fost că mă aflam în dreptul unei bălți, chiar când a trecut pe lângă mine. Cred că au căzut zece găleți de apă pe mine, zău așa. Nici dacă mă băgam îmbrăcată în mare, nu m-aș fi udat atât de tare. Am mai apucat să-l văd pe bietul om cum a izbucnit în râs, după ce m-a stropit toată… </p><p>- Păi, și nu v-ați supărat? Nu l-ați înjurat? Ceea ce a făcut a fost o crimă… izbucni bărbatul brusc, luând-o prin surprindere pe bătrână. </p><p>- Nu, ce spui, de ce aș fi făcut asta? Omul era grăbit. Cred că alerga spre serviciul lui. Toți tinerii din ziua de azi muncesc atât de mult. Omul acela era șef sau ceva de genul acesta, că era îmbrăcat foarte frumos, iar mașina cred că era foarte scumpă. </p><p>- Dar n-a oprit, nu v-a ajutat. A râs de dumneavoastră. </p><p>- Păi, cred că eram destul de caraghioasă, ce să zic. Aș fi râs și eu dacă m-aș fi văzut. </p><p>Bărbatul nu mai spuse nimic și acceptă ca doamna cea în vârstă să-i bage șalul pe sub bluza udă. Părea deodată hotărât să accepte bunătatea acestei femei minunate. Primi și covrigul și chiar luă câteva guri din el. Femeia se așezase pe scaun și își continuă povestea.
</p><p>- De asta îți spun că poți să răcești. Eu m-am îmbolnăvit rău, după acea zi de vineri. Am stat în spital, a fost foarte urât. La anii mei, la ce să te aștepți? M-au durut plămânii așa de tare, că am crezut că o să mor. Foarte greu mi-am revenit, cred că Dumnezeu a avut alte planuri pentru mine.</p><p>Bărbatul se apropie de femeie. Capul îi ajungea chiar în dreptul mâinilor ei. </p><p>- Puteți să-mi spuneți cum vă cheamă? </p><p>- Mă cheamă Olimpia. Dar toată lumea îmi spune mama Pia. Dacă mă strigi Olimpia, nici nu-ți răspund, probabil. Am 78 de ani. Pe mata cum te cheamă? </p><blockquote><p>Bărbatul șopti ca pentru sine „iar eu nu-i dădusem mai mult de 60 de ani”. </p></blockquote><p>- Păreți mult mai tânără. </p><p>- Știu. Mi s-a mai spus. Cred că am o genă bună. </p><p>- Pe mine mă cheamă Iulian. Acum toată lumea îmi spune în fel și chip, de la „Drogatule”, la „Animalule”, la „Boschetarule”. Uneori, până și eu îmi uit numele. Am 39 de ani. </p><p>- Eu credeam că ai mai mulți. Cred că din cauză că nu ești tuns și spălat. </p><p>- Uneori simt că am 100 de ani. </p><p>Din ochii lui Iulian curgeau lacrimi mari, se rostogoleau pe obraz și rămâneau agățate în barba murdară. Luă mâna dreaptă a mamei Pia și o sărută pios, așa cum copiii sărută icoana maicii Domnului, în biserică. </p><p>- Mama Pia, te rog să mă ierți. Pentru ce ți-a făcut acel bărbat, în acea zi de vineri, iartă-mă pe mine.</p><p>Doamna cea în vârstă zâmbi blând. </p><p>- Dar acel bărbat n-a greșit cu nimic. Cred că avea el destule pe cap și a fost, poate, o secundă neatent.</p><p>Bărbatul suspină, ud și nefericit. </p><p>- Dar, dacă asta înseamnă ceva pentru tine, uite, îl iert din toată inima. Să mă ierți și tu pe mine, dacă ți-am greșit cu ceva. </p><p>- Îți mulțumesc, mama Pia. Ești primul om care îmi vorbește ca unei ființe umane; de multe luni încoace, nimeni nu m-a întrebat nici măcar dacă am ce mânca. Ce aș putea eu să-ți iert dumitale? </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHlkFjRWSorMcbwPGzuNp4uE_BugXCqaJVDyH9mRnm8hHD-wuC5pWj9ecs3m43sbBXvsTC-rci0ALwkvZicyrfLuSYk74Shu93ez1OSbYpo7RHjt2idtYebqNGwnCuv8VfuHuaRJR_RPL1/s1280/bus-2523410_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="914" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHlkFjRWSorMcbwPGzuNp4uE_BugXCqaJVDyH9mRnm8hHD-wuC5pWj9ecs3m43sbBXvsTC-rci0ALwkvZicyrfLuSYk74Shu93ez1OSbYpo7RHjt2idtYebqNGwnCuv8VfuHuaRJR_RPL1/s320/bus-2523410_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Cei doi tovarăși de refugiu tăcură un timp. Ploaia se oprise demult și seara se lăsa ușor, cu adieri de aer mirosind a tei. </p><p>- Dar, de ce vii în această stație, în fiecare zi, mamă Pia? </p><p>- E- hei, viața, dragă Iulian, viața. După ce am stat aproape o lună de zile în spital, nora mea n-a mai avut nevoie de mine, fiindcă eu făceam tot menajul în casă și, după boală, n-am mai putut munci. Mi-a zis că nu mă poate întreține și pe mine și că mai bine să plec. </p><p>- Și fiul dumitale? N-a spus nimic? </p><p>- Fiul meu mă iubește foarte mult. Lucrează în Germania, în construcții, nu știe nimic. Nora mea a zis că doar să vin la ea în fiecare seară, pe la nouă, ca să vorbesc cu fiul meu, să nu bănuiască ceva. Că el ne sună aproape în fiecare zi, la nouă. </p><p>- Și nu i-ai spus nimic? De ce? </p><p>- Nu vreau să-l întristez. Cum să-l pun să aleagă între mama lui și soția lui? Cum aș putea să fac așa ceva? Ce fel de mamă aș fi? Și-apoi, mi-e milă și de nora mea. Știu că o să-i pară rău într-o bună zi și o să mă cheme acasă. Acum e așa de stresată cu munca… </p><p>- Și unde locuiești acum, mama Pia? </p><p>- În uscătorul de la ultimul etaj, din blocul unde am locuit cu fiul și nora mea. Încerc să ajung acolo, doar când trebuie să dorm. În rest, mă plimb cât pot de mult, mai ales acum, că a venit primăvara.</p><p>Iulian părea că ia o decizie importantă. Îi ceru noii sale prietene o foaie de hârtie și un pix și scrise o adresă și un nume pe ea. </p><p>- Mama Pia, te rog să mergi la această adresă. E un azil de bătrâni foarte frumos. Bătrânii sunt tratați cu respect și demnitate, acolo. Am cunoscut-o pe doamna care conduce acest cămin. E o femeie bună și cumsecade, așa cum ești dumneata. Vă veți înțelege de minune. </p><p>- Păi, și cum să stau eu acolo? Știi, pensia mea o încasează nora mea. Și n-aș vrea să inoportunez pe nimeni. </p><p>- Vreau să ai încredere că totul va fi bine. Spune-i că vii din partea lui Iulian Badiu. Cu timpul, o să te învețe ce trebuie să faci ca să reintri în posesia pensiei dumitale și o să-ți poți plăti căminul din banii dumitale. </p><p>Să-i dai numărul de telefon de la cămin fiului dumitale, să te sune acolo. Nu trebuie să-i spui că soția lui te-a dat afară din casă, dacă nu vrei. Spune-i doar că te simți mai bine acolo și el o să fie fericit. </p><p>Acum știu că trebuie să pleci, că trebuie să vorbești cu fiul dumitale. Te rog să te duci la acel cămin, o să fii fericită. Meriți să fii fericită, mama Pia. </p><p>Femeia luă bucata de hârtie și o puse în geantă. Își luă rămas bun de la Iulian și-i promise că o să meargă în acel loc frumos. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3LTPkeQaOyBKPvXsg7Drt2kUHrUE7vtfxAHQuIHXPC_MPyOFxXYSZDGXK20IpVDqF3I_iK98RFEu5Nok5FCxFCJmNC7nOZabvvpDdBKFGiUXvRKzptReG7QY_6LfTDGVe3v4cc4aIcseJ/s1280/wiesnbreze-1694091_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1003" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3LTPkeQaOyBKPvXsg7Drt2kUHrUE7vtfxAHQuIHXPC_MPyOFxXYSZDGXK20IpVDqF3I_iK98RFEu5Nok5FCxFCJmNC7nOZabvvpDdBKFGiUXvRKzptReG7QY_6LfTDGVe3v4cc4aIcseJ/s320/wiesnbreze-1694091_1280.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>Omul de pe cartoane continuă să mănânce din covrig, aproape uscat, aproape fericit.</p><blockquote><p>„Fără dragoste, nu există nimic. Totul e dragoste”, își spuse în gând, în timp ce împăturea cu grijă șalul bătrânei doamne.</p></blockquote>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-39125275665193610962020-12-04T21:49:00.003+02:002020-12-04T22:00:25.546+02:00Semnul 24- Delivery Moș Crăciun <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy5kSk3Jf6JRFTDoRhxBF917sz8B6Ip0SYsVI42R2CDungbZE3UDPQahH0E9VxT4jPoOwHIJ2Xglt9ovS0wHx1x7Ni7sJfoyM2AJZK9FG8H2L5g3KLXIEUClsIqRs0w3WT47WVADLyG_Wp/s650/pexels-photo-3440665.jpeg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="520" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy5kSk3Jf6JRFTDoRhxBF917sz8B6Ip0SYsVI42R2CDungbZE3UDPQahH0E9VxT4jPoOwHIJ2Xglt9ovS0wHx1x7Ni7sJfoyM2AJZK9FG8H2L5g3KLXIEUClsIqRs0w3WT47WVADLyG_Wp/s320/pexels-photo-3440665.jpeg.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>Întinse mâna acoperită demănușa albă și apăsă pe butonul soneriei. Ascultă ciripitul vesel și se simți, brusc, emoționat. Uită chiar și cât de tare îl incomodează barba albă și falsă și peruca prea grea. Se simți, pentru o clipă, un puști de cinci ani, care urmează să se urce pe scenă, dar care se blochează chiar înainte de a pune piciorul pe prima treaptă, pentru că a uitat poezia pe care urma să o recite în fața părinților. </p><blockquote><p>„Ușor Octave, ușor că o facem noi și pe asta.” </p></blockquote><p>Încerca să se îmbărbateze singur, uimit că poate să trăiască asemenea emoții la 68 de ani. Auzise o voce de copil, de dincolo de ușă, „Mami, deschid eu!” și, într-o clipă, îl văzu pe nepotul său, în cadrul ușii. Pentru câteva momente, copilul rămase efectiv cu gura căscată, cu ochii mari, privind omul de dincolo de ușă și nevenindu-i să creadă că vedea ceea ce vede. </p><p>- Ho, ho, ho, se hotărî Octavian să-și facă introducerea. Îl ții pe Moșul la ușă, tinere? </p><p>Mama își făcu apariția într-o secundă, dar, după ce îl privi pe Moș Crăciun, zâmbi recunoscându-l. </p><p>- Nadir, iubitul meu, Moșul a venit la noi tocmai de la Polul Nord și tu îl ții la ușă? </p><p>Copilul aplăudă fericit și îl luă de mână pe bărbatul cu haină roșie, centură neagră, plete și barbă albe și îl trase în cămăruța lor, lângă brad. În trecere, bărbatul îi zâmbi femeii și îi făcu cu ochiul. Aceasta închise ușa după el și îi mulțumi: „Mulțumesc, Octavian!” </p><p>Moș Crăciun se așeză pe singurul fotoliu din garsonieră, lângă care se afla un brad micuț, de plastic, împodobit cu globuri și îngerași. </p><blockquote><p>„Deci aici locuiește nora mea, împreună cu nepoțelul nostru.” </p></blockquote><p>Diferența dintre această cămăruță și casa lor de acum un an și jumătate, era imensă. Fiul său fusese foarte bogat. El și familia lui locuiseră într-o casă mare și confortabilă, chiar prea mare pentru ei trei. Nepotul lui se năcuse în puf și trăise o viață de basm, până la trei ani, iar acum trăia în această cămăruță, împreună cu mama lui. </p><p>Ziua în care aflase că fiul său, Iulian, își părăsise familia, fusese ziua morții lui. </p><p>Nu-și imaginase vreodată că Iulian ar putea face așa ceva. Să plece, fără să privească în urmă. Să nu-i mai pese de nimeni. Să nu dea nici un semn nimănui, nici măcar lui sau mamei lui. Soția sa nu vorbea niciodată despre el, ca și cum n-ar fi avut niciodată vreun fiu. Îi era rușine cu el, deși n-ar fi pronunțat vreodată aceste cuvinte cu voce tare. </p><p>Octavian își cunoștea soția, știa cum gândește. Odată ce un om și-a pierdut respectul în fața ei, acea persoană nu mai exista pentru ea. Iar Iulian, prin gestul său de nedescifrat, prin felul în care a dispărut într-o clipă din viața lor, pur și simplu, îi călcase în picioare, le frânseseră inimile atât părinților, cât și familiei lui. Când și-a dat seama că nu-l va găsi niciodată, pentru că el nici nu voia să fie găsit, Octavian a încercat să ia legătura cu nora și nepotul său. Nadia a refuzat, însă, să-i vadă. </p><p>Octavian a suferit, s-a revoltat, dar, până la urmă, a înțeles că nora lui voia să se răzbune pe Iulian, prin cei care îi dăduseră viață. Octavian înțelegea refuzul nurorii sale, până și soția sa îi dădea dreptate Nadiei, dar, chiar și așa, îi era foarte dor de nepotul său și spera că poate, într-o zi, cândva, îl va vedea, îl va putea strânge în brațe.
Au fost nopți de insomnii, zile de chin, în care Octavian rula în minte, aceleași întrebări: </p><blockquote><p>„De ce a plecat Iulian? Ce s-a întâmplat cu el? Trăiește sau e mort? Unde este acum băiatul meu?” </p></blockquote><p>Se simțea vinovat pentru eșecul fiului său. Se simțea dator lumii, să explice ceva ce nici măcar el, tatăl lui, nu putea să-și explice sieși. </p><p>Unde greșise? </p><p>Viața-i cursese lin și fără poticniri și, într-o singură noapte, totul s-a schimbat. Viața părea străină de el, părea că se nămolise și se prelingea abia-abia, printre pietre și bolovani. Și, ca și când viața nu părea și așa amară, mai primi o lovitură. Fiica lui, Laura, se hotărâse să divorțeze, de pe azi pe mâine. Vestea aceasta fusese chiar un șoc pentru el. Laura era doctor cardiolog într-un orășel din Italia, era respectată, avea o viață frumoasă. Pe soțul fiicei sale, Octavian îl considera fiul său. Nu știa să fi avut probleme în cuplu. Îl sunase pe Radu să afle direct de la el ce se întâmplase. Ginerele său îi răspunsese neutru și, mai degrabă rezervat, că Laura ceruse divorțul și el i-l dăduse, dar că, probabil, o să le spună chiar ea despre ce era vorba, când se va întoarce în țară, „deoarece, caro papa, Laura pleacă din Matera, părăsește Italia. A hotărât să trăiască, din nou, în România.” </p><p>Octavian nu mai înțelegea chiar nimic din ce se întâmpla în jurul lui. Copiii lui, atât Iulian, cât și Laura, trăiau o viață de vis. Nu le lipsea nimic. Totul era perfect. </p><blockquote><p>„Și atunci”, încerca el să înțeleagă „de ce strică totul? De ce dau amândoi cu piciorul la tot ceea ce au construit și intră în necunoscut? E vorba de un blestem în familia mea? Ce le-a lipsit copiilor mei? Unde am greșit eu, ca tată? Cum pot să-i ajut acum?” </p></blockquote><p>Și, pentru prima dată în viața lui, a încercat să vorbească despre toate aceste necunoscute cu soția lui. O iubea ca în prima zi în care o văzuse, în urmă cu peste 45 de ani, dar refuzul ei de a vorbi despre orice nu îi convenea sau nu înțelegea, acum îl irita nespus. Simțea că e nedreaptă, aștepta puțin ajutor din partea ei, simțea că se îneacă, iar ea, deși era chiar lângă el, refuza să-i dea o mână de ajutor. </p><p>Devenea din ce în ce mai frustrat. Aștepta cu nerăbdare să ajungă fiica sa în țară, să o sărute, să o ia în brațe, să se asigure că e bine. Nu voia să o piardă și pe ea. Se hotărî în sinea lui că, dacă soția lui nu va dori să mai știe de fiica lor, va divorța și el de ea. Nu va rămâne lângă o mamă care-și reneagă copiii. </p><blockquote><p>„Doamna mea”, așa îi spusese într-o zi, „eu voi fi alături de Laura, orice-ar fi. Tu ce ai de gând?” </p></blockquote><p>Soția lui îl privise, ca de obicei, sigură pe ea: </p><blockquote><p>„Cum adică ce am de gând? Voi fi alături de copilul meu, doar sunt mama ei. Și, până la urmă, nu e prima femeie care divorțează de bărbatul ei, nu-i așa?” </p></blockquote><p>Octavian o luă în brațe. Viața i s-a părut, pentru o secundă, lină ca un adevăr simplu. În ziua în care și-a luat fata în brațe și i-a văzut fericirea din ochi, a știut că totul va fi bine. Nici nu fusese vorba de multe explicații: fiica lui a ales să renunțe la o viață perfectă, dar împietrită într-o imagine frumoasă, și să trăiască mai mult ca imperfect, într-o realitate haotică, dar fericită. </p><blockquote><p>„Noroc că am copiii mari și că m-au înțeles! Altfel, nu aș fi putut să plec”, le spusese Laura, în ziua în care venise în România, pentru totdeauna. </p></blockquote><p>În câteva luni, găsise un post de medic cardiolog, la un spital privat din capitală și viața părea din ce în ce mai lină pentru Octavian. Acum, că știa că fiica lui e bine, e fericită, singura lui dorință era să-și vadă nepotul, să se joace cu el, să-l scoată în parc, să-l ducă la cofetărie și să-i cumpere o prăjitură. Aflase că nora sa rămăsese fără nici un ban și că locuiește într-o garsonieră, pe care o avea de la părinții ei. S-ar fi dus la ușa ei, dar știa că e mândră și că n-ar fi acceptat nimic de la tatăl bărbatului care o părăsise. </p><p>În duminica în care Nadia venise, de mână cu Nadir, la ușa lor, Octavian a știut că viața și-a găsit matca sa lină și senină. Când nepotul său l-a luat de mână și i-a zis: „Bunicule, ce dor mi-a fost de tine!”, bărbatul de 68 de ani a simțit că are două aripi pe spate și că poate să zboare în sus, în jos și în jurul Pământului. </p><p>S-a îndrăgostit de fiul fiului său, de inocența și de puritatea lui. Nadir avea un fel înțelept și naiv de a uni oamenii din jurul lui. Octavian se temuse, pentru o clipă, că felul mai sobru al bunicii lui, îl va inhiba, poate, pe băiețelul de patru ani. Nadir rezolvase totul singur. Își luase bunica de mâini și, foarte serios, îi spusese, privind-o în ochi: </p><p>- Bunico, tu ai un înger foarte serios. E foarte bun, foarte corect, foarte educat, dar e foarte serios și nici nu vrea să-mi spună cum îl cheamă. </p><p>Doamna Badiu se aplecă și-l privi în ochi, cu bucurie: </p><p>- Ai dreptate, Nadir. Probabil că și eu semăn cu îngerul meu. Fiidcă și eu sunt un om foarte corect. </p><p>- Nu, bunico. Îngerul tău seamănă cu tine. Nu știai? Dumnezeu ne dă la toți îngeri care încep să semene cu noi. Uite, îngerul tău îmi spune chiar acum că ești o doamnă demnă de tot respectul. </p><p>Toată lumea râse în jurul lui Nadir și el îi privi mirat pe oamenii mari: </p><p>- Așa e, copilule, fiindcă fără respect, nu ai nimic, spuse zâmbind doamna Badiu. </p><p>- E adevărat, bunico. Dar îngerul meu spune și că fără dragoste, nu ai nimic. Pe îngerașul meu îl cheamă Luminu. </p><p>Bunica sa îl luă în brațe și îl sărută. Octavian își spuse, privindu-i, că Nadir era primul copil care o învățase ceva pe soția lui. O învățase că inocența există, la toate vârstele. </p><p>***</p><p>Octavian privi cămăruța curată și bradul mic de plastic. Recunoscu toți îngerașii atârnați în brăduț, pentru că Nadir le desenase tuturor îngerii păzitori: pe cel al bunicii, alb și înalt; pe al lui, portocaliu cu aripi verzi; pe al Laurei, mătușa lui, bleomarin cu inimă mare, roșie; pe al mamei lui, verde, cu aripile semănând cu două brațe, gata să îmbrățișeze. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFhBe_36wW1kz6UjnRabZrsVB44fxLFQYt2kWDIp5SxEHeJX3kdPxhgUkG2_Nrq_kau3GmzjzATvXTdmxHX_ejT4Gx3MP-uhrCjeP902EkUUvz_kKBaIUdhWCkB7WZ4T5tI1K9ML2loH0N/s940/pexels-photo-250676.jpeg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="627" data-original-width="940" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFhBe_36wW1kz6UjnRabZrsVB44fxLFQYt2kWDIp5SxEHeJX3kdPxhgUkG2_Nrq_kau3GmzjzATvXTdmxHX_ejT4Gx3MP-uhrCjeP902EkUUvz_kKBaIUdhWCkB7WZ4T5tI1K9ML2loH0N/s320/pexels-photo-250676.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>- Ce mai mai faci tu, Nadir? întrebă Moș Crăciun cu vocea groasă. Ai fost cuminte, spune drept. </p><p>Copilul, emoționat, își privi mama. Nadia aprobă ușor din cap. </p><p>- Da, Moșule, am fost foarte cuminte. Am ascultat-o pe mama și pe doamnele de la grădiniță. Am mâncat tot din farfurie și nici nu am aruncat cu oul fiert pe pereți, așa cum au făcut ceilalți copii, la grădiniță. </p><p>Octavian se abținu să nu râdă. </p><p>- Mă bucur mult că ai fost așa de cuminte, pe cât mă așteptam să fii. Uite, ți-am adus cadourile de Crăciun. </p><p>- Stai, moșule. Nu ți-am spus poezia. </p><p>Nadir se ridică în picioare și începu să recite o poezie pentru Moș Crăciun, care venise tocmai de la Polul Nord și se afla acum în casa lui. Octavian îl privea, mulțumind vieții că a fost atât de bună cu el. Se atașaseră atât de mult, și el și bunica lui, de el, încât uneori își dorea ca Nadir să răcească sau să nu se simtă foarte bine, doar pentru ca Nadia să-l aducă la ei, când nu putea să-l ducă la grădiniță. </p><p>Nora lui muncea, adesea având două-trei joburi, și niciodată nu se plângea că ar fi greu. Nu accepta, sub nici o formă, bani de la socrii săi, dar Octavian îi dădea mereu bani lui Nadir și îl ruga să-i pună în pușculița lui și să-i dea mamei lui, dacă vreodată va avea nevoie. </p><p>Copilul terminase poezia și își primi fericit cadourile, împachetate frumos. </p><p>- Iar acest pachețel mai mic este pentru mămica ta. </p><p>Nadia zâmbi și mulțumi, roșind. </p><p>- Mama mea a fost cea mai cuminte mamă. Dar, Moșule, oare nu ai sacul tău vreun cadou și pentru bunica, bunicul și mătușa Laura? </p><p>Octavian își opri cu greu lacrimile, și îi spuse copilului că e sigur că bunicii lui ar fi fericiți să primească un desen de la nepotul lor, făcut chiar de mâna lui. </p><p>- Dacă mai aștepți cinci minute, eu le desenez imediat și să le duci chiar tu desenele, da? Te rog frumos, Moș Crăciun. </p><p>Octavian îl asigură că poate să aștepte cinci minute și, în timp ce nepotul său desena, el își strânse sacul gol. </p><p>- Gata, Moșule, am terminat. Un desen pentru bunica, unul pentru bunicu și unul pentru mătușa Laura. </p><p>Octavian îl sărută și când să iasă pe ușă, copilul de cinci ani, îl trase de mânecă și, după ce se aplecă, îi puse în mână un îngeraș alb, de plastic, și îi șopti la ureche: </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNZnYqIpGOpgmvTgmalJATsGSXNr80vxvrIkU82ne75bkb-ta8z6nw2Bp2emE9S4bM04lLWPNlV8Vbny1f8fCcw1Q7U9CyBNyYYr4PNpIizUskSMVOb9PecyXyS1C-V4tY42YlT2wj8fdS/s940/angel-wings-love-white-52718.jpeg.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="627" data-original-width="940" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNZnYqIpGOpgmvTgmalJATsGSXNr80vxvrIkU82ne75bkb-ta8z6nw2Bp2emE9S4bM04lLWPNlV8Vbny1f8fCcw1Q7U9CyBNyYYr4PNpIizUskSMVOb9PecyXyS1C-V4tY42YlT2wj8fdS/s320/angel-wings-love-white-52718.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>- Să-i duci îngerașul acesta lui tati, că a plecat în lume să îl caute și nu știe că îngerașul lui e la mine. Spune-i să vină acasă, că eu îl aștept și îl iubesc.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-48573269333658115392020-12-04T00:10:00.002+02:002020-12-04T00:10:27.596+02:00Semnul 19- Aici și Dincolo, viața <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO7VATyMox9-c1pNLXZvEGM-8ClNxA_FHmBe1zJYBfqDDcBz5SuaQTDwDaueTx1oGQVfaFkBvGK5KEfoQYQx3uJBmLlF5Xdz0Tb5XxRKNjvouVm0m01MmT5iGICPZ_BXc08Vy2YbUb5QSf/s1280/flowers-3439351_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO7VATyMox9-c1pNLXZvEGM-8ClNxA_FHmBe1zJYBfqDDcBz5SuaQTDwDaueTx1oGQVfaFkBvGK5KEfoQYQx3uJBmLlF5Xdz0Tb5XxRKNjvouVm0m01MmT5iGICPZ_BXc08Vy2YbUb5QSf/s320/flowers-3439351_1280.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="text-align: left;">Era mai cald la acest sfârșit de toamnă, decât la începutul verii care tocmai trecuse. Adam asculta în căști „Indian Summer” de la The Doors și încerca să nu se gândească la nimic. I-ar fi plăcut să fie un punct, așa se gândea mereu, când lumea și lucrurile păreau că se precipită, în jurul lui. Sau când simțea că e pe cale să cedeze, că vrea să țipe, sau să-și clameze dreptatea, sau să-i spună unui dobitoc cât de dobitoc este. </span></div><p>Încă nu ieșise din penitență. </p><p>Nu simțea că ar putea avea dreptul de a pretinde lucruri. Orice inconvenient, orice nedreptate, orice nenorocire, orice catastrofă, în ceea ce-l privea pe el, era obligat, se obligase el pe sine, să le primească. Si orice ar fi făcut, oricât de mult ar fi suferit, nu simțea, în sinea sa, că ar avea dreptul să emită pretenții. </p><p>Pentru că oricât ar fi suferit, oricât de total și-ar fi dărâmat toate zidurile de apărare, viața acelui om n-o va putea aduce înapoi. </p><p>Niciodată. </p><p>Omorâse un om. </p><p>Ce cuvinte implacabile! Devastatoare și definitive. </p><p>El, Adam Rădulescu, un om matur, 53 de ani bătuți pe muchie, fără nici o amendă în toată viața lui, fără nici măcar un avertisment, a omorât un om.</p><p>A rememorat acea zi de aprilie, de mii de ori. Acea zi de marți, atât de impersonală în sinea ei, dar atât de reală, aproape ca o ființă de reală. În mintea sa, marțea părea cea mai banală zi din toată săptămâna. <i>Uite, că pot fi mai mult decât interesantă. Pot fi chiar fatidică. În nici un caz banală</i>, părea că i-a strigat în față, Marțea Supărată. Rememorată de atâtea și atâtea ori, acea Marți Neagră de aprilie a dat la iveală amintiri surprinzătoare. </p><p>De pildă, nu înțelegea de ce i-au apărut cifrele 0,09 pe etilotestul pe care i l-au băgat în gură polițiștii. Sufla, sufla, și asta chiar l-a ajutat, într-un fel, să reintre în realitate. Începea să realizeze ce se întâmplase. Cu coada ochiului vedea lalele violet, superbe și strivite, pe asfalt. Și sânge, mult sânge. </p><blockquote><p>„0,09”, i-a comunicat sec polițistul. „Ați consumat ceva?” </p></blockquote><p>Și el tăcea. Încerca să plieze ceea ce simte, ceea ce trăiește, pe realitate. </p><blockquote><p>„Uite, domnule, și-am zis că a băut”, se auzeau voci, în jurul lui. </p></blockquote><p>Oamenii curioși, cei care fuseseră martorii accidentului sau care veniseră mai târziu, toți păreau că știu mai bine decât el, ce se întâmplase. Nu înțelegea de ce aparatul acela mic îi arătase că a consumat alcool. </p><p>Adam nu suporta alcoolul. Băuse vin, când și când, dar, după 45 de ani, nu mai pusese gura nici măcar pe o bere. Bea cu plăcere cafea. </p><blockquote><p>„Dar cafeaua nu are alcool. Sau are?” se întreba siderat, în timp ce era băgat în mașina poliției. </p></blockquote><p>Și abia la secție, în timp ce își scria declarația, și-a adus aminte că a mâncat un borcan întreg de castraveți murați și că a băut și toată zeama cu oțet. Da, Dinu, un coleg de la redacție, își serbase ziua de naștere și adusese la birou tot felul de bunătăți, printre care și castraveți murați în oțet, de la bunica lui. Fusese singurul lucru de care se atinsese Adam. Probabil că dacă nu s-ar fi contrat cu Dinu pe tema dreptului de ființare egală în lume, atât a oamenilor proști, cât și a celor inteligenți, ar fi fost puțin mai concentrat la drum. Probabil că dacă n-ar fi luat-o pe străduța aceea și ar fi condus pe drumul obișnuit, accidentul nu s-ar mai fi întâmplat. Probabil că dacă ar fi fost a patra mașină, în loc să fie prima la stopul anterior, ar fi trecut pe acea trecere de pietoni, înainte să-l agațe pe acel bărbat. </p><p>Înainte să-l omoare. </p><p>Ținea minte senzația de golire, de vid, de moarte, care-l invadase într-o clipită. Știa că se întâmplase ceva teribil și definitiv. Nu a privit în oglinda retrovizoare. A ezitat, dar a deschis ușa mașinii. </p><p>A văzut sângele. </p><p><span style="color: red;"><b>Roșu</b></span>. </p><p>Și lalelele. </p><p><span style="color: #800180;"><b>Violet, cu nuanțe de roz</b></span>. </p><p>Și trupul acelui bărbat, nefiresc înghesuit jumătate sub mașina sa, jumătate în afara ei. </p><blockquote><p>„Am omorât un om”, și-a zis în șoaptă, deși nu se mai auzea nici pe el, nici pe cei din jur. </p></blockquote><p>Trecuseră aproape trei ani de atunci, dar încă nu înțelesese cum se întâmplase accidentul și cum ajunsese acel bărbat sub mașina lui. Nu avea mai mult de 50 de km la oră și asta se stabilise în expertiza tehnică, ce urmase în urma accidentului. Aproape că ajunsese pe trecerea de pietoni, când, din partea lui stângă, a apărut acest bărbat, cu lalele violet în mână. Se uita în stânga lui, să se asigure că nu vine nici o mașină. În același timp, și-a început traversarea, dar cumva oblic, în diagonală pe traversare. Adam tocmai se uitase o secundă pe telefon, căci primise un mesaj pe WhatsApp, voise să vadă de la cine e. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkV40Xsa-YLLwSHCTebNsEyXlidJ6VeA7ID2W-xx6IEmnGZkNyd3Ky7xja06GdMF0V2bTgzcNoGn6yVi3ELvJmyVK83vMBj1cPZ3sOyZbGGgtLuHfjPI0TsQBHBo6OwtcyeHBEDIvOoy7r/s1280/car-3081775_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkV40Xsa-YLLwSHCTebNsEyXlidJ6VeA7ID2W-xx6IEmnGZkNyd3Ky7xja06GdMF0V2bTgzcNoGn6yVi3ELvJmyVK83vMBj1cPZ3sOyZbGGgtLuHfjPI0TsQBHBo6OwtcyeHBEDIvOoy7r/s320/car-3081775_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Când a ridicat privirea, l-a văzut pe acel bărbat, tânăr, senin, cu un zâmbet minunat, care abia își întorsese privirea din stânga, pregătindu-se să se asigure de mașinile din dreapta. </p><p>Prea târziu. </p><p>Impactul nu a fost foarte puternic și probabil că bărbatul ar fi suferit câteva lovituri minore, dar s-a lovit puternic la cap și asta i-a fost fatal. Lovitura s-a produs undeva spre partea din spate a mașinii; bărbatul a căzut, s-a lovit la cap, iar cu o parte a capului a ajuns sub mașină. Adam apucase să-l vadă. Încă respira, dar sângera puternic la cap. </p><p>Zâmbea. Murea și zâmbea. </p><p>Asta nu va uita niciodată. Îl ținuse de mână și apucase să îi spună „Tatăl Nostru”, în gând. </p><blockquote><p>„Iartă-mă, omule bun, sper să mă ierți”, mai apucase să gândească înainte să audă sirenele poliției și ale salvării. </p></blockquote><p>Printre martorii accidentului circula ideea că un om beat călcase cu mașina un bărbat, pe trecerea de pietoni.
Luase un an și jumătate cu suspendare. Din partea familiei nu venise la proces nimeni, niciodată. Adam aflase că pe tânărul care murise îl chema Matei. Fusese la înmormântarea lui, le văzuse pe biata lui mamă și pe iubita lui. Probabil că lalelele erau pentru cea din urmă. Probabil că înspre ea se grăbea Matei, să o iubească, să o ia în brațe. </p><p>Au urmat zile, luni, ani de încremenire. </p><p>Adam nu s-a mai suit niciodată la volan. A vândut mașina. A donat banii de pe mașină, unei case de bătrâni. S-a retras în sine. Și-a început penitența. Și-a propus ca niciodată, dar niciodată, să nu mai reproșeze nimic nimănui și să nu se mai apere sub nici o formă, nici la nivel fizic, nici la nivel ideatic.</p><p>Ce bine că era singur! Ce bine că nu mai trebuia să sufere nimeni pe lângă el! </p><p>Divorțase de douăzeci de ani, iar relațiile pe care le avusese în anii ce au urmat, l-au convins că se simte mai bine singur. Unicul său fiu emigrase în Australia de zece ani și îl văzuse doar de două ori, de atunci. </p><p>Era singur. Singur, în căutarea iertării. </p><p>Vorbise cu duhovnicul său despre accident și găsise la el puțină alinare. </p><blockquote><p>„Nu te necăji, căci supărarea te poate duce într-o depresie, din care cu greu o să mai ieși. Nu ne este dat nouă să cunoaștem câte zile avem pe acest pământ. Penitența e bună, dar nu trebuie făcut din ea o obsesie. Ai grijă la sufletul tău și încearcă să te ierți tu pe tine, că asta e cea mai grea dintre iertări.” </p></blockquote><p>Avea dreptate părintele și Adam încerca să nu devină obsedat de penitența sa. Într-un fel ciudat, începuse să iubească viața, abia când încetase să mai aibă orice fel de pretenții de la ea. Fără să-și dea seama cum, când și de ce, începuse să zâmbească. </p><p>Și-l aducea aminte pe tânărul plin de sânge întins pe asfalt, cu acel zâmbet luminos, și își spunea că, dacă un om poate zâmbi când moare, atunci poate zâmbi și când trăiește. </p><p>Adam se gândise de multe ori la Matei. Încercase să-și imagineze ce fel de om era, ce pasiuni avea, ce vise, ce enervări. Nu reușea să înțeleagă cum ajunsese acel tânăr sub mașina lui sau cum ajunsese el pe acea străduță, pe care nu mai fusese niciodată. </p><blockquote><p>„Trebuia să fiu eu cel care să-l ducă pe acest tânăr spre moarte. Dar, de ce?” </p></blockquote><p>L-a visat pe Matei, în urmă cu câteva zile. A știut că e bărbatul de pe asfalt, plin de sânge și cu zâmbetul pe față, bărbatul care îi schimbase viața, deși nu-i știa chipul prea bine. A știut că este el. Matei zâmbea în continuare, era senin și curat și îl privea blând. Adam a început să plângă în vis. Când s-a trezit, nu mai ținea minte aproape nimic. Matei îi vorbise foarte mult, dar el nu mai ținea minte decât o frază; </p><blockquote><p>„Eu te-am iertat demult, Adame, iartă-te și tu. Totul o să fie bine.” </p></blockquote><p>Știa ce are de făcut. Înainte să găsească iertarea în el, trebuia să o ceară mamei lui Matei. O văzuse de multe ori la mormânt, unde mai mergea și el, să aprindă o lumânare. </p><p>***</p><p>Adam își scoase căștile de pe urechi, se așeză pe o bordură, hotărât să o aștepte pe femeia aceea cernită, care venea dimineață de dimineață, la mormântul fiului său. Nu știa ce urma să-i spună, dar avea emoții. Spera să nu o supere sau să o bulverseze pe femeie, dar știa că trebuie să-i ceară iertare. </p><p>În timp ce aștepta, privirea îi căzu pe degetele de la picioare. Nu putea să poarte decât sandale, când era foarte cald. Își văzu degetul mic de la piciorul stâng, fără unghie, aproape un ciot, și zâmbi. </p><p>Îl călcase o tânără cu pantoful ei cu toc cui, în metrou. Era atât de aglomerat, încât nu-și putuse retrage piciorul și mersese așa, pironit sub tocul acelei femei, mai multe stații. </p><p>Deși avea căștile pe urechi, Adam auzise tot ce gândea tânăra femeie; i se întâmpla de multe ori să audă gândurile celor din jurul lui, dar nu-i plăcea să facă mare caz din asta. Femeia credea că-i un pervers și era deranjată de zâmbetul lui. </p><p>Adam s-a simțit mai necăjit de șocul femeii, care și-a dat seama că îl rănise, decât de durerea de la degetul lui. </p><p>Deși n-a vrut să-i acorde prea mare atenție, a fost nevoit totuși să ajungă la spital, când, după două zile, degetul se umflase îngrozitor. Au trebuit să-i taie o bucățică din deget, căci unghia fusese strivită, pur și simplu. </p><p>Când ridică privirea, Adam o văzu pe mama lui Matei, în fața lui, tocmai aprindea o lumânare la mormântul fiului său. </p><p>Bărbatul se ridică de pe bordură, se apropie și își drese glasul. Femeia se întoarse și îl privi senină. </p><p>- Eu sunt, șopti Adam. </p><p>Își drese glasul și tuși. </p><p>- Eu sunt, vorbi cu voce tare. Eu sunt cel care v-a omorât copilul. </p><p>Femeia tresări, dar continuă să-l privească senină. </p><p>- Știu că nu am dreptul, dar vreau să vă cer iertare. Îmi pare atât de rău. Ceea ce am făcut nu se mai poate desface, dar vreau să știți că regret acea zi din viața mea, acea marți. Dacă aș putea, aș întoarce timpul înapoi. </p><p>Femeia se apropie de el și îi luă mâna, în mâna ei. </p><p>- Te iert, omule. Sper să poți să te ierți și tu. </p><p>Adam zâmbea, ca de obicei, deși îi venea să plângă.
</p><p>- L-am visat într-o noapte pe fiul meu și mi-a spus că ne iubește pe toți, fără excepție. Acum știu de ce a spus chiar așa, „fără excepție”. Ca să mă facă să înțeleg că te iubea și pe tine. Iar eu iubesc tot ce iubește fiul meu, adică pe toți, fără excepție. </p><p>Femeia se întoarse spre mormânt și mângâie crucea fiului său, cu aceeași mână cu care, o secundă mai devreme, mângâiase mâna bărbatului care-i omorâse băiatul. </p><p>- Aveți un băiat grozav, spuse ca pentru el, Adam. Iubește să trăiască, chiar și dincolo de viață, și iubește să vorbească, să comunice, să zâmbească.</p><p>Femeia se întoarse spre el, cu ochii strălucind.</p><p>- L-ai cunoscut pe fiul meu? </p><p>- Nu. Doar că mi-a apărut și mie în vis. Chiar și mie. Altfel, n-aș fi îndrăznit să vă apar în față, vreodată.</p><p>- Totul o să fie bine, oftă femeia. </p><p>- Așa a spus și fiul dumneavoastră. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBKw556pgaaVEQdcpqgZxeEYspAv7zswWe6iKOOXk5lxWIABt7ZFtamyO3Kv1qkfB2B6B0cvOMhbj1dHQmTs4GzEjzAlzowKZ2hES32kQJwJFayM1KiwVBJnXdSb0DvW0HKIRyjFti2cvq/s1280/hand-683898_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBKw556pgaaVEQdcpqgZxeEYspAv7zswWe6iKOOXk5lxWIABt7ZFtamyO3Kv1qkfB2B6B0cvOMhbj1dHQmTs4GzEjzAlzowKZ2hES32kQJwJFayM1KiwVBJnXdSb0DvW0HKIRyjFti2cvq/s320/hand-683898_1280.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Adam sărută mâna femeii, cu lacrimi în ochi. </p><p>- Să știți că a murit zâmbind. </p><p>- Așa trebuia să se întâmple. Atât i-a fost ața pe acest pământ. Acum zâmbește Dincolo. Noi Aici, el Dincolo. Ne vom întâlni, într-o zi.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-11706225509045952692020-12-02T23:25:00.004+02:002021-05-26T17:58:54.744+03:00Semnul 3- Mai întâi, respectul<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7FqV6nbfLUZptDvHN3WNrXZeR1bLTwc_q1bqD2LI_LwcHHg2CE1kcByz6ZbRTho2EIFTCQTOiIX0r0GAUjA0Ej6uXulHnoMOSfz7RG-sHczcyGOhZeGpd1LTKFNd3GRtmfr4KdFNcqxQs/s1280/literature-3091212_1280.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="852" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7FqV6nbfLUZptDvHN3WNrXZeR1bLTwc_q1bqD2LI_LwcHHg2CE1kcByz6ZbRTho2EIFTCQTOiIX0r0GAUjA0Ej6uXulHnoMOSfz7RG-sHczcyGOhZeGpd1LTKFNd3GRtmfr4KdFNcqxQs/s320/literature-3091212_1280.webp" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Grăbi puțin pasul, pentru că auzise în spatele ei sunetul autobuzului. Unul, doi, cinci, zece pași și ajunse în stație, chiar când mașina oprise și tocmai deschidea ușile. Așteptă politicos să coboare lumea, după care urcă cele două trepte și se îndreptă spre scaunele din față. </p><p>Avea un sistem infailibil, prin care reușea să obțină un scaun liber. Atunci când scaunele erau ocupate, doamna Badiu se apropia de unul din locurile ocupate, privind mereu pe fereastră. Ideea centrală a schemei sale, era aceea de a nu privi nici măcar o secundă la ocupanți. Trebuia să transmită ideea că nu era absolut interesată să stea jos și că, oricum, ea nu era una dintre acele doamne mai în vârstă, care se arată ofensată că nu i se acordă loc. </p><p>Metoda sa era atât de eficientă încât, de multe ori, cineva se simțea dator să îi ofere un loc, chiar înainte ca ea să ajungă în dreptul unui scaun. O ajuta, bineînțeles, și prezența sa agreabilă. Doamna Badiu era mereu coafată, parfumată, îmbrăcată asortat. Era o doamnă prin excelență și oricine se simțea mulțumit să-i ofere acestei femei decente și delicate, un loc. </p><p>Prin natura meseriei sale de dascăl, doamna Badiu avea idee de așa-numita psihologie inversă. O aplica în toate domeniile vieții sale și avea un succes enorm. Era atât de sigură că oamenii din jurul ei vor face ceea ce hotărăște ea în capul ei, încât ar fi fost foarte uimită ca, vreodată, cineva să nu i se supună. </p><p>Deși preda chimia într-un liceu, nu avusese parte în cei 40 de ani de muncă, de incidente scandaloase, de chiuluri în masă sau de lipsă de respect din partea elevilor. I-adevărat, chimia nu era una dintre materiile preferate ale copiilor, ba chiar era printre cele mai detestate, asta o știa și ea singură, dar doamna Badiu reușise să imprime o anumită rigurozitate, o acceptare a faptului că această materie trebuie învățată. Cel puțin baza ei, dacă nu se putea cere performanță. De-a lungul anilor avusese elevi olimpici, bineînțeles. </p><p>Doamna Badiu își clădise o reputație de femeie de oțel, dar delicată, în același timp. Cei mai mulți elevi se temeau de ea, pentru că era destul de severă, dar nu se întâmplase vreodată ca aceasta să lase vreun corijent, în cei 40 de ani de învățământ, așa că nimeni nu o ura. </p><p>Doamna Badiu era mândră de ea. Era mândră de tot ceea ce clădise în viață. Nu a trișat. Nu a mințit. A avut o căsnicie exemplară. Încă mai era măritată cu Octavian, primul ei prieten, cu care era împreună de 45 de ani. A crescut exemplar doi copii, care erau acum realizați, cu slujbe bune și cu copii, la rândul lor. A învățat chimia sute și sute de copii. Și-a plătit taxele, impozitele, întreținerea la bloc, cotizația la sindicatul din învățământ, orice a trebuit, a plătit la timp. </p><p>A votat la fiecare patru ani, pe cine a crezut ea că merita să fie votat. Și-a făcut concediile în toată țara, dar în ultimii zece ani a fost și în străinătate. A donat săracilor hainele sale vechi, a donat bani când s-au făcut teledoane televizate, pentru diverse cauze. S-a îngrijit să fie mereu prezentabilă și, o dată la cinci- șase ani, a încercat să-și schimbe toată garderoba. </p><p>Când a fost moda bibelourilor, a avut și ea bibelouri prin toată casa. Când au devenit de prost gust, a aruncat, fără regret, toate bibelourile, oricât de scumpe erau. </p><p>Soțul său o iubea și o respecta necondiționat. Ea a fost alintata familiei, chiar și când copiii erau mici.
Doamna Badiu a știut să se facă respectată de-a lungul întregii sale vieți și nimeni, sub nici o formă, n-ar putea să spună ceva urât sau defăimător la adresa ei. </p><p>Avea și ea părțile ei mai puțin plăcute, asta știa și ea, căci nu-i plăcea să se mintă singură. De exemplu, această psihologie inversată, de care se folosea din când în când. Știa că e un fel de manipulare, știa că-l determină pe omul din fața ei să acționeze într-un fel dirijat de ea. Dar nu putea să se abțină. </p><p>Totul în jurul ei trebuia să aibă o ordine, un sens, un ceva care să-i convină ei, așa că trebuia să acționeze astfel.
În plus, călătoriile cu RATB-ul erau atât de rare, încât i s-ar fi părut nedrept să nu beneficieze de tot confortul posibil, mai ales că se folosea de acest confort atât de rar. Era, totuși, o persoană de 65 de ani, cu un anumit statut social. </p><p>În mod normal, soțul său o aducea și o lua de la liceu, cu mașina, dar astăzi s-a ivit o încurcătură cu un văr de-al lui Octavian, un văr din provincie, așa că nu a mai ajuns la timp să își ia nevasta de la școală. </p><p>Doamna Badiu se oprise în partea din față a autobuzului, lângă bara dintre cele două scaune de la fereastră, așteptând ca magia să se întâmple. Nu privise nici cu coada ochiului măcar, la cel care se afla pe scaunul de lângă ea. Trecuseră vreo zece secunde și nimeni nu se ridicase să-i ofere vreun loc. Asta i se părea cel puțin ciudat. Autobuzul nu era foarte aglomerat, iar acest lucru o intriga și mai mult. Cum de nu se ridica nimeni de pe scaun, dacă nici măcar nu era foarte aglomerat? </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPpR2dm5JjGeTpfTKu3Slm_eGNEenA-I1dEf6RRovzqLe7cz9F4WmnT763liTyJCrSaaJQsaYs8jnpO_nDlX9DrPQQScEeYwiNxuZ_vGyoOIbpEJSjZF1HPLOPYUFQiGTsujTwAe6XoQiq/s1280/bus-731317_1280.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPpR2dm5JjGeTpfTKu3Slm_eGNEenA-I1dEf6RRovzqLe7cz9F4WmnT763liTyJCrSaaJQsaYs8jnpO_nDlX9DrPQQScEeYwiNxuZ_vGyoOIbpEJSjZF1HPLOPYUFQiGTsujTwAe6XoQiq/s320/bus-731317_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>După un minut de stat în picioare, doamna Badiu se gândi să schimbe planul. Își trecu ușor poșeta albastră din piele, de pe un braț pe celălalt. Privi de sus, oarecum ca din întâmplare, împrejurul ei. Pe scaunele din spatele ei, stăteau niște femei mai în vârstă și o mamă cu un copil în brațe. Lângă ea, puțin mai în față, era o fetiță de vreo cinci ani, însoțită de bunica ei, care stătea în picioare. În față de tot, stăteau doi pensionari, care vorbeau destul de tare. Iar lângă ea, chiar pe scaunul pe care ea ar fi trebuit să se așeze, stătea un tânăr brunețel, cam la vreo 20 de ani, îmbrăcat decent, cu jeansi și o cămașă albă, călcată la dungă și cu o pereche de ochelari negri de soare, pe nas. </p><p>După ce autobuzul opri și plecă din următoarea stație, doamna Badiu a realizat că nu i se va mai oferi nici un loc. Nu de către tânărul din fața ei, în nici într-un caz. Situația era cu totul nouă și neașteptată, pentru ea. </p><p>Era pentru prima dată în viața ei, când nu se simțea respectată. </p><p>Nu avea de gând să apeleze la tertipuri mămăistice; ar fi fost sub demnitatea sa să facă acest lucru. Să pufnească, de exemplu; sau să țâțâie dezaprobator; sau să se uite cu subînțeles la ceilalți călători, pentru a-și atrage simpatia; sau să-i ceară direct tânărului de pe scaun să-i ofere locul, pentru că i se cuvine. Se respecta prea mult pentru a apela la astfel de tertipuri. Ar fi vrut să încerce unul dintre ele, să își dreagă glasul dezaprobator, de exemplu, dar doar de dragul experimentului psihologic. Ar fi vrut să-și dea seama, ar fi vrut să cunoască, mai bine spus, motivul pentru care acest tânăr nu îi oferea locul. </p><p>Se hotărî că nu o să recurgă la nici un tertip. Ar însemna să-și piardă respectul de sine. Experiența ei de viață, statutul ei, demnitatea ei de femeie ar fi dispărut în momentul în care ar fi „cerșit” acel loc. </p><p>Cine era ea și cine era tânărul de pe scaun? Câte mii de clipe și frământări ar fi trebuit să trăiască acel tinerel, ca să ajungă în poziția în care se afla ea, în acel moment? O doamnă respectată de toată lumea. </p><p>Autobuzul începea să se aglomereze și, deși se apropia stația la care trebuia să coboare, doamna Badiu se hotărî că nu o să facă acest lucru până ce acel tânăr nu se va ridica de pe scaun. Voia să-l vadă din cap până în picioare, să-l evalueze. Să-și dea seama de ce nu o respectase.
Îl privea cu coada ochiului pe acel tânăr, care stătea liniștit pe scaunul lui și legăna un fel de baghetă lucioasă în mână, ca și cum ar fi dirijat o orchestră imaginară. </p><p>Profesoara de chimie, de 65 de ani, aflată în pragul pensiei, știa că nu trebuie să le faci tinerilor prea multe concesii. Ba chiar, să nu le faci deloc. Pentru că, cu cât îi tratai mai mult de la egal la egal, cu atât deveneau mai familiari cu tine și pierdeau orice urmă de respect, respect pe care-l datorau vârstei, cel puțin. Îi veni în minte o întâmplare recentă, care se întâmplase doar cu câteva zile în urmă. O profesoară de engleză, colegă cu ea la liceu, a fost calomniată de unul dintre elevii săi. I-a fost lezată demnitatea printr-o postare inventată, publicată pe internet, ceva despre o așa-zisă idilă între ea și un elev de-a XI-a. Ceva incredibil, în orice caz. Vinovatul fusese descoperit, dar profesoara de engleză îl iertase, după ce l-a ascultat la un fel de recapitulare a întregii materii și acesta se descurcase foarte bine. Profesoara de engleză, deși avea și ea aproape 50 de ani, l-a iertat pe cel care o calomniase public, pentru că a crezut în scuzele tânărului și a vrut să-i mai ofere o șansă. Doamna Badiu nu putea pricepe asemenea mecanism de gândire. Cum ar putea cineva matur și trecut prin viață, să ierte asemenea comportament? </p><p>Există o fire în toate. Există o ordine naturală, ce nu trebuie încălcată. În caz contrar, ce ar urma? Să primească cei mai în vârstă lecții de viață de la niște puișori de 16- 17 ani? Să îi învețe lucruri, cei tineri pe cei bătrâni? </p><p>***</p><p>La un moment dat, tânărul cu ochelari negri de soare își întinse mâna în care avea bagheta metalică, o scutură puțin și, aceasta se lungi și se transformă într-un fel de baston. Tânărul bocăni cu el pe podeaua autobuzului, de două- trei ori, în stânga și în dreapta scaunului său, și se ridică. Doamna Badiu nici măcar nu se mișcă. Urma secunda pe care o aștepta: revelarea misterului, sensul acestei întâmplări ciudate, care nu avea nici o logică. </p><p>Tânărul se ridică ușor și o lovi cu umărul pe doamna Badiu. Își întoarse privirea spre ea, o privi de după lentilele negre și își ceru scuze. </p><p>- Vă rog să mă iertați că v-am lovit! Nu v-am văzut.</p><p>Zâmbi timid și se îndreptă clătinat, deschizându-și drumul cu bastonul metalic, spre ușa de la mijloc. Autobuzul opri în stație și băiatul cu ochelari de soare și baston metalic, coborî în stație. </p><p>Doamna Badiu realiză că băiatul era orb, abia după ce se închiseseră ușile. Era din nou stăpână pe ea și pe întreaga sa viață. </p><p>Tânărul cu ochelari nu i-a oferit un loc, pentru că, pur și simplu, nu a văzut-o. Dacă băiatul ar fi fost normal, cu siguranță i-ar fi oferit locul său. În primele cinci secunde, chiar. </p><p>Lumea avea iarăși sens. </p><p>Doamna Badiu se simțea mulțumită. Locul rămăsese gol, dar doamna profesoară de chimie nu s-ar mai fi așezat pe el, pentru nimic în lume. </p><p>Lângă ea era un bărbat corpolent, în jur de 40 de ani, care, probabil, se întorcea acasă de la serviciu. Doamna Badiu, cu un gest larg făcut cu mâna ei delicată și cu un mare zâmbet pe față, îl invită să ia loc. </p><p>- Eu cobor la prima, se scuză simplu, ca să nu-l facă să se simtă prost. </p><p>Bărbatul se așeză, mulțumindu-i surprins. Doamna Badiu se îndreptă spre ușa din mijloc și realiză că tocmai primise o lecție de la un tânăr mai mic cu vreo 40 de ani, decât ea. Surâse sigură pe ea, însă.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijMy7o-HfZvB6I3G5cfJkP_J9qmiMQSUUPWQim93RUFOHhC3nMl1V8ksEXkldyaoyG0u_U-eJ8dh1FiWLWERCL8Ik64C1JFds9zQZTivECo9_63l362I2A6RpWzRWMjhoyUgcKI_gZQlTq/s1280/clock-2133825_1280.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijMy7o-HfZvB6I3G5cfJkP_J9qmiMQSUUPWQim93RUFOHhC3nMl1V8ksEXkldyaoyG0u_U-eJ8dh1FiWLWERCL8Ik64C1JFds9zQZTivECo9_63l362I2A6RpWzRWMjhoyUgcKI_gZQlTq/s320/clock-2133825_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Tot sistemul ei de valori, rămase neatins și neschimbat, pentru că tânărul orb habar nu avea și nici n-a intenționat vreodată să ofere vreo lecție de viață. Pentru că era sinceră și se respecta pe ea însăși, doamna Badiu a acceptat lecția ca atare. </p><p>Din respect.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-19113040301900267842020-12-01T23:17:00.001+02:002020-12-01T23:17:16.769+02:00Semnul 26- Spune-mi CE gândești, ca să-ți spun CINE ești <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGilmm2EnSwlKiPMsbfyQaEPPndWV_bVaYSAL_Z5UscZqD4Je-oAhNE0MyZNKcuydTKu84A4FDTQuE-xZDsKY9wf6oL04IU-OIpQ31mnCmGv3iDB9ssBDE8kmB8hsYhfbSdtHRdDlGVOe/s1280/eye-1132531_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="766" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGilmm2EnSwlKiPMsbfyQaEPPndWV_bVaYSAL_Z5UscZqD4Je-oAhNE0MyZNKcuydTKu84A4FDTQuE-xZDsKY9wf6oL04IU-OIpQ31mnCmGv3iDB9ssBDE8kmB8hsYhfbSdtHRdDlGVOe/s320/eye-1132531_1280.webp" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Se spălă pe dinți trei minute, timp în care repetă mecanic, aceleași cuvinte, uitându-se în oglindă și încercând să creadă în ceea ce spune: </p><blockquote><p>„Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. Șeful meu mă apreciază. Șeful meu e mulțumit de mine. Șeful meu mă place. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă place. Șeful meu mă apreciază. Șeful meu e mulțumit de mine. Șeful meu mă respectă. Șeful meu mă respectă. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă respectă. Șeful meu crede în mine. Șeful meu mă apreciază. Șeful meu mă iubește. Șeful meu mă respectă. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă apreciază. Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. Șeful meu mă iubește. Șeful meu mă place. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă place. Șeful meu mă iubește. Șeful meu crede în mine. Șeful meu crede în mine. Șeful meu mă apreciază. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă apreciază. Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. </p></blockquote><blockquote><p>Șeful meu mă place. Șeful meu mă place. Șeful meu mă place.” </p></blockquote><p>Și tot așa, timp de trei minute. </p><p>Și, în timp ce își peria dinții și-și spunea mantra de dimineață, își privea ochii speriați, care exprimau orice altceva, în afară de încredere. Ochii ei țipau frica. Frica instinctuală, frica nedisimulată. </p><p>Îi era frică de șeful ei. Avea coșmaruri din cauza lui. Încerca disperată să-și imagineze că îl poate îmblânzi, că îi poate schimba comportamentul față de ea, prin propoziții scurte, care să transmită ideea că o acceptă, o apreciază, o place și, de ce nu?, chiar o iubește, așa cum cineva ar iubi vata pe băț sau înghețata. </p><p>Citise undeva că suntem ceea ce gândim și că viața noastră este ceea ce suntem noi în gândurile noastre. Așa că, de câteva luni deja, încerca acest sistem. Repeta zilnic, timp de câteva minute dimineața și alte câteva minute seara, propoziții scurte cu subiect și predicat, care să-i influențeze viața în felul în care voia ea. Visa cu ochii deschiși cum șeful ei o să ajungă dimineața, la birou, și o să-i spună zâmbind </p><blockquote><p>„Bună dimineața, Mădălina!” </p></blockquote><p>O treceau fiorii doar când își imagina că șeful i-ar putea spune pe nume. Numele ei adevărat. Că ar putea s-o salute ca pe un om normal. Că ar putea să audă un cuvânt frumos din gura lui. „Mulțumesc”, „te rog”, „bună ziua”, „la revedere”, „foarte bine”, cuvinte banale, simple, dar care dau încredere și curaj celui care îi sunt adresate. </p><p>Mădălina se îndrepta spre serviciu, cu lacrimi în ochi. Inima îi bătea cu atâta putere, încât credea că o să-i spargă pieptul și o să fugă în lume. </p><p>Când ajunse la serviciu, privi cu coada ochiului parcarea aproape goală a instituției în care lucra.</p><blockquote><p> „Uf, n-a ajuns, mașina lui nu e în parcare. Mai am o oră de liniște.”</p></blockquote><p>Urcă scările în grabă și, la etajul doi, se opri și respiră și inspiră adânc de câteva ori, înainte de a deschide ușa. Ca de obicei, era printre primii sosiți; doar femeia de serviciu și fata de la personal, ajunseseră înaintea ei. </p><p>Mădălina intră în biroul ei și deschise geamul. Deschise și ușa de la biroul șefului său și privi înăuntru, cu teamă. Toate obiectele erau la locurile lor, așa cum dorea șeful să fie. Și doar un pix dacă era mișcat, pe biroul său, se supăra și îi atrăgea atenția. </p><blockquote><p>„Medelino, tu nu știi cât de tare mă enervează dezordinea?”, mârâia enervat. </p></blockquote><p>Și ea trebuia să-și dea seama ce mapă nu avea culoarea potrivită, ce radieră stătea pe locul nepotrivit, ce scamă sau ce fir de praf zăceau impasibile printr-un loc aproape invizibil pentru oamenii normali. Și, de toate aceste lucruri, trebuia să-și dea seama într-o fracțiune de secundă. Sau poate trei. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkjeQpK6CTsrjVBfsB9Fvra6bFWDgR4hybnQ3OyfyudAhOiQjCA8mr45VP1tLCJpepik48sAG_VUOhoj_Ydhd1Bmb3SVMOeH6kKuB7PHeEJk9z5U4wV88ggQMvZt3BG5pDFYxctWPxBYEu/s1280/business-792113_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkjeQpK6CTsrjVBfsB9Fvra6bFWDgR4hybnQ3OyfyudAhOiQjCA8mr45VP1tLCJpepik48sAG_VUOhoj_Ydhd1Bmb3SVMOeH6kKuB7PHeEJk9z5U4wV88ggQMvZt3BG5pDFYxctWPxBYEu/s320/business-792113_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Șeful ei o speria într-un mod pe care nu și-l putea explica logic, și făcea acest lucru doar și prin simpla lui prezență. </p><p>Felul în care își mijea ochii, ca să-i privească pe cei care intrau în birou... Mădălina simțea că ochii aceia o scanau preț de o secundă și, gata, șeful știa totul despre ea: ce gândește, ce poate, ce nu poate, ce a mâncat la cina de aseară, când s-a epilat ultima oară, în ce poziție îi place să facă dragoste cu iubitul ei, totul, absolut totul. </p><p>N-ar fi putut să spună cuiva: </p><p>„Uite, șeful meu mă abuzează psihic și/sau fizic. Mă simt amenințată”, pentru că acest abuz se întâmpla la un nivel subtil, nici măcar ea nu-și putea explica frica pe care o simțea. Șeful ei nu ridica niciodată tonul la ea. Aproape că nici nu-i vorbea. Folosea cuvinte puține și, în majoritatea lor, erau emise la modul imperativ. „Vreau o cafea!”, „Copiază raportul acesta!”, „Sună-l pe Popescu!”, „Fă rezervare la Le Cat Noir, cere masa mea obișnuită!” Și niciodată, dar niciodată, nu-i spunea „te rog” sau „mulțumesc”. </p><p>Marlene, asistenta șefului de la etajul cinci, asistase într-o zi la o scenă de acest fel. Fata venise să aducă un plic de la șeful ei, pentru șeful Mădălinei. Chiar atunci, acesta a scos capul pe ușa biroului său și-i spuse scurt și răspicat secretarei lui: </p><blockquote><p>„Medelino, vreau două cafele și contractul din mapa verde.” </p></blockquote><p>Și, imediat, închise ușa. de fapt, o trântise. Mădălina își ceru scuze femeii din fața sa, intră în micuța bucătărie de pe hol și, în mai puțin de jumătate de minut, intra în biroul șefului său, cu cafelele pe tavă și mapa verde în mână. </p><p>Când se întoarse la locul său, o găsi pe Marlene în același loc. Cât era de sigură pe ea femeia aceea, cât de plină de viață și de energie pozitivă! Conform bărfelor interne, Marlene era amanta șefului său, dar Mădălina nu credea așa ceva. Și chiar dacă bârfele ar fi fost adevărate, tot nu și-ar fi schimbat părerea despre asistenta șefului de la cinci. Femeia era prea tare, nu se putea să nu o admiri! </p><p>- Mădălina, scumpo, mi se pare mie sau șeful tău te tratează ca pe un preș, pe care își șterge pantofii lui de firmă, când a călcat, din greșeală, într-un căcat de maidanez? Așa e de obicei sau a uitat să spună „te rog” și „mulțumesc”, în mod cu totul excepțional, azi, că l-a emoționat prezența mea? o întrebă Marlene, privind-o în ochi. </p><p>Mădălina zîmbi fals, în timp ce își ținea privirea în monitorul de pe birou. </p><p>- Cred că a uitat, se grăbea, îl înțeleg. Nu e nici o problemă. </p><p>- Dar Medelina nu ți-a spus din greșeală, așa-i? Sau poate te ia la mișto că ești mai brunețică…? </p><p>- Nuuuu, nici vorbă, șopti femeia din spatele monitorului, deși știa că tocmai din această cauză era chemată doar cu apelativul „Medelina”, de către șeful său. Pentru că avea tenul puțin mai brunețel, i se sugera faptul că e țigancă, iar țiganii nu pot fi înjosiți, pentru că ei se apelează între ei cu „Medelin”, nu „Mădălin”. </p><p>Ea știa acest lucru, iar șeful ei se asigurase că ea știa acest lucru; toți colegii știau că șeful o consideră pe asistenta lui țigancă. </p><blockquote><p>„Măcar de-aș fi”, își spunea ea uneori, când simțea că ajungea cu răbdarea la limită. „Dacă aș fi țigancă, nu m-ar deranja atât de tare că îmi zice Medelina. Dar eu sunt olteancă get-beget.” </p></blockquote><p>- Scumpa mea, îi spuse Marlene înainte să plece, nu trebuie să-ți fie frică de nimeni pe lumea asta. Dar dacă totuși îți este, dacă există cineva care te intimidează până la frică, imaginează-ți-l pe acel cineva pe veceu. Imagineaz-ți-l pe acel cineva constipat, urlând de durere și neputință, încercând din răsputeri să scoată afară ceea ce se numește în limbaj colocvial, un căcat. Un căcat tare ca piatra. Frica va dispărea instantaneu. </p><p>Mădălina nu reținuse aproape nimic. Tocmai găsise niște neconcordanțe într-un act și intrase în panică. De sfatul asistentei de la etajul cinci, își aduse aminte abia în dimineața în care ajunse la serviciu, terorizată de momentul în care avea să dea cu ochii de șeful ei; </p><blockquote><p>„Dacă e prost dispus, o să treacă pe lângă mine, fără să-mi adreseze nici un cuvânt, de parcă nici nu aș exista. Dacă e în toane bune, o să mârâie niște sunete, care ar vrea să însemne un salut, o atenție, habar n-am ce, dar măcar e un fel de comunicare, o emisie de sunete dinspre el, spre mine.” </p></blockquote><p>În timp ce-și începea munca de birou, Mădălina se întrebă pentru a o mia oară, de ce nu-și dă demisia, de ce nu pleacă din acel loc, de ce acceptă să fie umilită, de ce acceptă să îi fie frică. </p><blockquote><p>„Pentru că am un salariu bun. Pentru că o să-mi găsesc foarte greu un alt job, la fel de bine plătit. Fiindcă, de foarte multe ori, șeful meu mi-a dat de înțeles că cine pleacă din această firmă, fără acordul lui, nu-și va mai găsi de lucru în acest domeniu. Pentru că el cunoaște pe toată lumea și nimeni nu vrea să angajeze oameni neloiali. Pentru că din banii pe care-i câștig, o ajut și pe mama. Sunt prizoniera acestui om îngrozitor, din atât de multe motive, orice aș face!” </p></blockquote><p>Dintr-o dată, se făcu liniște în birou și Mădălina și-a dat seama că acesta era semnalul care preceda apariția șefului său, la fel cum în povești, mai întâi ajungea buzduganul la castel și, abia apoi, zmeul.</p><p>Șeful ei trecu pe lângă ea, fără să-i adreseze un cuvânt. Mădălina bâgui un „bună dimineața” speriat și anemic, dar nu primi înapoi, nici măcar o privire. Peste câteva momente, șeful deschise ușa biroului și mârâi scurt: </p><blockquote><p>„Două cafele! Aștept pe cineva.” </p></blockquote><p>Tonul bărbatului i se păru mai tăios ca de obicei, așa că se precipită spre bucătăria de pe hol. Apucă ibricul și, când să toarne cafeaua în cești, își aduse aminte de sfatul Marlenei. </p><p>Și-l imagină instantaneu pe șeful său, stând pe tronul de la baie, în cel mai intim moment al său. Inima i se domoli ușor, frica paralizantă pe care o simțea mereu la serviciu, păru că își pierde din putere. Și-l imagină pe șeful ei într-o criză de constipație cumplită, transpirat și transfigurat de efortul împingerii. I se părea totul atât de comic!</p><blockquote><p>„Bietul om”, șopti înduioșată. „Bietul om”, repetă mecanic și frica o părăsi total, pentru totdeauna. </p></blockquote><p>Într-o secundă viața i s-a schimbat. </p><p>Era uimită, aproape șocată. Nu mai era victimă. Era liberă să fie ce vrea. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9FtjX1EDPbvAEHzFYX6K5ccebFaHtgcExZU8iAjscQLlxLlKkQXkkvl1E6iSLHSiqzwSH8625-t1g46a74xfQsaMw84ppZ9dyZdVgIQW_cKdYEZ1YHfHahWDvrCqkpqMXTJHsPDJ5xBYp/s1280/grass-1913167_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9FtjX1EDPbvAEHzFYX6K5ccebFaHtgcExZU8iAjscQLlxLlKkQXkkvl1E6iSLHSiqzwSH8625-t1g46a74xfQsaMw84ppZ9dyZdVgIQW_cKdYEZ1YHfHahWDvrCqkpqMXTJHsPDJ5xBYp/s320/grass-1913167_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Asistenta lăsă ibricul pe aragaz (căci șeful ei nu bea decât cafea la ibric), se întoarse la locul său și își continuă senină, treaba. </p><p>După cinci minute, se deschise ușa de la biroul șefului, iar acesta se opri, întunecat și fioros, în prag. </p><p>- Medelino, ori te-ai prostit, ori te-ai prostit! Am spus două cafele. Au trecut cinci minute și cafelele nu sunt pe biroul meu. </p><p>Asistenta lui îl privi, pentru prima dată în viață, drept în irișii ochilor. </p><p>- Mă cheamă Mă-dă-li-na. Mădălina. Și n-am auzit.</p><p>- Ce n-ai auzit? întrebă, aproape bâlbâindu-se, șeful. </p><p>- Cuvântul magic. Cuvintele magice.</p><p>Șeful se apropie de biroul ei. O privi pentru un timp, un pic bulversat, un pic șocat.</p><p>- Ai dreptate, Mădălina. Te rog frumos să-mi aduci două cafele. Nu obișnuiesc să o spun prea des, dar îți apreciez munca și loialitatea.</p><p>- Vă mulțumesc. Vă aduc cafelele imediat. </p><blockquote><p>”Adevărat că suntem ceea ce gândim”, își spuse Mădălina, îndreptându-se, cu pas ușor, spre bucătărie. </p></blockquote>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-36137748992286825942020-11-30T23:56:00.001+02:002020-11-30T23:56:49.885+02:00Semnul 22- #stânga #dreapta<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizVg9sX-yxR7PnyxZhzzmafzAX8T883joOrvitWJL4eHroxepxeFy2FeC8OLHowR2bgMCNPcLtzDN_M3RNiYZE_8qY67_b-PwMwACvfDWfHJpb2_5kWlLQ1e13pR1Bv1Yl64-09jp_QZcl/s1280/tree-746617_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizVg9sX-yxR7PnyxZhzzmafzAX8T883joOrvitWJL4eHroxepxeFy2FeC8OLHowR2bgMCNPcLtzDN_M3RNiYZE_8qY67_b-PwMwACvfDWfHJpb2_5kWlLQ1e13pR1Bv1Yl64-09jp_QZcl/s320/tree-746617_1280.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Dinu se opri în mijlocul Bucureștiului. Se propti cu mâinile în șale, ridică privirea spre cer și privi soarele. Ca un țăran în mijlocul câmpului, fără de ceas sau măcar un radio portabil, care se uită la soare să-l întrebe cât o fi ceasul: </p><blockquote><p>„E trecut de doi'șpici. Nevasta o fi încă pe drum și mie mi-i foami.” </p></blockquote><p>Doar că Dinu nu era interesat de timp. El voia doar să privească soarele. Era mijlocul lui noiembrie și era pentru prima dată când monotonia cenușie a zilelor fusese luminată de soare, apărut de după nori, întreg și galben. </p><p>Dinu respiră adânc și expiră cu putere, de trei ori. Cu ochii mijiți, părea că vrea să-și aducă aminte ceva ce uitase, dar era extrem de important. Dădu a lehamite din mâna stângă, iar cu dreapta salută soarele. </p><blockquote><p>„Bă Sorică, ești un barosan, barosane ce ești tu. Nemuritor și fierbinte. Un barosan șmecher: te uiți la noi, de mii și mii de ani, cum ne fâțâim și noi pe-aicea, pe mâna asta de pământ. Mai cu dramolete, mai cu crime, mai cu trădări, mai cu comedii, mai cu povești de amor, uite așa te bine-dispunem noi, omuleții ăștia. Între timp, tu devii tot mai nemuritor și mai fierbinte, iar noi ajungem fosile, țărână în țărână.” </p></blockquote><p>Dinu privi în dreapta sa, unde se afla Muzeul Antipa și spuse ca pentru el: </p><blockquote><p>„Uite, unii mai norocoși ajung obiecte de studiu prin muzee. Alții ajung praf, pământ, și-atât.” </p></blockquote><p>Bărbatul își aprinse o țigară și contemplă Piața Victoriei. Câțiva protestatari, nu mai mulți de zece-douăzeci, agitau nervoși câteva pancarde și un drapel, dar nimeni nu părea să-i bage în seamă. </p><p>Viața curgea, cu bune și cu rele, pe lângă ei și doar protestatarii învolburați #rezist(au). </p><p>Dinu îi privi zâmbind, puțin ironic, mai mult compătimitor, în timp ce-și fuma țigara. </p><blockquote><p>„Băieții și fetele, oamenii ăștia, au distrus ideea de manifestație. Și-au găsit jucărie și acum nu se mai îndură s-o lase din mână. Și-au pus haștagul acela în față și au impresia că au descoperit roata. </p></blockquote><blockquote><p>Băi copii, habar n-aveți ce înseamnă un miting adevărat! Păi, o revoltă spontană, o revoltă a poporului, a oamenilor nemulțumiți, așa cum susțineți voi că sunteți, e o revoltă la care lumea vine de bună-voie. Nu are nevoie de tag-uri sau share-uri sau followeri sau likeuri. </p></blockquote><blockquote><p>Oamenii ies singuri din case, atunci când le ajunge cuțitul la os. Omul care manifestează contra unui dictator are sânge în albul ochilor, îi ies flăcări din priviri și răcnește cu sunete scoase tocmai din burtă. Omul care iese în stradă pentru o idee în care crede, nu are timp de fluturat telefoane cu blițul în aer, nu se gândește să-i înjure pe alții, care gândesc diferit de el. </p></blockquote><blockquote><p>Omul care iese în stradă, fiindcă nu mai știe cum altfel să-și rezolve problema, are spatele acoperit de alți oameni care au ieșit în stradă pentru aceeași idee, ca și el. </p></blockquote><blockquote><p>O revoltă care se transformă, pe nesimțite, în miting controlat, nu se știe de cine, își pierde credibilitatea. </p></blockquote><blockquote><p>Oamenii revoltați își strigă necazurile sau, cel mult, le scriu pe foi, în grabă, cu litere îngroșate. Oamenii revoltați nu au timp de lozinci cu sloganuri, nu au timp de designuri recognoscibile, de strigături ironice, că omului cu adevărat supărat nu-i arde s-o ardă intelectual-ironic; el este doar furios. </p></blockquote><blockquote><p>Oamenii revoltați nu-și pun haștag în frunte. </p></blockquote><blockquote><p>Băi, terche-berchea, cum să veniți voi cinș'pe bezmetici și să spuneți că manifestați pentru mine, în numele meu? Păi, dacă vreau să lupt, eu lupt pentru mine și singur, băi haștagiștilor de ocazie. Habar n-aveți ce înseamnă să luptați pentru o cauză reală. Ați reușit să distrugeți doar ideea de manifestație, că de distrus real n-ați reușit să distrugeți nici un penal. </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY6bUU-lO-NlrnJMP2uIiNq0txpYy4_rpOk1df-R_utL2nlD7mrbrdtfDYQDVZgPM9k31igQlwQotTZ9lxw-44x3m_xTztKoy6wLuiG8hfy1Zwe8-hqkqDdq4UUBGM9S-0v12JAAkoAE2C/s1080/20201130_233108.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="838" data-original-width="1080" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY6bUU-lO-NlrnJMP2uIiNq0txpYy4_rpOk1df-R_utL2nlD7mrbrdtfDYQDVZgPM9k31igQlwQotTZ9lxw-44x3m_xTztKoy6wLuiG8hfy1Zwe8-hqkqDdq4UUBGM9S-0v12JAAkoAE2C/s320/20201130_233108.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><blockquote><p>Și cum să defilați voi sub sloganul #rezist? </p></blockquote><blockquote><p>Viața e mișcare, e în mișcare, e definiția mișcării. Totul se schimbă, totul se transformă. Până și piatra e în mișcare, chiar dacă stă, că în ființa ei de piatră există vibrații, iar vibrațiile vibrează, deci se mișcă. </p></blockquote><blockquote><p>Băi, haștagiștilor care vă vreți revoluționari, care vă visați formatori de opinii și deschizători de noi drumuri, cum vreți voi să faceți revoluție, deci deranj, deci mișcare, când vă puneți #rezist, în față? </p></blockquote><blockquote><p>Cum să vrei să fii ceva și să te declari total opusul a ceea ce vrei să fii? </p></blockquote><blockquote><p>Credeți, vreodată, că ceea ce doriți voi se va îndeplini? Ha-ha-ha. Râd de voi și de înfumurarea voastră. </p></blockquote><blockquote><p>Cum să țipi că vrei schimbare, dar te baricadezi sub rezistență? </p></blockquote><blockquote><p>Vai de voi, când veți da cu nasul de nedreptăți, cu adevărat! Veți fugi la mămicuțele voastre, pe care le înjurați cu toții acum, și vă veți ascunde sub fustele lor. Veți fi #beliți.” </p></blockquote><p>Dinu își termină țigara, o stinse și o aruncă la coș. Își ridică gulerul gecii și își frecă palmele. Căci, deși soarele era sus pe cer, era un frig tăios, de noiembrie. Bărbatul bine-făcut, de 35-40 de ani, zâmbi cu toată gura. Căci gândurile care-i apăreau, neștiute și nevăzute, vibrând doar în mintea lui, i se citeau ușor pe tot chipul. </p><blockquote><p>„Încotro, Dinule? Ia zi, finuțule: hotărăște-te, unde vrei să mergi în seara asta? Mergi în Drumul Taberei, la Gabriela, sau în Berceni, la Ancuța?” </p></blockquote><p>O luă pe jos, pe bulevardul Lascăr Catargiu, îndreptându-se spre Romană. Pe drum, încercă să-și dea seama încotro vrea s-o apuce în stânga sau în dreapta. </p><blockquote><p>„Uite, nici nu m-am gândit, până acum: Găbița e de dreapta, iar Ancuța de stânga. Când merg la Găbița, vorbim despre #rezist, iar cu Ancuța îi înjur pe cei de la #rezist.” </p></blockquote><p>Dinu, fire boemă, îți trăia viața fără stres. Îi plăcea să „facă discuții”, așa îi plăcea lui să spună despre convorbirile pe care le avea cu oamenii din jurul lui. Existau oameni care îi incitau imaginația. </p><p>Găbița, de exemplu, era de dreapta, ura PSD-ul, l-ar fi strâns de gât pe Dragnea cu propriile mâini, dacă ar fi putut. Era, însă, destul de obtuză atât în gândire, cât și în exprimare. Prelua o idee din zbor și, dacă se simțea confortabil cu ea, o dezvolta admirabil. Nu putea, însă, să facă ea legăturile, să ironizeze fin, să fie sprințară în exprimare. </p><p>Ancuța, în schimb, deși socialistă din convingere, avea vervă, uneori chiar era și spontană și făcea paradă, când era bine-dispusă, de finețuri lingvistice. Curios era faptul că Ancuța era fată de doctori. A fost crescută cu bonă și a studiat la școli particulare. Dar, după bacalaureat, a plecat de acasă, s-a angajat, s-a mutat cu chirie, împreună cu o prietenă, și a intrat la facultate, la cursuri fără frecvență. </p><p>Găbița e fiica unor oameni de rând, maică-sa era vânzătoare, taică-su maistru militar. A crescut în lipsuri materiale, abia a intrat la facultate. A luat bursă mereu și asta i-a dat încredere în sine. Lucrează la un ONG cu activități în domeniul social, dar s-a implicat atât de tare în mișcarea #rezist, încât ar fi în stare să-și renege părinții, dacă ar ști că votează cu PSD. </p><p>Tot ce implică politici de stânga îi repugnă, iar idealul ei în această viață ar fi să triumfe capitalismul, și încă acela sălbatec, peste tot în lume. </p><p>Ancuța crede în rolul major al statului în societate și visează la o planetă în care oamenii să fie egali, dar doar din punct de vedere material, iar acest neo-socialism să garanteze dreptul la informație și la exprimare al individului. </p><p>Găbița, în schimb, deși liberală în concepție, nu crede în dreptul la liberă exprimare. Ea crede că libertatea nu e un drept. E o recompensă doar pentru unii indivizi, pentru cei aleși, plebea trebuie să se lase condusă de către cei inteligenți și puternici. </p><p>Dinu se bucura de iubirea celor două femei, separat firește, deși cele două știau una de alta. Mai mult decât amorul fizic, pe bărbat îl excita diferența uimitoare dintre cele două. Corpul și mintea îi zbârniau când se gândea la ele. </p><p>Și totuși, în acea seară rece de noiembrie, Dinu se hotărî brusc că nu vrea să meargă nici în stânga, nici în dreapta. Văzuse o reclamă pentru o pastă de dinți, cu o domnișoară care zâmbea cu toți dinții până la urechi, și își aduse aminte de colegul său de redacție, Adam. </p><blockquote><p>„Interesant băiat! Interesant specimen uman”, își spuse în gând. </p></blockquote><p>Colegul lui trecuse printr-un mare hop: omorâse un om pe trecerea de pietoni, într-un accident de mașină, foarte straniu. </p><blockquote><p>„Cei doi s-au izbit unul de altul, de fapt. Dacă Adam n-ar fi condus mașina, și-ar fi spus unul altuia Pardon și și-ar fi continuat viețile. Dar, ce să-i faci… Nu te poți pune cu destinul.” </p></blockquote><p>Dinu se hotărî că e mai înțelept să meargă acasă la el; avea de gând să mai scrie câteva pagini la noul său roman. </p><p>Traversă în grabă intersecția de la Romană. Pe trecerea de pietoni se izbi violent de o femeie, la fel de grăbită ca și el. Ținându-se de umăr, în locul în care s-au lovit, Dinu și femeia grăbită se priviră pentru o clipă, enervați și plini de reproșuri. "Pardon", își spuseră, continuându-și drumul. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyfp2quP7IAcEDsHUEvBvOYMq5sBus6Ymr-WFMQLmnFbs6IxwxMVKDf4uJabgcgQRF2I1wFa0w74w2wzX4PXgoTLWU9QlvMc11Ubgjhl3pE00-CGH4HYI6Id5tRO3HxQTlvHx6sp4n75uo/s2048/pexels-steven-arenas-343469.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1369" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyfp2quP7IAcEDsHUEvBvOYMq5sBus6Ymr-WFMQLmnFbs6IxwxMVKDf4uJabgcgQRF2I1wFa0w74w2wzX4PXgoTLWU9QlvMc11Ubgjhl3pE00-CGH4HYI6Id5tRO3HxQTlvHx6sp4n75uo/s320/pexels-steven-arenas-343469.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Ajuns pe trotuar, Dinu se hotărî să alerge pe zebră, înapoi, după femeia care-l privise în ochi, cu câteva secunde în urmă. </p><blockquote><p>„Acesta-i destinul! Nu te poți pune cu el”, își spuse emoționat, chiar înainte de a o atinge, cu blândețe, pe femeia cu priviri pline de reproș.</p></blockquote>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-613982587507190602020-11-29T15:40:00.005+02:002020-11-29T15:40:59.704+02:00Semnul 30- emotiCons <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisfpEi29sdqufXWoZ45KxdJbAy6ufme3aAhZCYGUXXfKEC2zTrYcstABs4V1wlA8MqKZY_bf414KnaQPBASi6JKxHh4ZkDQ2vfX6sHMqSLPAE9y0KLU59jbMuNb1qrBLtpNDaTTqO0R9Ma/s1280/emoticons-5102705_1280.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1265" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisfpEi29sdqufXWoZ45KxdJbAy6ufme3aAhZCYGUXXfKEC2zTrYcstABs4V1wlA8MqKZY_bf414KnaQPBASi6JKxHh4ZkDQ2vfX6sHMqSLPAE9y0KLU59jbMuNb1qrBLtpNDaTTqO0R9Ma/s320/emoticons-5102705_1280.png" width="320" /></a></div><br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><p>Fumase aproape 10 ani, dar nu se gândise vreodată că era, cee ce se numește, „dependentă”. Se lăsase de țigări simplu și fără drame, la fel cum se apucase. Nu fuma din plăcere, ci pentru că, uneori, nu știa ce să facă, cum să-și gestioneze timpul liber, adică cinci minute, în care putea să-și ia o pauză de la orice. Fuma pentru că evita să se gândească foarte profund la toate lucrurile la care trebuia să se gândească, da, cu o anumită profunzime. </p><p>După ce s-a lăsat de fumat, a simțit nevoia de o altă „dependență”. </p><p>A descoperit Facebookul. </p><p>Și-a făcut cont chiar din primii ani, pentru că era încântată de faptul că putea să mai afle noutăți despre vechi colegi de școală generală sau de liceu. Isabela era încântată de această invenție. Evita să-și facă foarte mulți prieteni și nici nu dădea like-uri sau comentarii. Îi plăcea doar să afle că X este bine, că Y are o slujbă nouă, că Z s-a însurat, că T s-a mutat în Australia sau U a făcut copii. </p><p>Încetul cu încetul, Facebookul a început să se transforme într-o dependență, nespus de plăcută. Dimineața își bea cafeaua, nu cu o țigară, ci cu Facebook. Îi era de ajuns să vadă o poză cu pisici sau cu flori, postată de cineva din lista ei de prieteni, ca să-și dea seama ce simte prietenul sau prietena ei. Un like dat de cineva cunoscut unei postări oarecare, îi contura o imagine mai clară decât o oră de conversație, cu acea cunoștință. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNFbFYU-UZfZRpSFvlMajOgSoFBBEVUqHAtSI4Kp1WA4DQm_CIz9u_Geu_Ahz61v_TbO8v_2s6zisWAZWsBI0j2DrbnlCn-AXG7tt7dV15AndFQzFtDUC0X5lfeQWKMUMZgcxRStV6QRQi/s1280/swirl-1820471_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="850" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNFbFYU-UZfZRpSFvlMajOgSoFBBEVUqHAtSI4Kp1WA4DQm_CIz9u_Geu_Ahz61v_TbO8v_2s6zisWAZWsBI0j2DrbnlCn-AXG7tt7dV15AndFQzFtDUC0X5lfeQWKMUMZgcxRStV6QRQi/s320/swirl-1820471_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>În timp, Facebook s-a dezvoltat atât de mult, încât Isabelei i se părea că dacă nu ai cont la această platformă on-line, nu existai. </p><p>Simțea că modul de comunicare se schimbă în ceva cu totul nou. </p><p>Învățase în facultate de comunicarea verbală și de cea non-verbală. Iată, apăruse și comunicarea virtuală. Era tot mai pasionată de puterea pe care acest nou instrument le-o oferea oamenilor. În timp, lumea a început să se exprime din ce în ce mai liber, mai dezinhibat. </p><p>Începuseră să apară comentariile răutăcioase, ba chiar unele de-a dreptul sinistre. Isabela realiza că existau oameni care-și făceau conturi false, doar pentru a-și putea vărsa, fără teamă de repercursiuni, frustrările și geloziile. Poate că în viața de zi cu zi, acei hateri (cum erau numiți în mediul virtual) erau oameni civilizați, iubitori de frumos, pacifiști. Dar, pe Internet, sub puterea anonimatului, se transformau în fiare, care aruncau cu cuvinte urâte, care dădeau lecții de conduită, deși nimeni nu le cerea părerea, care făceau gălăgie. </p><p>Voiau, pur și simplu, să însemne ceva. Să fie observați. </p><p>Isabela reușise ca, în timp, să nu se mai lase influențată de insultele de nedescris și de injuriile aruncate pe net. Se întrista adesea, gândindu-se cât de singuri și de neiubiți trebuie să se simtă acei oameni, chiar dacă erau conturi false. Acele mesaje injurioase erau scrise de cineva, acel cineva exista, deci răutatea și ura existau, chiar dacă emițătorul lor nu avea un nume real. Isabela învățase să privească, să primească aceste mesaje, într-un mod detașat, așa cum un doctor ar fi privit puroiul dintr-o bubă supurândă. Sau febra. Sau o rană sângerândă. </p><p>Isabela nu judeca acești oameni și nici puroiul din mesajele lor, așa cum nici doctorii nu judecau puroiul din bubele pacienților. </p><p>Uneori lua câte o pauză de câteva zile sau de câteva săptămâni de la Facebook și încerca să se concentreze doar pe viața reală: soț, fiică, serviciu, casă, rude, prieteni, vacanțe, politică, școala copilului, etc. Se gândea, însă, că și viața virtuală e tot o viață reală, deși mult mai subtilă, și că vrea să vadă cum evoluează această viață. Începuse să se implice și ea în această viață, în sensul că dădea like-uri la comentariile, postările sau video-urile care-i plăceau și, uneori, chiar mai posta și comentarii. Când primea like-uri la comentariile sale, era sincer uimită, că există oameni care apreciază ceea ce gândea ea. </p><p>Începuse să simtă amprenta energetică a fiecarei persoane, de dincolo de poza de profil. </p><p>Simțea dacă un like e dat din inimă sau din obligație. Știa preferințele tuturor prietenilor din lista ei. Știa cine ascultă muzică populară și dădea like lui Poptămaș sau cine apreciază spiritualitatea fake a lui Osho. Cine e implicat în problemele sociale sau în cele politice. Cine preferă tradiționalul și cine modernismul. Putea să-și facă o părere despre o persoană, doar privindu-i datele de profil, fie că avea o poză sau nu (chiar lipsa unei fotografii personale spunea multe despre acea persoană).</p><p>Toată planeta părea conectată la Facebook, care devenise o platformă online ce palpita de energie vie. În ziua în care fiică-sa, Ioana, își declarase dragostea în mod public, pe Facebook, Isabela a știut că acest mediu virtual de socializare era integrat pe de-a-ntregul în funcționarea firească a omului contemporan și modern. Ioana își declarase dragostea pentru Andrei, băiatul pe care-l iubea, și lumea a aplaudat nu din palme, ci din like-uri și inimioare. </p><p>Isabela era încântată și de această nouă formă de comunicare, cea a emoticoanelor. </p><p>Fiind o femeie mai degrabă timidă, a găsit în aceste emoticoane, analogul grafic al emoțiilor. Așa cum like-urile erau analogul grafic al gândurilor/cuvintelor. </p><p>Fețele acelea galbene, zâmbitoare sau bosumflate, iritate sau ironice, râzând cu lacrimi sau spumegând de furie, acele cerculețe galbene au schimbat, pentru totdeauna, comunicarea. Pentru că dacă la o postare comentai „Serios”, mesajul era unul, dar dacă scriai „Serios” și adăugai trei emoticoane care râd cu lacrimi, mesajul era cu totul altul, poate chiar opus celui inițial. </p><p>Isabela începuse, fără să-și dea seama, să folosească multe fețe zâmbitoare, în comentariile ei. Ba chiar și inimioare. În viața reală, nu-și arăta sentimentele foarte ușor, iar de zâmbit nu prea reușea, deși își propusese de multe ori să nu mai fie atât de serioasă. Realiză că, deși poate era oarecum acră, la exterior, mesajele pe care le transmitea spre lume erau vesele, pentru că mereu simțea nevoia să pună fețe zâmbitoare. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsc80v5GKieiffE7xuz_tj1Png2a4DLgAJvw32j8xBHyKW6T7xBsA6S5rUuNLhKQPWfMaKWtZVVdWkRvhVDvS7NIHHHZYll0_5Y2YcXp8uFA1V62lA0rGjIURcTGaWq3wy8JGbDDrL6pip/s1280/heart-1943626_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1280" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsc80v5GKieiffE7xuz_tj1Png2a4DLgAJvw32j8xBHyKW6T7xBsA6S5rUuNLhKQPWfMaKWtZVVdWkRvhVDvS7NIHHHZYll0_5Y2YcXp8uFA1V62lA0rGjIURcTGaWq3wy8JGbDDrL6pip/s320/heart-1943626_1280.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Aproape că nici nu folosise fețe supărate sau furioase, vreodată. Fără să conștientizeze chiar de la început, Isabela făcea un fel de terapie cu sine însăși, o terapie prin care se elibera de timiditatea și teama de ridicol, frici care ridicaseră bariere emoționale, de care nici măcar nu-și dăduse seama. </p><p>A fost uimită când, privindu-se odată într-o vitrină, și-a văzut zâmbetul larg, pe față. Nu era inițiat de ceva exterior. El era acolo, pe chip, pentru că sufletul ei se hotărâse să iasă și afară. </p><p>Emoticoanele o ajutaseră să-și exprime emoțiile. Fără teamă. 😀❤😀</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-62522410535171796462020-11-28T18:59:00.001+02:002020-11-28T19:06:09.509+02:00Semnul 2- Actual Heart Tense (Timpul Prezent al Inimii) <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDV58qlUPi1_vRAL6l74q6AFqpDBYYUKxlo4ur2tJhG6aEcq9ITi3QixIqcFswag_ShwOG32QnxuU4jsoWPcVUPR5e9sRSbGzFbOB2XYwSf_1PdMZgwQGong03x7CI1ArGrCmc3RyglgTH/s1280/be-2009202_1280.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="989" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDV58qlUPi1_vRAL6l74q6AFqpDBYYUKxlo4ur2tJhG6aEcq9ITi3QixIqcFswag_ShwOG32QnxuU4jsoWPcVUPR5e9sRSbGzFbOB2XYwSf_1PdMZgwQGong03x7CI1ArGrCmc3RyglgTH/s320/be-2009202_1280.png" width="320" /></a></div><p></p><p><br /></p><p>Ora începuse de vreo zece minute. Lenea plutea în aer, la fel ca particulele mici de praf, care dănțuiau un vals translucid în razele soarelui. Era cald, deși fereastra din fața clasei era deschisă. Perdeaua părea de plumb, nemișcată și solemnă. Din când în când, zvâcnea brusc și se umfla de câte ori vreo pală de vânt bătea răzleață. După care amorțea în aceeași nemișcare ostentativă. </p><p>Mai erau doar vreo două săptămâni de școală și toți elevii clasei a XI-a B, simțeau acest lucru. Nu conta că era cald, nu conta că erau plictisiți sau obosiți după un an lung de școală, nu conta că încă trebuiau să mai dea teste la câteva materii. Nu conta că aproape toți ar fi vrut să fie oriunde în altă parte, mai puțin în acel loc. </p><p>Tinerii erau fericiți. Venea vacanța de vară. </p><p>Fețele le străluceau de încântare: veneau trei luni în care se vor putea trezi la ce oră vor dori. Trei luni în care nu se vor atinge de cărți, în care vor uita de note și, în general, vor face doar ce vor vrea ei. Trei luni în care timpul le va aparține. </p><p>Cu toate că profesoara de engleză intrase în clasă de vreo zece minute, nimeni nu fusese scos, încă, la tablă. Elevii presimțeau spectacol și își mascau nerăbdarea prin poante sau ironii, la adresa profei de engleză. </p><p>Căci miss English teacher era genul de profesoară de care era aproape imposibil să nu râzi. Avea 47 de ani și nu fusese niciodată măritată. Bârfele, care se perpetuau mai înflorate sau nu, din generație în generație, dădeau ca sigur faptul că profa de engleză nu avusese nici un bărbat, până la această frumoasă vârstă. </p><p>Derbedeii de a XI-a sau a XII-a găseau acest lucru ca fiind de neadmis și, de multe ori, în conversațiile lor golănești, se ofereau să o rezolve pe Miss, pentru un zece, sau mai mulți în catalog, pentru glorie masculă sau, pur și simplu, din milă. Vorbeau și descriau în amănunt cum aveau să se întâmple lucrurile, care din ei să se sacrifice, cum o să devină Miss o Misses, doar printr-un sacrificiu suprem. Trăgeau la sorți care dintre ei să îndeplinească infama sarcină și, de obicei, paiul cel mai scurt era tras de „prostul clasei”, adică de cel mai puțin popular dintre băieți. De cel care nu era nici smardoi, nici printre cei mai buni la învățătură, nici sigur pe el, nici cool, nici golan. </p><p>Era „prostul clasei”, cel de care toată lumea făcea caterincă, dar care avea un potențial de a fi acceptat de către populari. </p><p>Era băiatul care aspira spre glorie și recunoaștere, care se voia idolul fetelor, dar care nici nu se ținuse de mână cu vreo fată. </p><p>Era băiatul „bun la toate”, viitorul politician, jalnic în viața sa de adolescent, obișnuit să-și ia șuturi în fund, la propriu, de la boss-ii clasei, dar care dintr-un ciudat simț al imitației, dădea și el șuturi în fund, celor mai slabi decât el. </p><p>Generație după generație, acest ritual era pus în scenă de două sau trei grupuri de adolescenți, dar niciodată nu a fost încununat de succes. De obicei, cei care erau însărcinați cu transformarea din Miss în Misses a profesoarei de engleză, erau atât de pămpălăi, încât habar n-aveau ce trebuie să facă. Atâta timp cât se vorbea de acest lucru în cercurile de băieți, totul părea o aventură, dar după ce primeau misiunea de masculi dezvirginatori, adolescenții se trezeau singuri, fără sprijin moral sau tactic, fără o idee despre ceea ce ar avea de făcut în etapa următoare. </p><p>De obicei, nu se întâmpla nimic. Mulți dintre ei nici măcar nu încercau ceva în sensul misiunii primite. Deveneau rapid ținta gogomăniilor colegilor lor și dacă erau oarecum acceptați în grupurile elevilor populari după ce primeau misiunea, ei erau, până la terminarea liceului (și mult timp după) „proștii de serviciu”, de care toată lumea făcea mișto. </p><p>S-a întâmplat ca, de câteva ori, să-și încerce norocul și câțiva bad boys. Ei au trecut chiar și la fapte: unii o sunau noaptea pe Miss (unii dintre ei tăceau și nu spuneau nimic, alții gâfâiau așa cum văzuseră ei în filme, alții îi vorbeau domnișoarei de engleză lucruri porcoase și imposibil de reprodus); alții o opreau pe holurile școlii și încercau să o seducă din priviri; unii îi aduceau flori la ore; alții o invitau de-a dreptul, în oraș. </p><p>Există chiar și o legendă conform căreia un tip mai nebun de-a XII-a încercase ceva ieșit din limita legii și se întâmplase ceva destul de serios, ceva în care era implicată și poliția și o exmatriculare categorică. </p><p>De fiecare dată, însă, domnișoara de engleză rămânea egală cu sine însăși. Anii treceau și ea devenea din ce în ce mai virgină, din ce în ce mai fată bătrână. </p><p>Misiunea pe care băieții și-o transmiteau din generație în generație, era cunoscută de toată lumea. Profesorii știau de ea și și-o povesteau prin viu grai unuia altuia, în cancelarie. Elevii știau de ea; uneori era primul lucru pe care-l aflau în prima zi de liceu. Părinții știau de ea: unii se arătau oripilați de așa idee, alții o găseau haioasă. Toți o compătimeau oarecum pe profesoara de engleză, deși nimeni nu făcea nimic ca acest ritual să înceteze. </p><p>Până și elevele o desconsiderau pe Miss English teacher, pe baza statutului ei matrimonial. Multe dintre ele îți începeau viața sexuală mai devreme sau în timpul liceului și asta le făcea să se simtă oarecum superioare profei de engleză, chiar dacă multe dintre aceste fete luau note mici la această materie. </p><p>În acest an, misiunea de dezvirginare a fetei bătrâne îi revenise lui Andrei, un tip de 17 ani, din clasa a XI-a B. Clasa din povestea de față. Deși nimeni nu s-ar fi așteptat din partea lui, Andrei nu se mulțumise doar cu nominalizarea din partea băieților; el chiar spera la trofeul de mascul alpha, așa că trecuse la fapte. </p><p>Și-a creat un cont fals pe Facebook, în care a făcut public un așa zis mesaj de denunțare a idilei dintre el și Miss de engleză. Cineva i-ar fi denunțat public pe cei doi, că au o aventură. Reușise să ticluiască o poveste încurcată de amor interzis, cu amănunte picante de budoar, cu aluzii și insinuări. </p><p>Notele proaste pe care Andrei le avea la engleză deveniseră un atu în firul dramatic al acestei povești de amor. </p><blockquote><p>„Adicătelea”, spunea anonimul denunțului pe Facebook, „profa de engleză dinadis nui dă note bune lu Andrei, tocmai casă nu se deie de gol că au o aventură. Sunt foarte parșivi, uoameni bunii.” </p></blockquote><p>Anonima de pe Facebook devenise virală. </p><p>Adunase mii de likeuri, sute de comentarii, dezbateri pe marginea indecenței profesorale. Profa de engleză a fost chemată la director, dar atitudinea ei neschimbată de dinaintea scandalului, a disculpat-o instantaneu. Micul scandal a fost repede dat uitării, pentru că, nu-i așa?, orice scandal durează trei zile. Nu s-a aflat niciodată cine a scris acel denunț pe Facebook. Dar printre popularii din liceu se aflase: era vorba chiar de Andrei, cel desemnat în acel an, de cucerirea redutei. </p><p>Andrei însuși ticluise acea postare. Pierduse o noapte întreagă să o scrie. Se chinuise cumplit să scrie incorect gramatical! Pusese în această postare tot ceea ce nu credea că o să gândească vreodată. Amănunte mizerabile, descrieri nerușinate. Încercase, i-adevărat, să nu pronunțe numele real al profei sale de engleză, dar toată lumea știa despre cine era vorba.
După ce a postat denunțul pe Facebook, s-a simțit puțin vinovat. Dar își dorea prea mult să fie privit cu respect de băieții tari din liceu, așa că sentimentul de vinovăție i-a trecut repede. </p><p>A doua zi, universul lor apropiat vuia. Băieții tari din liceu s-au prins imediat că postarea era fake, dar au admirat ideea pe care o avusese Andrei, așa că acesta a fost primit în cercul lor restrâns de VIP-uri masculine.
Totuși, cumva, fără un motiv anume, când totul părea că trecuse și toată lumea uitase incidentul cu idila expusă pe rețelele de socializare, cineva ciripise. La fel de anonim, Miss English teacher fusese informată că cel care scrisese fake-ul pe Facebook, era chiar inculpatul din „povestea de dragoste”, elevul Andrei Pâncotă, de la a XI-a B. </p><p>Anonima despre anonimă fusese aflată și de cei dintr-a XI-a B. Elevii așteptau acum cu nerăbdare finalul poveștii. Se lăsa cu sânge sau nu? Va riposta Miss sau nu? Se făcuseră pariuri despre posibilele finaluri și acum așteptau cu toții, ca la teatru. </p><p>Miss părea că nu se grăbește. Răsfoia tacticos filele catalogului. Părea că e nehotărâtă în ceea ce urmează să facă. Elevii, transpirați de căldură și de nerăbdare, priveau când la Miss, când la Andrei. Pariurile asupra posibilelor finaluri încă se țineau, așa că liniștea orei era presărată cu șușoteli și icnete de râs. </p><p>Andrei stătea calm în bancă și se gândea la ce posibilități avea în acel moment. Oprobiul public (de care îi era cel mai frică) sau punerea batistei pe țambal. Notă de trecere (deși această variantă i se părea aproape imposibilă) sau corijența. Avea media 4 pe primul semestru și doi de patru în al doilea. Ca să scoată o medie de 6 pe acest semestru, să poată avea siguranța că îi încheie media 5, avea nevoie de un 10. Ceea ce, la fel, i se părea imposibil e realizat. </p><p>Îi părea rău acum, că nu învățase cât de cât la această materie, mai ales că, în ultimele săptămâni cu asta se ocupase, și nu i se părea chiar atât de greu. Dacă ar fi învățat la engleză mai din timp, acum nu s-ar mai fi găsit în situația de corijență și ar fi trebuit doar să înfrunte oprobiul public. Dar vezi, așa crezuse el că poate să fie acceptat în cercul tipilor populari din liceu să nu învețe, să pară prost și să ia totul la mișto. </p><p>Calmul lui Andrei părea că se topește ușor, lăsând loc neliniștii. Cel mai urât dintre toate lucrurile din lume, băiatul găsea că e atitudinea lipsită de asumare și exprimarea a lucrurilor așa cum sunt ele, a oamenilor „mari”. Îl enerva la culme ascunderea pe după deget a oamenilor. </p><blockquote><p>„Băi, dacă tu crezi că sunt un dobitoc, spune-mi-o în față, în pula mea”, se gândi băiatul. „Dar nu mă lua cu floricele și povețe. Uite, chiar și azi, în metrou, m-a enervat una. După ce că eram înghesuiți, ca sardelele în conservă, tipa asta, care nici nu era așa de bătrână, se tot strâmba că noi vorbeam tare și ne hlizeam. Da' ce pula mea, vrea să umblăm cu plasture pe gură? Ce m-a enervat idioata aia… Se uita la noi cu un sictir, zici că eram copiii străzii. Și, după ce că mi-a fost mie jenă de jena ei și le-am făcut la toți semn s-o lase mai moale, că poate, na, o durea capul sau ceva, nu se simțea bine, după ce că am tăcut cu toții, ce crezi? Tipa se uita la noi cu o scârbă și mai mare, de parcă eram ultimii retarzi. Păi, fă cucoană, dacă te deranjăm, de ce nu ne spui în față că te deranjăm și să tăcem naibii din gură. De ce nu spui ce gândești și ne lași pe noi să ghicim?” </p></blockquote><p>Andrei se indispuse și mai tare când rememoră incidentul din metrou. Așa că nehotărârea lui Miss începu să-l calce pe nervi. El se hotărâse să accepte orice. Știa că e vinovat. Nu avea de gând să nege nimic. Asta e, a căzut de prost și acum trebuia să plătească. </p><p>- Pâncotă Andrei, la tablă! </p><p>Vocea puțin timidă a lui Miss puse capăt șușotelilor. Liniștea era acum deplină, așa cum orice profesor doar visează să aibă parte la orele sale. </p><p>Ajuns în fața clasei, Andrei își drese glasul. Încerca să-și mențină prestanța de tip cool, prestanță atât de greu câștigată. Profesoara de engleză, fără să se ridice de pe scaun, îl privi drept în ochi și îi ceru, simplu și scurt, să spună câte ceva despre el, în engleză, of course. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0b62ypKd8rzmePEImhbEbhNovY57NTxFBflhBybJMg2hRryQjeP5VEMIvq3-PBc-N7BgI8M_74V3PAK6ieX3Nl9n5bcRja_FTNaNmsHx7EhrSr7gjcCHkG8MrO6mO9LkopLZgbaKDg09j/s1280/english-2724442_1280.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="822" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0b62ypKd8rzmePEImhbEbhNovY57NTxFBflhBybJMg2hRryQjeP5VEMIvq3-PBc-N7BgI8M_74V3PAK6ieX3Nl9n5bcRja_FTNaNmsHx7EhrSr7gjcCHkG8MrO6mO9LkopLZgbaKDg09j/s320/english-2724442_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>- And I recommend to you, for a better qualification, of course, to use verbs at all the tenses learned throughout this school year.
Liniștea era monumentală. </p><p>- Of course, glumi Andrei, fără să se poată abține.</p><p>Miss îl privi și lui Andrei i se păru că nu era supărată. Nici măcar nervoasă. Poate că nici nu aflase de postarea falsă. Poate că nici nu știa că el o scrisese. Poate că mai avea o șansă. </p><p>- And try to talk about yourself with writing talent, as I've heard you were very good at making up stories, weren't you? Of course you were. </p><p>Clasa scoase un „ooo” prelung. Toată lumea înțelesese mesajul. Miss știa. Știa totul. Era 1-0 pentru Miss. </p><p>Urma runda a doua. Nu conta, oricum, ce avea să mai facă Andrei. Profa câștigase. Fin, delicat, ca profesioniștii. </p><p>Andrei însuși se simți învins. O recunoștea chiar și el. Cât sânge rece, ce ironie fină. A văzut tot. A văzut chiar și zâmbetul schițat la final. Nu știa ce ar fi putut spune. Poate să se ajute și el de umor. Poate avea o șansă. </p><p>- I kind of appreciate people that can be smart enough to make a fine irony. That's Present Simple Tense. </p><p>În momentul în care ar fi vrut să spună a doua propoziție, Andrei observă o strălucire verde pe degetul lui Miss. Realiză că e vorba de un inel cu o piatră de smarald și, pentru o secundă, se blocă. Își aminti de inelul cu smarald de pe degetul bunicii sale. Își aminti de bunica. Singura ființă din acest Univers care l-a iubit cu adevărat. Își aminti de cuvintele ei, pe care i le spunea în fiecare dimineață, când îl trezea să-l ducă la grădiniță: </p><blockquote><p>„Trezește-te, copil frumos și curajos! Începe o nouă zi în care ai timp să faci bine și să iubești. Fii bun și corect și să nu minți niciodată. Cere-ți iertare dacă ai greșit, spune mulțumesc și mergi mereu înainte!” </p></blockquote><blockquote><p>„Mereu înainte”, se gândi Andrei. „Da, fie ce-o fi! Mereu înainte.” </p></blockquote><p>Își drese glasul și continuă. </p><p>- If I hadn't been so so very stupid, I should've known that all lies that somenone make, come with a price. That's If Clause, type III. </p><p>Clasa începu să șușotească. Cei care înțelegeau engleza, erau uimiți. Cei care nu înțelegeau engleza se rugau de ceilalți să le spună și lor ce zice prostu' din fața clasei. </p><blockquote><p>„Ce zice? Ce zice?” </p></blockquote><blockquote><p>„Zice că nu trebuia să fie așa prost și că acum trebuie să plătească, pentru ce a făcut.” </p></blockquote><p>Miss privea în catalog. Părea că nici nu îl auzise pe elevul de lângă ea. </p><p>- I thought I could be someone else, but now I've just realized that I don't know who I am. That's Indirect Speech and Present Simple Tense. </p><blockquote><p>„A recunoscut totul”; </p></blockquote><blockquote><p>„Băi, ăsta a spus cu subiect și predicat că el a făcut-o”, se auzea printre colegii săi. </p></blockquote><p>Andrei trase aer în piept și continuă: </p><p>- For the last two monts, I have been living in hell and I didn't know why. That's a Present Perfect Continuos Tense. I know now. That's a Present Simple Tense. While I was making up fake and shameless stories about you, you had to face us all. That's a Past Continuous Tense. </p><p>All these years, you've been judged for the way you looked, but you've never judged us for the way we acted, That's Present Perfect Simple Tense. </p><p>Andrei își drese glasul, din nou. </p><p>- And that is more than we deserve. You are a Lady with capital L. And for that I'll always admire you. That's a promise. And a Future Simple Tense, by the way. </p><p>Miss îl privi liniștită pe Andrei. Pe fața sa nu se putea citi nimic. </p><p>- You have a perfect poker face, but it's O.K. I sincerely and honestly apologize to you, for all the things that I've done to you. And that's My Actual Heart Tense. </p><p>Andrei respiră adânc. Terminase. De-acum, totul stătea în voința lui Miss. Colegii săi erau încântați. Simți în murmurul lor că apreciau ceea ce el tocmai făcuse. Simțea și el în bătăile inimii sale că făcuse bine ceea ce tocmai făcuse. </p><p>Miss luă stiloul, îi scoase capacul și cu mâna pe care lucea verde piatra de smarald, scrise clar 10. Pentru prima dată după foarte mulți ani, Andrei era mândru de el. Nu fiindcă luase un 10, ci pentru că avusese curajul să facă ceea ce e corect și bun. </p><p>Așa cum îl învățase bunica sa. </p><p>- You've got a 10, Andrei Pâncotă. And let me tell you that you've just passed the exam from being just a regular man to being a noble man. With my regards, of course. </p><p>Miss se ridică de pe scaun, își luă catalogul și, înainte să iasă din clasă, i se adresă din nou lui Andrei: </p><p>- I really and with all my heart forgive you. You'll be a fine man. And that's a promise.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBljgwD76-A1KJGavGf4u8qgoj2_aNY1vqaeP_8epNkyelMCFboPugXVPfM06XkGBNtCGtzdwlPmPuyHB-uq1-_apNy-GA1mN6b-PqfjTk0B5lecbjuQ7F3_dzMoYTdgqQKmGtZ9s2_Ojy/s2048/20201124_200313.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1553" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBljgwD76-A1KJGavGf4u8qgoj2_aNY1vqaeP_8epNkyelMCFboPugXVPfM06XkGBNtCGtzdwlPmPuyHB-uq1-_apNy-GA1mN6b-PqfjTk0B5lecbjuQ7F3_dzMoYTdgqQKmGtZ9s2_Ojy/s320/20201124_200313.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-7924578121591484202020-11-28T00:53:00.001+02:002020-11-28T00:53:09.303+02:00Semnul 25- În căutarea Sinelui necunoscut<p><br /></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2ha4uEGZTlLux49kgJ1uI3XWJ_3tp_MAhiZTAUroKX53KDqhsBSYw6vvO_YaPzL8SraCGwlLF9k6pCNJCec4D9213YrVOnbpcBDur49DVrbcO12kPs9dHvrTE5kY5ajVpUiTyf586DVuc/s1280/display-dummy-757451_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2ha4uEGZTlLux49kgJ1uI3XWJ_3tp_MAhiZTAUroKX53KDqhsBSYw6vvO_YaPzL8SraCGwlLF9k6pCNJCec4D9213YrVOnbpcBDur49DVrbcO12kPs9dHvrTE5kY5ajVpUiTyf586DVuc/s320/display-dummy-757451_1280.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p>Primiră cu toții niște cartonașe, pe care erau scrise câteva citate. </p><p>Ghida lor (căci așa îi rugase pe toți consiliera lor de la acest curs, să îi spună simplu „Ghida”, „Ghida, ce bine rimează cu Chizdda, cu doi de „d” chiar, ca la Buddha”, își aminti Eva, zâmbind în sine, același sine despre care voia să învețe la acest curs. De atunci, evitase mereu să i se adreseze consilierei cu apelativul „Ghida”, de teamă să nu îi spună „Chizdda”, așa cum i se întâmplase cu un alt cuvânt, „conopidă”. O prietenă îi spusese că mereu spune „conopizdă” în loc de „conopidă” și, de atunci, Eva evita să mai pronunțe acest cuvânt, mai ales de când ceruse, la masă, într-o tabără de Creație și Inspirație, „o conopizdă gratinată la cuptor”, cu voce tare, atât de tare, încât au auzit-o toți cursanții, dar s-au prefăcut că nimic ieșit din comun nu se întâmplase. De atunci, Eva și-a jurat că nici măcar nu se va mai gândi la conopi(z)dă, de teamă să nu se facă de râs. Așa i s-a întâmplat și cu acest apelativ de „Ghidă”, pe care l-a asociat din prima secundă cu „Chizddă” și care-i răsuna în cap, ca un disc stricat: „Chizddă, Chizddă. Ghida mea-i o Chizddă” și care îi deturnase atenția de la tot ceea ce consiliera lor le explica atât de frumos, despre sine și Sine) le-a cerut să citească în gând citatele de pe cartonașe, să se lase ghidați („chizddați, adică”, își spuse Eva din nou, râzând în sinele său) și să își aleagă citatul care cred ei că le reprezintă cel mai bine Sinele. </p><p>Sau sinele. </p><p>Iar dacă nu se regăsesc în cele scrise pe cartonașe, să scrie ei ceva ce cred că înseamnă Sinele lor. </p><p>Sau sinele. </p><p>Ghida le spunea cu satisfacție „Sinele vostru”, făcea o pauză de efect, după care adăuga zâmbind „sau sinele”, dar nu spunea niciodată Sinele cu S mare sau sinele cu S mic. Le spusese că dacă vor fi atenți la Sinele lor, vor ști să facă diferența dintre Sine și sine. </p><p>Eva era atât de confuză, încât uitase și de jocul de cuvinte „Ghida”- „Chizdda”. Privea cartonașul și încerca să pară că știe ce are de făcut. Deși se întreba ce naiba caută ea acolo și de ce nu e într-un bar, bând votcă, sau acasă, pe canapeaua ei, mâncând semințe, în timp ce urmărea o telenovelă turcească. </p><p>„What the fuck? What the fuck? What the fuck?” Repetă în sine („sine cu s mic”, apucă să gândească, rânjind în Sine, cu S mare, desigur) de trei ori ”what the fuck?”, ca să își dea seama ce are de făcut. Se simțea ca un shit („cu S mare” își spuse și rânji iar), fiindcă Chizzda ei (și rânji și mai larg) o făcea să se simtă ca la școală. Iar ea ura să se simtă ca la școală. Adică, încolțită. Obligată să fie perfectă, căci doar perfectă putea să apară în ochii lumii. </p><blockquote><p>„Și când te gândești că am plătit 600 de lei, ca să vin la un curs pe care-l detest. Cred că sunt un pic masochistă și am venit aici, poate-poate Chizzda mea e sadică și mă satisface. Numai că nu-mi place. De ce simt oare nevoia să fac mereu lucruri cu care nu am nici o legătură?” </p></blockquote><p>Eva se hotărî să fie fată ascultătoare și se apucă să citească citatele de pe cartonaș: </p><blockquote><p>„1.” </p></blockquote><p>Citi cu gând tare și făcu o pauză, înainte de a continua, să fie sigură că e destul de atentă, să înțeleagă textele din prima, să nu le citescă din nou și din nou. </p><blockquote><p>„1. Cine se uită în afară, visează; cine se uită în interior, se trezește- C. G. Jung; </p></blockquote><blockquote><p>2. Cea mai mare provocare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă, în permanență, să te facă să fii altcineva- E. E. Cummings; </p></blockquote><blockquote><p>3. Cele mai multe umbre din viața noastră sunt cauzate de faptul că stăm în propria noastră strălucire- Ralph Waldo Emerson; </p></blockquote><blockquote><p>4. Comportă-te ca și cum ceea ce faci contează. Chiar contează!- William James; </p></blockquote><blockquote><p>5. Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate zidurile pe care le-ai construit împotriva ei- Rumi; </p></blockquote><blockquote><p>6. Nu este niciodată prea târziu să fii cine ai fi putut fi- George Eliot; </p></blockquote><blockquote><p>7. Prin iertarea de sine și a celorlalți, ne eliberăm de trecut, de regrete, de răni și de acuzații- Louise l. Hay” </p></blockquote><p>Eva spumega. Nu ridică privirea pentru că auzise că mai sunt iluminați de aceia care-ți pot citi gândurile, privindu-te în ochi. </p><p>Era nervoasă fiindcă nu înțelesese nimic. Absolut nimic. </p><p>Nici nu știa cine erau toți oamenii aceia, cei care dăduseră asemenea citate. Nu știa de la ce vine C. G. sau E. E. sau L. </p><blockquote><p>„Și cine mă-sa mai e și Rumi ăsta? O fi unul care o fi inventat jocul de remi, poate. Sunt în ceață. ce naiba să fac? Ce număr să aleg? Nu pot să aleg unul la întâmplare și gata. Sigur o să mă pună să îmi explic alegerea și atunci o să mă fac de căcat. </p></blockquote><blockquote><p>Căcat mare și maro, ca o proastă ce sunt. </p></blockquote><blockquote><p>Nu înțeleg nimic din toate cursurile astea de dezvoltare personală, la care mă tot duc, ca o idioată ce sunt. De unde își găsesc oamenii ăștia numele astea ciudate, gen „Calea vieții”, „Comunicare și Cuminecare”, „Ești perfect așa cum ești”, „Magia e în tine”… </p></blockquote><blockquote><p>Păi, dacă sunt perfectă așa cum sunt eu, chiar în secunda asta, de ce trebuie să plătesc o groază de bani, să vă aud pe voi cum îmi spuneți că trebuie să învăț, să caut, să respir, să fiu prezentă, să fiu zen, să citesc cărți cu nume și mai ciudate decât cursurile voastre și care mă fac să mă simt și mai proastă decât mă faceți voi să mă simt? </p></blockquote><blockquote><p>De ce nu înțeleg nimic din ceea ce vorbiți, deși vorbiți românește? </p></blockquote><blockquote><p>Ce e aia dezvoltare personală? </p></blockquote><blockquote><p>Ce e sinele? </p></blockquote><blockquote><p>Ce e Sinele? </p></blockquote><blockquote><p>Ce înseamnă să fiu prezentă? </p></blockquote><blockquote><p>Ce înseamnă să iert? </p></blockquote><blockquote><p>Ce înseamnă suflet? </p></blockquote><blockquote><p>De ce nu-mi explicați măcar ce e sufletul și unde mama mă-sii se găsește el în corpul meu? </p></blockquote><blockquote><p>Există, cu adevărat, sau e doar o noțiune, ceva abstract, ca tot ceea ce vorbiți voi la cursurile astea? </p></blockquote><blockquote><p>N-am auzit pe nimeni să spună „mi-e rău de la suflet” sau „am răcit la suflet” sau „mi s-a umflat sufletul, cred că am mâncat prea mult”. Există sufletul sau e doar o formă poetică pentru inimă?</p></blockquote><blockquote><p>Fuck you, nu înțeleg nimic!” </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYWiGWF_2u_vbRMb7VBbCgvBfmIOuT441wWiVcZjyEDSmfmv3Z8UTCB5JonLtLmTtCV2nTs39_joAUMaNwMF45ScYu29-44PRlxZ_1vZWLZ3pA_DIKwXN5YJ8BKJIq4PZtDhgsz3H_oo0_/s1280/meditation-1837347_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="989" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYWiGWF_2u_vbRMb7VBbCgvBfmIOuT441wWiVcZjyEDSmfmv3Z8UTCB5JonLtLmTtCV2nTs39_joAUMaNwMF45ScYu29-44PRlxZ_1vZWLZ3pA_DIKwXN5YJ8BKJIq4PZtDhgsz3H_oo0_/s320/meditation-1837347_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Eva clocotea de nervi. Îi ura pe toți. Pe toți oamenii din jurul ei, care păreau în transă și aveau pe chipuri o siguranță evidentă, siguranță provenită din ceea ce gândeau sau simțeau, </p><blockquote><p>„siguranță provenită din Sine, din sine și din suflet, naiba să vă ia de iluminați, că nu vă mai ajunge nimeni la nas”, gândi Eva. </p></blockquote><p>Cel mai mult o enerva chestia asta cu iertarea. </p><blockquote><p>„Să-i iertăm pe ceilalți și să ne iertăm și pe noi. Ce bulshit! Așa cum l-a iertat prietena mea pe cel care i-a omorât iubitul, pe trecerea de pietoni. Vreo doi ani a umblat ca un zombi printre noi, de ziceam că sigur ajunge la nebuni și, deodată, a înviat! Biata Maria! Eu nu pot s-o înțeleg. Cică a primit un semn de la un copac, de la frunzele lui verzi, mai bine spus. </p></blockquote><blockquote><p>Auzi la ea! Semne. Copaci. </p></blockquote><blockquote><p>Și, ca să fie totul ca în filme, s-a îndrăgostit de un tip de care s-a ciocnit pe trecerea de pietoni. Iar tipul e coleg cu cel care i-a omorât fostul iubit. O nebunie! Cum să accepți așa ceva? </p></blockquote><blockquote><p>Cum să crezi că șoferul nu băuse alcool, ci doar zeamă de la castraveți murați? Cum să te întâlnești cu cel care l-a omorât pe fostul iubit și să-l ierți? Și să mai susții că simți că ai reînviat? </p></blockquote><blockquote><p>I-am spus și în față „Mario, cred că ești nebună de legat, dar te prefaci că ești normală, ca să nu te bage ăștia pe sedative sau în cămașa de forță.” Biata fată! Mai și bravează. Îmi spune că, de data asta, va trăi fiecare secundă din povestea ei de dragoste, fără să o disece. Îl va iubi pe Dinu cu sufletul, nu doar cu mintea. Alta care e numai cu sufletul pe buze!” </p></blockquote><p>Eva își rodea unghiile, înciudată că nu înțelegea nimic, nici măcar din ceea ce vorbeau colegii ei cursanți. </p><p>Ghida lor îi asculta cu atenție („e prezentă”, chicoti, Eva) și le punea întrebări, care să-i ajute să se exprime și mai clar. Eva se gândise să fure și ea o idee, de la unul, de la altul și să-și facă un speech șmecher, despre Sinele sau sinele ei perfect, ce mai conta că e cu S mare sau s mic, perfect să fie. </p><p>Partea proastă era că nu înțelegea nimic. Mima de atâta timp o viață perfectă, încât nu știa, nu mai știa care e viața ei adevărată. </p><p>Ghida arătă cu mâna spre ea. </p><p>- Eva, da? Te rugăm să ne spui care din citatele de pe cartonaș reprezintă cel mai bine Sinele tău. </p><p>Sau sinele. </p><p>Eva se ridică în picioare. Se mai uită o dată pe cartonaș și spuse cu voce tare. </p><p>- Nici un citat. <i>Niciu un fucking citat</i>, adăugă în minte, cu gând încet. </p><p>- Atunci, ai scris tu unul? </p><p>- Nu, spuse tare. <i>No fucking no</i>, repetă în gând. </p><p>- O idee, poate? </p><p>- Nici măcar o jumătate de idee, răspunse zâmbind. sinele nu e pregătit să-i permită Sinelui să se exprime. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC9X-UB5ECd7e2FQkiW3wOZkHWZ13EnV3BlPTMcn_q-i6S287qQ92P68CBBhT8rZR5GzRUkgEv8ELhxbqp9gilneZMKhGMCjZLWO00b7xWCKFLvH76HZtt-JphKucqBTTihwFnk92QnI6J/s1280/face-623313_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="905" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC9X-UB5ECd7e2FQkiW3wOZkHWZ13EnV3BlPTMcn_q-i6S287qQ92P68CBBhT8rZR5GzRUkgEv8ELhxbqp9gilneZMKhGMCjZLWO00b7xWCKFLvH76HZtt-JphKucqBTTihwFnk92QnI6J/s320/face-623313_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Ghida zâmbi și ea. </p><p>- Și care sine, din enunțul tău, e cu S mare, și care cu s mic? </p><p>- Sinele meu crede că trebuie să vă întrebați Sinele, sunt oarecum identici, nu-i așa? </p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-83254696390560636072020-11-26T22:47:00.001+02:002020-11-26T22:47:40.988+02:00Semnul 12- Credea în dragoste. (Acuma nu mai)<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9MGlCym8nDwcRJnYZyKVMpH-4lQU3b876JBExuPhTB5KZtuHG5W7RspFBwWmJsrfGep3iJH5-lCdxqiJhDgc8ndArv_Kte1UVJWazrDXVbfusv1FoGywe_Ra0lJihyphenhyphengkFhpOgMx4YRmpm/s1280/woman-2609115_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9MGlCym8nDwcRJnYZyKVMpH-4lQU3b876JBExuPhTB5KZtuHG5W7RspFBwWmJsrfGep3iJH5-lCdxqiJhDgc8ndArv_Kte1UVJWazrDXVbfusv1FoGywe_Ra0lJihyphenhyphengkFhpOgMx4YRmpm/s320/woman-2609115_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Nu mai ştia când s-a întâmplat, n-ar fi putut să pună mâna pe o bucăţică de timp şi să spună „da, îmi amintesc, era aşa de frumos afară… era ziua aceea de marţi pe care n-am s-o uit niciodată, când ţi-am auzit vocea pentru ultima dată…” </p><p>Au fost momente când credea că acela a fost începutul sfârşitului şi asta doar din cauză că ziua aceea de aprilie a fost ultima în care l-a văzut. O ajuta să-şi poată povesti cronologic, iar şi iar, momentul în care a încetat să mai fie ea, momentul în care a început dedublarea şi, mai apoi, reconstruirea unui altui eu. </p><p>Seara, înainte de culcare, după ce-şi termina toate treburile, după ce se spăla pe dinţi şi se băga în patul rece, fără să citească nimic, pentru că nici o altă povestire nu i-ar mai fi putut ostoi suferinţa, fără să deschidă televizorul, pentru că nici măcar divertismentul acela facil nu-i mai putea amorţi durerea, seara începea să-şi povestească aceeaşi poveste. Aceeaşi şi mereu alta, povestea dragostei ei, numai de ea ştiută, numai de ea trăită. </p><blockquote><p>„Unde-am rămas azi?” </p></blockquote><p>Aşa vorbea ea cea nouă cu ea cea veche, Maria cea nouă întotdeauna o lua de sus pe Maria cea veche, ca şi cum „vezi dacă ai fost proastă, ţi-a trebuit iubire, acuma trebuie să vin eu să lipesc cioburile, ştiam eu că aşa avea să se termine, nu vrei să asculţi de nimeni, te-ai aruncat cu capul înainte, credeai că până la tine n-a mai iubit nimeni, că numai tu ştiai ce-i aia iubire… Acuma suferă, prostia se plăteşte…” </p><p>Maria cea veche nu spunea nimic, o lăsa pe cea nouă s-o boscorodească oricât şi oricând simţea nevoia. Într-un mod cu totul intim şi inexplicabil, îşi dădea seama că acea nouă femeie din ea, acea Marie fără sentimente, cam cinică, cam clevetitoare şi atât de cu picioarele pe pământ, era salvarea Mariei cea veche, cea distrusă, cea bolnavă de dragoste, cea fără de credinţă. Maria cea veche se lăsa în braţele puternice ale Mariei cea nouă, nu din logică, ci din nepăsare. Ce i s-ar mai fi putut întâmpla? Trăia în durere, respira în durere, o altă catastrofă n-ar fi făcut altceva decât să-i distragă atenţia de la suferinţele ei. </p><p>Ghemuită între cerşafurile ei albe care, chiar şi după atâtea spălări mai păstrau în cutele lor mirosul bărbatului iubit, Maria îşi începea întotdeauna povestea plângând. Lacrimile ţâşneau singure, nechemate, nedorite, veneau întotdeauna înaintea cuvintelor, fără să ceară voie nimănui, se rostogoleau pe obrajii tinerei golite de sentimente, udând pletele şi perna, palmele şi inima. </p><blockquote><p>„Când o să pot să mă bucur iarăşi de verdele copacilor?” </p></blockquote><p>Nu ştia nici ea de ce, dar îi intrase în cap că durerea o să dispară atunci când sufletul ei o să tresare în faţa frunzelor verzi ale copacilor. </p><blockquote><p>”Azi suntem în 25 septembrie, anul trecut pe vremea aceasta Matei mă ţinea în braţe”, spuse încet, în şoaptă, ca să fie sigură că nu o aude nimeni. </p></blockquote><p>Aşa vorbea Maria despre iubirea ei, doar în şoaptă sau în gând. Se temea să nu o audă cineva, să nu creadă că a înnebunit. Era geloasă pe orice femeie ar fi putut să-l placă pe Matei, doar şi din povestirile ei. </p><p>Nu mai credea în dragoste, dar nici nu voia să renunţe la trecutul ei. La dragostea ei, „când eram atât de specială, când simţeam că ating talpa lui Dumnezeu şi că acesta îmi zâmbeşte cu îngăduinţă. Am trăit un vis, am trăit un vis, am trăit un vis…” Şi iar începea să plângă. </p><blockquote><p>„Mai ţii minte Maria ce simţeai când te lua Matei în braţe?” </p></blockquote><blockquote><p>„Da”, îşi răspundea singură, ştergându-şi lacrimile sărate. </p></blockquote><blockquote><p>„Inima-mi plutea şi nu-mi mai era frică de moarte în braţele lui.” </p></blockquote><p>Şi-apoi Maria cea nouă începea să-I pună întrebări Mariei cea veche, aşa cum o mamă îşi întreabă rabdătoare copilul dacă s-a spălat pe ochi, dacă s-a spălat pe dinţi, dacă şi-a luat sendvişul la pachet, dacă a luat note bune, dacă a fost cuminte şi tot aşa mai departe, până ce copilul începea să înţeleagă de unul singur ce era bun pentru el şi ce nu. </p><blockquote><p>„Toţi cei din jur îmi spun că lucrurile se întâmplă dintr-un anume motiv, că tot răul are un gram, o sămânţă de bine în el, dar eu nu reuşesc să-mi dau seama cui foloseşte suferinţa mea. Timpul trece şi eu nu reuşesc să trăiesc din nou, să iau viaţa de la capăt. Cum să fie bună suferinţa, când eu văd că devin din ce în ce mai cinică, că inima mea se face ca piatra, că nu mă mai mişcă durerea sau bucuria celor de lângă mine, că nu-mi mai pasă dacă sunt bună sau rea şi că nici de existenţa lui Dumnezeu nu mai sunt atât de sigură… La ce bun să iubeşti, când iubirea poate dispărea ca şi cum n-ar fi fost şi tu rămâi rupt în bucăţele mici? Tu pricepi?” </p></blockquote><blockquote><p>„Nu, dar poate că nici nu trebuie să ne explicăm totul. Aşa ai fost mereu: ai vrut totul. Nu te-ai mulţumit cu o dragoste ca în poveşti, ai vrut să ţi-o explici, să o întorci pe toate părţile şi s-o cântăreşti. La ce-ţi foloseşte acum? Doare mai puţin că ai gândit dragostea?” </p></blockquote><blockquote><p>„Acum ştiu că dragostea se trăieşte. Acum ştiu. Dar e prea târziu.” </p></blockquote><blockquote><p>„Poate… cine ştie.” </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVM5L6-btL7NobhDU2GUno_joRUH-Rnxc11B5klnVm16wQb5Ugu1FqqNTDzCYKAkAE1sgtsTQXsMrKLxnpYcCMfpGbGeT0IfEA_ltRq8NajkaDBGvgtcEfNd1Fyy_8l2SHdnGkMhFQwwaY/s1280/ballet-359982_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="905" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVM5L6-btL7NobhDU2GUno_joRUH-Rnxc11B5klnVm16wQb5Ugu1FqqNTDzCYKAkAE1sgtsTQXsMrKLxnpYcCMfpGbGeT0IfEA_ltRq8NajkaDBGvgtcEfNd1Fyy_8l2SHdnGkMhFQwwaY/s320/ballet-359982_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Maria se certa singură. În fiecare seară, când se băga în pat plângea şi adormea certându-se singură, pe mai multe voci imaginare, luptându-se cu toate fiinţele din ea, care se năşteau şi mureau în funcţie de gânduri şi neputinţe. Toată lumea avea ceva de reproşat, toată lumea avea ceva de cerut, toate acele euri personale, deşi străine, îşi cereau dragostea înapoi şi Maria le lăsa uneori, obosită, să se certe între ele. Când în fine adormea, gândurile se transformau lent în visuri. </p><p>Tânăra visa mereu acelaşi şi acelaşi vis. Ea intra într-un magazin de lângă blocul în care locuia în viaţa reală (un magazin „cu de toate”) şi, chiar înainte de a intra printre uşile glisante, îi apărea în faţă Matei, mereu în aceeaşi secundă a visului, mereu în aceeaşi respiraţie, mereu în aceeași poziţie şi îmbrăcat la fel. </p><p>După câteva nopţi, când deja ştia visul pe de rost, Maria şi-a dat seama că doar Matei era acelaşi, ea purta mereu altceva, uneori o fustă şi-o bluză, alteori, jeansii cu tricoul verde, a fost un vis în care a apărut şi goală, fără ca acest lucru să fi schimbat starea de calm a visului, fiorii erotici ai unei femei calde şi îndrăgostite n-au putut să seducă bărbatul din visul ei. Maria cunoştea de-acum bine momentul în care apărea Matei, în vis. Încerca să-şi impună ce să-i spună înainte de a adormi, dar odată ce începea să plutească în visele ei obosite, nu mai putea să facă nimic. Doar să-l privească plină de dragoste pe acel bărbat care apărea prin uşile glisante drept în faţa ei, privind-o în ochi, senin, cu pace şi dragoste. Maria îşi simţea sufletul uşor, deşi ar fi avut o mie de întrebări. Gura ei, în visul ei, refuza însă să vorbească. Matei o privea un timp, o mângâia uşor pe obraz şi trecea mai departe, iar ea nu putea să se întoarcă după el, nu putea să-l strige, stătea acolo, aşteptând să i se termine visul, pentru că, adormită în visul ei de fiecare seară, ea ştia atât de bine că trebuia să se trezească şi să meargă la serviciu, ştia că visează, ştia că Matei nu mai e. </p><p>Dimineaţa se trezea, se spăla pe dinţi şi pe faţă, se pieptăna fără să se privească în oglindă, se îmbrăca cu primele haine pe care le vedea când deschidea dulapul şi pleca la muncă. Aici mima un interes strict faţă de tot ceea ce discutau colegii săi, răspundea dacă era întrebată, râdea dacă se spunea vreo glumă la care râdeau mai mult de trei oameni, îşi făcea treaba la timp şi corect, ba chiar şi-a dat seama, speriată, că flirtase instinctiv cu un coleg, pe hol, la o cafea. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7qhDReZes95MEj8ujkYZ4-nrhGgbIMNTMQ0s90cr4dJpDBquox4PdQHBwaAzfpj281cLm261W9CLygHIxUuVVpSpdTZEQNKOtQLQ-rb17bGHNoQ8Gr5HktvT3k_3gRlOTYdsAWpbG-gUl/s1280/alone-2666433_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="852" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7qhDReZes95MEj8ujkYZ4-nrhGgbIMNTMQ0s90cr4dJpDBquox4PdQHBwaAzfpj281cLm261W9CLygHIxUuVVpSpdTZEQNKOtQLQ-rb17bGHNoQ8Gr5HktvT3k_3gRlOTYdsAWpbG-gUl/s320/alone-2666433_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Îşi ascundea sufletul cu grijă. </p><p>Se dedubla în societate şi îşi trăia viaţa adevărată în visul ei de fiecare seară, când, deşi dormea, se simţea mai vie ca oricând. </p><p>Mângâierea lui Matei din vis, îi dădea puterea să deschidă ochii în fiecare dimineaţă. Privirea lui îi rămânea în suflet şi astfel putea să respire, să mănânce, să ia tramvaiul 41 şi să râdă la glumele colegilor, în fiecare zi. </p><p>Se surprinse într-o după-amiază că nu-şi mai amintea ce număr purta Matei la pantofi. Zâmbi. Nu i se păru atât de important. </p><p>Apoi îi luă puţin mai mult să-şi aducă aminte cum o chema pe mama iubitului său: </p><blockquote><p>„Adelina, ba nu, Adina. Nu, nu, nu, Angelina.” </p></blockquote><p>Nu i se păru atât de grav. </p><p>Pentru că, deşi unele amănunte despre Matei se pierdeau ca prin neant, durerea era la fel de puternică. Sufletul îi era la fel de sfâşiat, de speriat şi de şocat ca în acea marţi de aprilie, când o voce neutră de femeie a anunţat-o prin telefon că un bărbat, în jur de 30 de ani, fusese adus la Spitalul de Urgenţă. </p><blockquote><p>„În buletin e trecut numele Matei Cargiu. Îl cunoaşteţi?” </p></blockquote><blockquote><p>„Da, da, e…”, a bâguit speriată. </p></blockquote><p>Voia să-i spună că e tatăl copiilor ei, nenăscuți încă, că va fi tatăl copiilor ei. Dar nu mai reuşea să scoată nici un sunet. </p><blockquote><p>„Ar fi bine să veniţi la spital. A fost un accident destul de grav, nu vreau să vă mint.” </p></blockquote><p>Zilele următoare au fost cumplite. Nici nu prea mai ţine minte mare lucru din ele. Îşi aducea aminte de trupul iubitului ei, de nerecunoscut, murise înainte de a ajunge la spital. Mâna lui ieşea de sub cerşaful care-i acoperea trupul lipsit de viaţă, plin de răni şi de sânge. </p><p>Mâna era curată, însă, încă albă, puţin caldă, aproape vie. </p><p>Îl călcase un şofer beat pe trecerea de pietoni. L-au scos de sub maşină, aproape mort. Mi-a povestit un brancardier mai târziu că Matei avea în mână nişte flori…lalele, parcă. </p><blockquote><p>”Săracul băiat, atât de tânăr. Îi cheamă Dumnezeu la el, numai el o şti de ce…” </p></blockquote><blockquote><p>„Ia uite domnule ce poet”, îşi spusese Maria în gând, încă sub stare de şoc. „Ştie el mai bine cine are nevoie de iubitul meu. Şi florile? Unde-or fi florile?” </p></blockquote><p>După ce l-au înmormântat, Maria a vizitat-o de câteva ori pe mama lui Matei, dar durerea era şi mai mare ori de câte ori o vedea pe femeia aceea care avea surâsul iubitului ei. </p><p>S-a retras instinctiv din calea a tot ceea ce-i amintea de dragostea ei. Singură, cu toate eurile din ea, durerea devenea oarecum suportabilă. Nu mai credea în dragoste. Ştia acest lucru cu siguranţă. Dar nu excludea viaţa. </p><p>***</p><blockquote><p>„Oau, ce-am îmbătrânit”, îşi spuse în timp ce se pieptăna, într-una dintre zile. </p></blockquote><p>Fără să vrea îşi ridicase privirea deasupra chiuvetei de la baie şi văzu clar o tânără tristă, cu privirea pierdută într-un strigăt de durere şi cearcăne portocalii-violete. Maria se privi o vreme şi ochii păreau să prindă viaţă din nou. Instinctiv, luă un corector de cearcăne, îl plimbă cu siguranţă pe sub ochi, se privi din nou şi, după ce se pieptănă cu atenţie, îşi aşeză cu grijă o şuviţă rebelă. </p><p>„Da, acum parcă e mai bine. O să-mi fac o programare la coafor. Cred că e timpul să arăt ca un om viu, nu ca unul împăiat.” </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJG3vSzhejKs_Ebe9VAejAfd314t9XwYb5LcPRBzmf4lHkw6mMmfVFf_qVVyHui5F1EsPee2ekzlaK5h73z8IHTLYyjTrWGUcSwsIlv3wQ7fJ1GWiG3lEEQS_-9HCUps3Qum7fZf8RYA9C/s1280/window-1533513_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJG3vSzhejKs_Ebe9VAejAfd314t9XwYb5LcPRBzmf4lHkw6mMmfVFf_qVVyHui5F1EsPee2ekzlaK5h73z8IHTLYyjTrWGUcSwsIlv3wQ7fJ1GWiG3lEEQS_-9HCUps3Qum7fZf8RYA9C/s320/window-1533513_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Ieşi din baie şi, înainte să închidă uşa, observă surpinsă cât de verzi erau frunzele copacului din faţa gemulețului, de deasupra căzii. </p><p> </p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-48477325715417992042020-11-25T21:26:00.001+02:002020-11-25T21:26:12.357+02:00Semnul 4- Dincolo de zâmbet, durerea<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg10UJd9SYET38uBuhKtdiXpVKDb6OIjRwX6QR-sM3e0QI6Oi3-Yiuv3RjE_MENMBalVxtIbuFhcRWMMrD91RJibF9mfY1kpw-5UMBvUVY_0nhuoCLM9BujXCFrunkr4H0ZdYF7GYSg6Sm6/s650/hand-bricks-rings-ring.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="433" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg10UJd9SYET38uBuhKtdiXpVKDb6OIjRwX6QR-sM3e0QI6Oi3-Yiuv3RjE_MENMBalVxtIbuFhcRWMMrD91RJibF9mfY1kpw-5UMBvUVY_0nhuoCLM9BujXCFrunkr4H0ZdYF7GYSg6Sm6/s320/hand-bricks-rings-ring.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><p>Era aproape sigur că iubita îl înșeală. Cu toate că îi cunoștea programul și că știa unde se află în orice minut al zilei, Alin era aproape sigur că logodnica lui a călcat pe bec. Era din ce în ce mai încredințat că e un jalnic încornorat. Se simțea atât de nedreptățit, atât de abătut, atât de înciudat, încât nu mai avea nici poftă de mâncare. </p><p>Ideea că ar putea fi înșelat îi încolțise în minte în urmă cu vreo trei săptămâni, dar simțea că evenimentul avusese loc mult mai în urmă, să tot fie vreo două-trei luni. Acum, dacă el s-ar destănui cuiva, să zicem celui mai bun prieten, sau maică-sii, sau oricui l-ar fi ascultat, dacă ar fi povestit câte ceva despre bănuiala lui, că e înșelat adică, și acea persoană l-ar fi întrebat ce dovezi are, ei bine, Alin n-ar fi știut ce să răspundă. </p><p>Nu avea absolut nici o dovadă. </p><p>Nici una. </p><p>Deși, da, o urmărise pe iubita lui, în urmă cu vreo trei zile. A mers pe urmele ei, a urmărit-o de când a ieșit din casă, dimineața, și până a intrat înapoi, seara. </p><p>A mers cu metroul. Iubita lui n-a vorbit cu nimeni, nici măcar nu a salutat pe cineva. A stat cuminte pe un scaun și a coborât liniștită, la stația la care trebuia să coboare. S-a îndreptat spre locul său de muncă. Pe drum s-a întâlnit cu câteva colege și au intrat, toate, în clădirea unde au birourile. Cât timp a stat la muncă, Alin a sunat-o de câteva ori. Vocea ei părea neschimbată; i-a spus că are multe probleme de rezolvat, acte de verificat, că abia așteaptă să ajungă acasă, să-i facă o plăcintă cu brânză, așa cum îi place lui. La ora patru, după- masa, Iustina a ieșit din clădirea în care lucra și s-a îndreptat direct spre metrou. Era însoțită de o colegă, pe care și el o cunoștea. </p><p>Pe scurt, că nici măcar nu mai voia să se gândească la ziua aceea, atât de vinovat se simțea, logodnica lui a ajuns acasă exact când trebuia să ajungă. </p><p>El s-a mai plimbat prin parcul din apropierea casei vreo jumătate de oră. Când a intrat în casă, iubita i-a sărit în brațe și mirosul plăcut al plăcintei cu brânză de la cuptor, l-a învăluit, făcându-l să se întrebe dacă nu cumva a luat-o razna. </p><p>Pentru că, nu numai că nu avea nici o dovadă că ar fi fost înșelat, dar nu avea nici măcar un motiv să creadă acest lucru. Un motiv cât de mic. O căutătură altfel, o grimasă, un refuz din partea ei. Nimic. Nimic din comportamentul ei nu îi susținea suspiciunea că este înșelat. În relația cu el, iubita lui era aceeași. </p><p>Simțea din partea femeii lui o dragoste curată, definitivă. Ba chiar, dacă stătea să se gândească mai bine, iubita lui îl iubea mai mult ca oricând. Se cunoșteau de trei ani, locuiau împreună de aproape doi și urmau să se căsătorească în toamna următorului an. Plănuiseră totul. </p><p>Își aleseseră restaurantul, vorbiseră cu preotul de la o biserică aflată nu prea departe de casa lor, hotărâseră pe cine să invite, câte rude din partea lui, câte din partea ei, vorbiseră, în mare, cu colegii de la serviciu, își aleseseră nașii demult, vorbiseră despre meniu, iubita lui deja îți căuta rochia de mireasă, aveau totul plănuit și pus la punct. Știau și ce muzică vor asculta la nunta lor. Știau și ce culoare vor avea fețele de masă și ce mărturii le vor oferi invitaților. Își aleseseră și piesa lor, piesa pe care vor dansa doar ei doi, la începutul petrecerii. Aveau totul pregătit. </p><p>Dar, de când gândul că fusese înșelat se înfipse în mintea lui, Alin începuse să se gândească tot mai des că poate ar fi mai bine, pentru amândoi, să anuleze nunta. Voia, însă, să fie sigur. Voia o certitudine. Că femeia aceasta, care părea iremediabil îndrăgostită de el, că femeia aceasta, da, îl înșeală. </p><p>Îi căutase și în telefon. Îi cunoștea toate parolele. Intrase și pe contul ei de Facebook, îi citise convorbirile din Messenger, dar nu găsise decât schimburi de mesaje cu diferite cunoștințe sau prietene, mesaje de genul „Te pupicesc”, „Ce-ai mai făcut?”, „Ai cumva să-mi trimiți și mie rețeta aia formidabilă, pentru musacaua pe care am mâncat-o când am fost la voi, de Sfântul Nicolae?”, „Ai mai fost pe la ai tăi?” și tot așa. Plus multe, multe emoticoane din alea zâmbărețe cu sau fără dinți, ironice sau nedumerite, cu lacrimi sau inimi roșii, mov, verzi sau cu o fetiță care face o reverență. Nimic compromițător. Deși a citi tot. Mesaje formale sau stupide, mesaje actuale sau vechi de un an. Nu a găsit nimic. </p><p>Își urmărea iubita când urmărea liniștită un film, la televizor, sau când mânca lângă el, la masă, și încerca să ghicească la cine se gândește chiar în acele momente. Era gelos pe gândurile ei și ajunsese să creadă că poate are un iubit imaginar sau ceva de genul acesta. Și cum să lupte el cu așa ceva? Cum? </p><p>I-adevărat! Iubita lui nu îi dăduse nici un motiv de îndoială. Un motiv real. Palpabil. Pentru că era aceeași fată de care se îndrăgostise. Râdea cu aceeași poftă la glumele lui. Îl săruta cu aceeași căldură când el venea acasă obosit, seara, de la serviciu. Aveau aceleași planuri, aceleași dorințe. Ea spăla baia sau aragazul cu aceeași dedicare. Îi călca cămășile cu aceeași atenție încordată. Noaptea, în pat, i se cuibărea în brațe, cu aceeași încredere totală. Îi mulțumea cu aceeași sinceritate, când el meșterea ceva prin casă. Îi spunea, privindu-l în ochi, „Te iubesc”, cu aceeași pasiune totală. Nimic nu se schimbase. </p><p>În aparență. </p><p>Căci, în realitate, Iustina era o cu totul altă femeie. O altă femeie.
Nu-l mai cicălea. Nu se mai supăra pe el, din cele mai mici prostioare, ba chiar nici când îi găsea șosetele purtate și aruncate care încotro prin toată casa, lucru care înainte, pur și simplu, o scotea din minți. Le culegea de pe jos și doar îi arăta obrazul, în glumă. Nu mai critica, nu mai bârfea. Nu se mai plângea de călătoriile cu metroul sau cu RATB-ul. Și, deși înainte ura aglomerația din metrou, acum spunea că și înghesuiala aia avea farmecul ei. Că poți să cunoști mai bine oamenii în condiții de stres. </p><p>Iustina era genul de femeie care avea un ascuțit simț al dreptății. Tot timpul lua partea celor nedreptățiți. Pentru ea lumea exista în alb sau în negru. Înainte, însă. Acum, Iustina era genul de femeie care credea că nu totdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi. Că poate există motive sau cauze, pe care noi nu le vedem, dar care pot determina pe cineva să acționeze într-o manieră nedreaptă. </p><p>Iustina fusese o femeie dintr-o bucată, corectă, puțin clevetitoare (dar ce femeie nu e?), cochetă, serioasă. Acum era o femeie, așa… misterioasă într-un fel, nu știai de unde s-o apuci, părea că plutește, părea că nu prea o mai interesează, de exemplu, cum și cu ce se îmbracă. </p><p>Înainte purta doar ținute de birou, bluzițe, fuste sau pantaloni cambrați pe coapse, taioare sau sacouri, pantofi cu tocuri cui. Acum părea adepta jeansilor clasici și a tricourilor albe. Și, lucru ciudat, nu mai suporta pantofii cu toc cui. Purta doar pantofi cu talpă plată sau cu un toc foarte mic. Cică îl călcase foarte rău pe un bărbat, în metrou, când mergea spre muncă. Se simțea foarte vinovată și nu mai voia să meargă pe tocuri, o vreme. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3LwT5GTA2-Dv2a5YA0AdLUW7M97k1HKWFKTORibxZ-5wkuiLcnHtnda-yotsKCtyLe1Z3Ty2YeamCOmR_kRBNIDeKSfyXHUZ-29ci3DjGydX8rBth66cBikWeN53rUAMP3E-3RUU3eWj_/s1280/shoe-2538424_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="854" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3LwT5GTA2-Dv2a5YA0AdLUW7M97k1HKWFKTORibxZ-5wkuiLcnHtnda-yotsKCtyLe1Z3Ty2YeamCOmR_kRBNIDeKSfyXHUZ-29ci3DjGydX8rBth66cBikWeN53rUAMP3E-3RUU3eWj_/s320/shoe-2538424_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Dar ceea ce-l scotea, cu adevărat, din minți, era zâmbetul. Iustina zâmbea aproape permanent. Zâmbea când îi spunea „Bună-dimineața”, zâmbea când se plimbau prin parc, zâmbea când își făceau cumpărăturile la supermaket, zâmbea când îi povestea cum fusese ziua ei, la birou, zâmbea și când bea un pahar cu apă sau cu bere. O privea noaptea, căci Alin începuse să nu mai poată dormi din cauza gândurilor negre, o privea cât de ușor dormea, respirând regulat și cu un zâmbet discret pe buze. Alin ajunsese să nu mai suporte acel zâmbet sincer, pentru că nu știa cine îl provocase. </p><p>De ce zâmbea iubita lui, mereu? Ce bărbat reușise să îi facă femeia fericită? Cine, ce îi făcuse? Ce se întâmplase? Pentru că el nu reușise așa ceva. El nu reușise să aducă în trei ani de relație, acest zâmbet minunat pe chipul femeii de care era atât de îndrăgostit.
La toate acestea și la multe altele, se gândea Alin, în timp ce mergea împreună cu Iustina, la cununia civilă a celui mai bun prieten al său. Mergeau cu taxiul de vreo douăzeci de minute, deja, și, deși o ținea pe Iustina de mână, simțea că această femeie frumoasă, îmbrăcată elegant, mirosind frumos a parfum scump, această femeie ce-și ținea picioarele strâns lipite de ale lui, această femeie atât de iubită, devenea din ce în ce mai străină de el. </p><p>Pentru că se simțea un ratat. Mai mult decât un încornorat, se simțea un ratat. Căci orice ar fi fost, orice s-ar fi întâmplat, nu a fost el cel care să o transforme atât de minunat pe această femeie. Se simțea rușinat că nu avea încredere în ea, se simțea rușinat că o urmărise, că îi umblase în telefon, se simțea rușinat că nu era el motivul zâmbetului său. Îi părea rău că o ironiza „Mona Lisa”, mai ales că ea nici măcar nu se supăra, ba chiar îi mulțumea că îi spune așa. </p><p>Îi părea rău că începuse să vadă partea întunecată din orice lucru, pe când ea nu vedea decât lumină în orice, până și în lucrurile cele mai urâte.</p><p>Când taxiul a oprit, Alin a mai rămas zece secunde să-l plătească pe șofer. Iustina s-a grăbit să coboare și, pentru că prin stânga circulau mașini, a trecut prin fața iubitului său, să coboare pe trotuar. În trecere, din cauza spațiului strâmt, Iustina l-a călcat pe Alin, din greșeală, cu tocul său cui de la pantoful piciorului drept, pe laba piciorului. Alin a icnit scurt, dar când a ieșit din taxi și a văzut-o pe logodnica lui palidă, cu mâinile adunate la gură și cu lacrimi în ochi, aproape că i-a venit să râdă. </p><p>- Ce e? Ce s-a întâmplat? </p><p>Iustina privea siderată urma tocului său cui, pe pantoful nou-nouț al iubitului său. </p><p>- Ți-am spus că nu mai vreau să port pantofi cu toc cui! De ce ai insistat? De ce? Uite, am făcut-o din nou! Îmi pare așa de rău! </p><p>Cuvintele și regretul sincer al femeii iubite, îl emoționară atât de tare pe Alin, încât îi păru rău că nu-și reprimase icnetul de durere. Văzând-o însă pe Iustina atât de supărată, avu un moment de deja-vu. Își aminti, într-o fracțiune de secundă, de ziua aceea, de acum două-trei luni, când Iustina îl sunase imediat ce ajunsese la serviciu și îi povestise emoționată cum aproape că îi strivise degetul de la picior unui tip, în metrou, și că omul nici măcar nu o atenționase că îi înfipsese tocul cui în deget. Îi povestise cât de urât gândise despre acel bărbat și cât de gentil se dovedise el a fi. Cum o enervase teribil că zâmbea ca un prost, căci numai proștii zâmbesc permanent, credea ea, și cum omul, deși suferea din cauza ei, continua să zâmbească. Cum i s-a părut că i-a citit toate gândurile sale urâte și nedrepte și, cu toate acestea, i-a zâmbit în continuare. Iustina îi mai povestise și că această întâmplare o tulburase foarte tare. Acum, își aminti. Își aminti totul. </p><p>Cât de orb fusese! </p><p>Iustina nu îl înșelase! Iustina fusese tratată cu bunătate sinceră, când ea se comportase urât și asta a șocat-o. Bunătatea acelui necunoscut o schimbase pe această femeie, atât de iubită de el, o schimbase și o transformase, în cea mai bună variantă a ei. Și, indirect, îl transformase și pe el. În ceea ce era în acea secundă. </p><p>Își întinse brațele, o cuprinse blând pe logodnica sa în brațe și, privind-o în ochi, îi spuse rar: </p><p>- Să nu-ți pară rău, iubita mea! Te iubesc. Îmi plac tocurile tale, îmi placi tu, îmi place zâmbetul tău. Vreau să fii soția mea, pentru totdeauna. Te zâmbesc și te voi zâmbi mereu! </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PKZ7Yq9SC7K9TCjkKG-iOlWX_XPWYhVhcMkt9IQ-gxnhqiIQBiiQyo014UlLqoK_d8i6aFzON1QITQn145nn-KDDcsDZd3-XScxK08Y17JAr6UYZ9nyawKdwByPZY7AQzMf0f5Y6nxCb/s1280/people-2563426_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PKZ7Yq9SC7K9TCjkKG-iOlWX_XPWYhVhcMkt9IQ-gxnhqiIQBiiQyo014UlLqoK_d8i6aFzON1QITQn145nn-KDDcsDZd3-XScxK08Y17JAr6UYZ9nyawKdwByPZY7AQzMf0f5Y6nxCb/s320/people-2563426_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Iustina se relaxă și îi așeză nodul la cravată. </p><p>- Ce frumos! Ca în filme, iubitule, ca în filme, glumi oftând. </p><p>Alin își pupă iubita, fericit. Buze pe buze, zâmbet pe zâmbet.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-10737490256637563262020-11-24T20:39:00.001+02:002020-11-24T20:39:52.647+02:00Semnul 28- Pios, Anastasia gândea <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimRf-_eH80kC8OtvmLxkkArZVI4afpi59rkrcoQOPkMclGuIMagiiJo5Xm0hBhPK2Iw7XU8bECbz9YKHh-Sh7q_jMwZRHkzvj1XUhhfiSJ_E1MvPumorqtrBl-nSd1MYQucxf0BYRrrh_J/s1280/fantasy-2424681_1280-1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="724" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimRf-_eH80kC8OtvmLxkkArZVI4afpi59rkrcoQOPkMclGuIMagiiJo5Xm0hBhPK2Iw7XU8bECbz9YKHh-Sh7q_jMwZRHkzvj1XUhhfiSJ_E1MvPumorqtrBl-nSd1MYQucxf0BYRrrh_J/s320/fantasy-2424681_1280-1.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p><p>Totul i se părea din ce în ce mai greșit. Direcția spre care se îndrepta lumea era nefirească. Vedea totul așa de clar, încât nu înțelegea cum de toți oamenii din jurul ei erau atât de relaxați, cu tot ceea ce se întâmplă. Pe măsură ce timpul trecea, lumea se întorcea cu fundul în sus, ca într-o clepsidră: viața curgea inevitabil, dar într-un mod ciudat, invers. </p><p>Părea că undeva, ascuns bine de toți și de toate, stătea un scenarist/ regizor care n-avea altceva de făcut, decât să schimbe vechile noțiuni pe care le folosea omenirea dintotdeauna, cu unele noi și complet inadecvate sau inutile. </p><p>De exemplu, dacă acest scenarist/ regizor ar vrea, ar putea să schimbe cuvântul cu care numim cerul. Ar putea să-i spună „menuet”. </p><p>Și apoi, oamenii ar fi obligați să folosească acest cuvânt, în orice enunț legat de cer. </p><blockquote><p>„Precum în Menuet, așa și pe Pământ” </p></blockquote><p>sau </p><blockquote><p>„De câte ori privea menuetul, băiatul simțea că poate să zboare.” </p></blockquote><p>Anastasia mergea cu imaginația mai departe și se gândea îngrozită că, în numele (exagerat) al unei corectitudini politice fără logică și sens, acest scenarist/ regizor ar putea să hotărască exprimări absurde, în domeniile cele mai intime. </p><p>Ar putea să decidă, de exemplu, că rugăciunea Tatăl Nostru ar trebui modificată, astfel încât să nu lezeze nici o minoritate sau pe cei de altă religie sau pe cei care nu cred în Dumnezeu, deloc. Astfel, ar fi fost obligați să se roage cam așa: </p><blockquote><p>„Tatăl Nostru, doar al creștinilor și al celor care cred în Iisus Cristos și în Sfânta Treime, cel carele ești în ceruri (sau în Menueturi, dacă scenarist/ regizorul ar fi decis deja că Cer=Menuet), Sfințească-se numele Tău (deși nimeni nu a demonstrat științific cum te cheamă), vie Împărăția Ta (sau orice formă de guvernare ai ales Tu în Ceruri/Menueturi), facă-se Voia Ta (atâta timp cât nu încalcă drepturile omului, fie el creștin sau nu, sau drepturile stabilite prin Declarația de la Geneva), precum în Cer (Menuet), așa și pe Pământ (dar în comunitățile creștine și cu respectarea drepturilor pomenite anterior). </p></blockquote><blockquote><p>Pâinea noastră cea de toate zilele (în special cea integrală, cea neagră/de culoare, cea de secară și fără conservanți) dă-ne-o nouă astăzi (dar doar până la orele 17:00) și ne iartă nouă (creștinilor) greșelile noastre (în conformitate cu codurile penale și civile specifice fiecărei comunități creștine, după o judecată corectă și respectând principiul prezumției de nevinovăție) precum și noi iertăm greșiților noștri (respectând cele mai sus menționate). </p></blockquote><blockquote><p>Și nu ne duce pe noi (creștinii) în ispită (cu excepția ispitelor care ne ajută în dezvoltarea noastră personală), ci ne izbăvește de cel rău (pe noi, creștinii). </p></blockquote><blockquote><p>Că a Ta este Împărăția (sau orice formă de guvernare aleasă de Tine), Puterea și Slava (pe care ți-o oferim noi, creștinii). </p></blockquote><blockquote><p>În numele Tatălui (creștinilor), al Fiului (Fiul Tatălui creștinilor) și al Sfantului Duh (orice cred creștinii că e acest Duh) Amin.” </p></blockquote><p>Pe Anastasia o treceau fiori de groază când se gândea la această posibilitate de existență și, deși părea oarecum comic, dar mai ales utopic, ea simțea că așa ceva ar putea exista în realitate, dacă scenarist/ regizorul ascuns, cel care făcea experimente cu oamenii, din umbră, ar avea o putere și mai mare decât o avea în prezent. </p><p>Toate acestea, Anastasia nu le punea în cuvinte. Le păstra la nivel de gânduri, pentru că nu găsise încă pe nimeni cu care să simtă că ar putea vorbi despre așa ceva. Credea din toată inima ei în Dumnezeu, dar nu era o creștină ortodoxă practicantă. Bisericile și tot ceea ce auzise despre preoți, că sunt șpăgari, că sunt interesați numai de bani, că vor să manipuleze oamenii slabi, care nu sunt obișnuiți să gândească pentru ei înșiși și câte și mai câte, toate poveștile vehiculate din plin în presa românească de după Revoluție, o determinaseră să stea departe de biserica ortodoxă. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9gv7mXXMP8SfFSK5tk84cimx-43ANh8oEip-pe0jdEaxgSi8U_BnnwYta7hmtXob3o9utUk-bAyuaZFs5po2-tHCot_GMQsXmbXOGdbsIy3hxfVBa8lEenRqW9SSWPrO90W9HLRWcPftA/s2048/20201124_194807.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1426" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9gv7mXXMP8SfFSK5tk84cimx-43ANh8oEip-pe0jdEaxgSi8U_BnnwYta7hmtXob3o9utUk-bAyuaZFs5po2-tHCot_GMQsXmbXOGdbsIy3hxfVBa8lEenRqW9SSWPrO90W9HLRWcPftA/s320/20201124_194807.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Când s-a umplut, însă, paharul neputinței și al amărăciunii, Anastasia a intrat într-o biserică, pentru prima oară, din proprie voință. A fost atât de uimită, de bulversată, de ceea ce a trăit în acea jumătate de oră în care a stat lângă icoana Sfântului Antonie cel Mare, încât, din acea secundă, a simțit că biserica este cârligul de care se poate agăța, pentru a nu-și pierde credința. Când ieșea din biserică, se simțea curată și ușoară. Simțea că scenarist/ regizorul machiavelic nu o poate determina să joace în piesa lui. </p><p>Fiul său, Andrei, începuse să o ironizeze. </p><blockquote><p>„Mami, noi mergem spre înainte și tu te duci spre înapoi. Vezi că te transformi într-o habotnică veritabilă, care nu știe decât să se pună în genunchi și să bată mătănii. Basmaua îți mai lipsește.” </p></blockquote><p>Andrei avea 20 de ani și era student la actorie. Era un fiu bun, deși puțin flegmatic și distant cu cei din jur, dar Anastasia punea asta pe seama tinereții. </p><blockquote><p>„Dacă stai în partea mea, înapoiul pe care îl vezi tu, poate fi înaintele pe care îl văd eu. Și invers. Nu crezi, fiule?” </p></blockquote><p>Andrei zâmbea, pentru că îi plăcea când mama lui vorbea puțin criptat, căci așa era felul ei de a fi, criptic. Îi plăcea s-o ia peste picior pe tema bisericii, dar nu putea să nu observe cât de senină era privirea mamei lui, de când mergea la slujbele de duminică. Într-o zi a rugat-o pe prietena lui, Ioana, să intre și ei într-o biserică. </p><blockquote><p>„Dacă vrei, poți să-ți imaginezi că intri într-un muzeu sau ceva de genul acesta, ca să nu te simți inconfortabil.” </p></blockquote><blockquote><p>„Nu-i nevoie”, răspunse abrupt Ioana, „eu merg la biserică de când sunt mică. Nu am vrut să-ți impun și ție acest lucru.” </p></blockquote><p>Andrei a fost foarte mirat, pentru că nu se gândise că o fată atât de cool, de modernă în gândiri, de nebunatică, ar putea frecventa biserica. Doar ea fusese cea care îi declarase dragostea, într-o postare publică pe Facebook, când erau în clasa a XII-a și, de atunci, erau împreună. </p><p>Andrei se gândi că dacă cele două femei pe care le iubește cel mai mult merg la biserică și, cu toate astea, sunt deștepte și libere în cuget și în spirit și nici nu i-au impus vreodată lui credința lor, atunci poate și el. Ba chiar e dator, să vadă care e treaba cu practicarea ortodoxismului. </p><p>Anastasia începea să creadă în voia Domnului. </p><p>Începuse să se spovedească la un preot minunat, care o ajutase să-și descâlcească sufletul înnegurat de temeri. Cu fiecare păcat mărturisit și iertat, Anastasia se simțea mai ușoară. </p><p>Încercând să-și vadă păcatele și încercând să nu le mai facă, din nou, pe cele iertate, Anastasia începuse să nu mai judece atât de ușor greșelile celor din jur. Nu se mai simțea atât de ușor jignită de răutățile care îi erau adresate și, în general, simțea o îngăduință izbăvitoare față de tot ceea ce i se părea eminamente greșit. </p><p>Când a fost sigură, cu toată ființa ei, că duhovnicul ei era, cu adevărat, interesat în a o ajuta să se mântuiască, când a înțeles că iertarea pe cre i-o dăruia preotul la spovedanie, venea, prin el, direct de la Dumnezeu, Anastasia a scris pe niște foi de hârtie ceea ce o speria și o înfricoșa, de atâta timp.</p><p>I-a citit, pe puncte, toate dilemele și nelămuririle preotului, care o asculta cu atenție: </p><blockquote><p>„1. De ce să acceptăm ca fiind normal un lucru atât de nefiresc, precum cel al relațiilor gay? </p></blockquote><blockquote><p>De ce vor să aibă acești oameni dreptul de a se căsători și de a avea/ cumpăra copii? </p></blockquote><blockquote><blockquote><p>De ce se dorește renunțarea la titulatura de „mamă” și „tată” și acceptarea de numiri neutre, precum „părinte 1” și „părinte2”? </p></blockquote></blockquote><blockquote><p>De ce ni se propagă, prin toate canalele media, ideea că e învechit conceptul de căsătorie pentru cuplurile heterosexuale și că nu un act ține un bărbat și o femeie împreună, dar se insistă cu atâta ardoare ca homosexualii să aibă dreptul la căsătorie și că dragostea trebuie celebrată prin acceptarea acestor oameni, în uniune, recunoscută social? </p></blockquote><blockquote><p>2. Din moment ce cuplurile gay nu pot concepe copii, în mod natural, cei pe care îi vor avea, vor fi rezultatul unor manipulări genetice. </p></blockquote><blockquote><p>S-a luat în calcul, de către oamenii de știință, faptul că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, oameni care pot fi rude de gradul I, II sau III se pot îndrăgosti, căsători și naște copii? </p></blockquote><blockquote><p>Există o etică profesională de care se ține seama, în acest sens? </p></blockquote><blockquote><p>3. De ce li se acordă copiilor din ce în ce mai multe drepturi, pe care ei nici nu au capacitatea de a le înțelege? </p></blockquote><blockquote><p>De ce se încearcă transformarea lor în adulți? </p></blockquote><blockquote><p>De ce li se fură copilăria? </p></blockquote><blockquote><p>De ce se confiscă dreptul natural al părinților de a-și crește și a-și educa proprii copii și se transferă acest drept statului?</p></blockquote><blockquote><p>De ce se insistă cu ideea de a introduce în sistemul de învățământ educația sexuală, încă de la cele mai fragede vârste, dar se consideră a fi periculoasă ideea de Dumnezeu, iar religia este privită ca fiind retrogradă? </p></blockquote><blockquote><p>4. De ce suntem îndemnați, prin toate canalele media, spre pervertirea sufletului, prin incitare la perversiuni sexuale, dar tot ceea ce ține de credința în Dumnezeu, ne este prezentat ca fiind manipulatorie pentru libertatea noastră? </p></blockquote><blockquote><p>5. De ce suntem îndemnați să gândim în lozinci? </p></blockquote><blockquote><p>De ce dreptul la opinie este considerat ca fiind un drept doar atunci când este exercitat în legătură cu politicile acceptate la nivel global, dar devine insultă, atunci când este exercitat împotriva acestor politici? </p></blockquote><blockquote><p>6. De ce ni s-a indus ideea că este o rușine să fii român? </p></blockquote><blockquote><p>De ce sunt priviți ironic și răutăcios cei care declară că își iubesc țara? </p></blockquote><blockquote><p>7. De ce este ilegal să nu fii de acord cu o minoritate, de orice fel, dar e normal să nu se țină cont de majoritate? </p></blockquote><blockquote><p>8. De ce este promovată, într-un mod nefiresc, ideea de egalitate a femeii cu bărbatul, în toate domeniile?” </p></blockquote><p>Când termină de citit, îi spuse părintelui duhovnic că mai avea întrebări de acest gen, dar că le scrisese doar pe cele care deveniseră aproape obsedante pentru ea. Că știa că nu poate nici ea, nici părintele să schimbe mersul și direcția spre care se îndreaptă lumea, dar că li se impun prea multe lucruri total nefirești și nenaturaale. Și că ar vrea să știe ce să facă, să nu mai simtă acea teamă continuă. Că binele este prezentat ca fiind rău, iar răul este împachetat frumos și prezentat ca fiind bine și aventuros. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnGM05q5KWy3bKHQZhMibJ5bt6wuFKS6-6CvX80YKzv7wtD_feUHnvLJ6v-lUEHeyVscBXs4I5xFMbL7XtNK3H62sVJnx6F-zv33E0JGKOtC8er0OTbSaRqRVA2bI8Ij6rdUCVjHgTswd1/s1339/20201124_203601.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1339" data-original-width="1049" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnGM05q5KWy3bKHQZhMibJ5bt6wuFKS6-6CvX80YKzv7wtD_feUHnvLJ6v-lUEHeyVscBXs4I5xFMbL7XtNK3H62sVJnx6F-zv33E0JGKOtC8er0OTbSaRqRVA2bI8Ij6rdUCVjHgTswd1/s320/20201124_203601.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Părintele păstră un moment de liniște, timp în care privea foile din mâna femeii. </p><p>- Aș vrea să-ți spun ceva atât de înțelept, încât să simți pacea divină în suflet. Ceea ce te frământă pe tine, îi frământă și pe alții din jurul nostru, chiar dacă nu ne dăm seama. </p><p>- Știu, părinte. Eu aș vrea să nu mai simt frica asta teribilă, pentru viitorul omenirii. </p><p>- Atunci, n-o simți, îi spuse preotul zâmbind blând. Binele va învinge. Trebuie să crezi asta cu tot sufletul tău. Necunoscute sunt căile Domnului, iar noi trebuie să mergem pe ele, cu încredere. </p><p>- Aveți dreptate, părinte, murmură Anastasia. </p><p>- Trebuie să ne purtăm crucea cu bucurie. Așa cum a făcut-o Cel care ne-a salvat de la moartea veșnică.</p><p>- Cu bucurie, părinte, am înțeles. </p><p>Preotul o binecuvântă și Anastasia se ridică de jos, de unde stătea în genunchi, ușoară ca un fulg. Se rugă la icoana lui Iisus Cristos pentru sufletul cel trist și întunecat al scenarist/regizorului puternic și manipulativ, să simtă și el, măcar pentru o secundă, că Dumnezeu îl iubește. Așa cum e. </p><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><blockquote><div style="text-align: left;"><br /></div></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote></blockquote>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-5759721906205926622020-11-24T00:10:00.001+02:002020-11-24T00:10:59.404+02:00Semnul 1- O călătorie cu metroul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzyiu5E4_WL-Gm7uD9ue6ceMvWxj4BWH-KzoxbycLZyIgsZMKt3m3hv9TOS-KJSsHMKTB6vFlTOu1ccrQGxsVO0ErGXITFYrKPLceTAm_ryO4QkbkejM5aeKFWccnSlxcs7dUx-YCes6cR/s1280/underground-1081975_1280.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzyiu5E4_WL-Gm7uD9ue6ceMvWxj4BWH-KzoxbycLZyIgsZMKt3m3hv9TOS-KJSsHMKTB6vFlTOu1ccrQGxsVO0ErGXITFYrKPLceTAm_ryO4QkbkejM5aeKFWccnSlxcs7dUx-YCes6cR/s320/underground-1081975_1280.webp" width="320" /></a></div><p>Ușile metroului se închiseră cu un sâsâit lung. Înăuntru abia se mai putea respira. Oamenii erau atât de înghesuiți, încât corpurile lor lipite unul de altul, păreau un singur trup. Un trup lung și sinuos, cu multe capete ițindu-se dinlăuntrul lui. </p><p>Așa era în fiecare zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. Când oamenii plecau la serviciu sau se întorceau spre casele lor, o călătorie cu metroul devenea un act de curaj. Așa era și azi, în acest metrou: aglomerație și șușoteală. </p><p>Lângă o bară centrală, strânsă între tăria de oțel a bării și un grup gălăgios de liceeni, stătea Iustina. O tânără de 27 de ani, nu prea înaltă, nici prea frumoasă, dar cu un ascuțit simț al dreptății. Îmbrăcată decent, coafată decent, Iustina se găsea în ipostaza, în opinia ei nedecentă, de a i se încălca spațiul personal. Ce zic eu personal! Spațiul intim! Tânăra călătoare fusese prinsă de mulțimea de oameni într-o poziție incomodă, în care nici măcar nu se mai putea folosi de propriile mâini. </p><blockquote><p>„Dacă mă mănâncă nasul, nici nu pot să mă scarpin”, se gândi înciudată Iustina. „E revoltător! Nici nu pot să-mi ridic mâinile…”. </p></blockquote><p>Liceenii din jurul ei vorbeau tare și râdeau. Între atâția oameni posaci, tinerețea lor gălăgioasă, părea oarecum insultătoare, pentru că ieșea din tiparul corpului compact și nervos al oamenilor „maturi”. </p><blockquote><p>„Uite-i și pe copiii ăștia”, își continuă gândurile Iustina, „zici că n-au părinți. Sau dacă au, nu i-au învățat nimic. Nu tu bune maniere, nu tu bun-simț, nimic. Băieții ca băieții, dar fetele… Cum or putea, Doamne, să țipe și să se hlizească în halul acesta? Unde este decența lor de fete? Prin ce se deosebesc ele de niște capre? Doar caprele pot să behăie cu atâta voioșie… Doamne Dumnezeule, ce lume!” </p></blockquote><p>Tânăra observă surprinsă că grupul de liceeni se potolise brusc, iar multe dintre fete o priveau cu interes. </p><blockquote><p>„Acum ce mai e?”, se sperie Iustina. „Ce naiba vor copiii ăștia de la mine? Am un muc pe față? Îmi miroase gura? Am ciungă-n păr? ” </p></blockquote><p>Și, în timp ce se interoga asupra decenței sale, tânăra încercă să se miște puțin spre dreapta, ca să scape de privirile curioase ale adolescenților. </p><p>Un gând ciudat îi trecu prin minte: </p><blockquote><p>„Te pomenești că fetele astea pot auzi ce gândesc despre ele…” </p></blockquote><p>Iustina își ținu respirația timp de vreo zece secunde. Închise ochii pe trei sferturi și, privind de după pleoapele lăsate grupul de adolescenți, țipă cu voce tare în gândul său tăcut: </p><blockquote><p>„Heeeeeeiiii! Mă auziți? Domnișoarelor needucate, mă auziiiiițiiii?” </p></blockquote><p>Tânăra cu un ascuțit simț al dreptății respiră profund. Se speriase degeaba. </p><blockquote><p>„Ce tâmpenie,… cum ar putea cineva să audă ce gândesc eu? Și chiar dacă m-ar fi auzit copiii ăștia, ce, nu am dreptate? Nu sunt prost-educați? În gândul meu, eu pot să gândesc ce vreau. Măcar aici să pot spune ce-mi trece prin cap. M-am săturat să mă prefac că totul e O.K. și să le zâmbesc tuturor.</p></blockquote><blockquote><p>Eu trebuie să mă gândesc la toată lumea din jurul meu, să nu judec, să nu bârfesc, să nu arăt cu degetul, să nu jignesc, dar… la mine cine se gândește? Cine? Cine? Cine?” </p></blockquote><p>Iustina aproape că răcnea în gândul ei și, cu toate că știa că nimeni nu putea să o audă, se opri speriată. Nu suporta să-i sufle cineva în față. Nu suporta înghesuiala. Ținea la spațiul ei intim și, înghesuiala din metrou, o făcea să nu se mai simtă în largul ei, așa cum îi plăcea ei să trăiască: decent și frumos. Fără să deranjeze și fără să fie deranjată. </p><p>Drumurile cu metroul erau un chin pentru ea. Zece stații dus. Zece stații întors. Un chin dublu, de două ori pe zi, cinci zile pe săptămână. A încercat să meargă și cu RATB-ul, dar i s-a părut și mai chinuitor: aceeași aglomerație, dar pe o distanță mult mai mare. </p><p>Visa la ziua în care Alin, logodnicul și viitorul ei soț, își va cumpăra mașină. El o va duce și o va aduce de la serviciu. Ooo, ce minunate i se păreau aceste vise. Până atunci, însă, era nevoită să se mulțumească cu așa ceva. </p><p>Pufni și își mișcă buzele cu dispreț. Metroul tocmai pleca din următoarea stație și corpul de oameni deveni și mai compact. Iustina reuși cumva să se întoarcă trei sferturi cu spatele la grupul de liceeni și să se prindă cu o mână de bară. Ceva o jena și nu-și dădea seama ce. I se părea că e puțin mai înaltă, dar, bineînțeles, doar i se părea. </p><blockquote><p>„Mai devreme am crezut că tinerii ăștia gălăgioși pot să-mi audă gândurile. Acum mi se pare că sunt puțin mai înaltă. Ce urmează? Să aud voci, probabil.” </p></blockquote><p>Iustina simți în ceafă o respirație greoaie și își întoarse brusc privirile. Un bărbat brunet, cu părul prins într-o coadă de cal, la spate, încercă să-i evite privirea. Să tot fi avut 47-50 de ani. Era puțin mai înalt decât tânăra în ceafa căreia respira. Avea două căști mari, negre, puse pe urechi și părea absorbit de muzica pe care o asculta. Zâmbea, cu ochii aproape închiși, dar zâmbetul său o enervă brusc pe Iustina: </p><blockquote><p>„Doamne Dumnezeule! Copiii ăștia de lângă mine țipă și râd cu voce tare, iar tipul acesta zâmbește ca prostul. Ce-au, frate, oamenii ăștia? Cum să râzi așa, cu voce tare în public? Și cum să zâmbești așa, fără nici un motiv? Sigur am un muc pe față.” </p></blockquote><p>Sub pretextul că-și ordonează părul, Iustina își trecu discret pe față mâna cu care se ținea de bară. I se păru că totul că totul e în ordine. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4ix4f4Y-ADl1d04wSrTY9xTrZIxRchtHq8RVX1T6Z5BWTUeFS_GnsMSdGxDPiODtwn9h3yWAFVBSjuny9IPWVtePl8972TD8RMCtnI4VQcN-nRwWKD7L8I5eX20FYWRHVce-9mJBPubgL/s1280/legs-191543_1280.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="852" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4ix4f4Y-ADl1d04wSrTY9xTrZIxRchtHq8RVX1T6Z5BWTUeFS_GnsMSdGxDPiODtwn9h3yWAFVBSjuny9IPWVtePl8972TD8RMCtnI4VQcN-nRwWKD7L8I5eX20FYWRHVce-9mJBPubgL/s320/legs-191543_1280.jpg" /></a></div><p>Se fâțâi enervată când pe piciorul stâng, când pe cel drept. Și în timp ce se legăna așa, când pe stânga, când pe dreapta, apăsa cu tocurile pantofilor săi în podea. Se gândea că-i strivește cu tocurile sale de 12 cm, pe toți cei care râd de ea sau o desconsideră. O fi ea politicoasă și bine-crescută, dar la o adică, uite așa l-ar călca în picioare pe cel care nu o respectă. </p><p>Și, în timp ce își imagina această scenă minunată, tânăra înfigea de-adevăratelea tocul pantofului drept, în podeaua metroului. Înfigea tocul și întorcea piciorul de câteva ori în stânga și în dreapta, ca să fie sigură că ceea ce vede cu ochii minții se întâmplă, cumva, și în realitate. </p><p>Mai trecu o stație. Se bucură că mai are câteva și scapă de acest calvar. Vagonul părea din ce în ce mai aglomerat, deși părea imposibil că cineva ar mai putea intra în el.
Iustina simți, la un moment dat, ceva pe mâna dreaptă. Mici cerculețe, dispuse la distanțe egale, păreau că o ștanțează direct pe pielea brațului. Privi în dreapta și realiză că sunt nasturii de la cămașa bărbatului care zâmbea prostește. </p><blockquote><p>„Tipul acesta chiar nu simte că mă deranjează cu nasturii lui? Chiar nu se simte să se miște și el puțin? Măcar să facă un efort.” </p></blockquote><p>Chiar în acel moment, bărbatul se mișcă puțin mai spre dreapta, deși era vizibil că e imposibil să îți schimbi poziția din cauza înghesuielii excesive. Iustina se simți puțin mai bine, până realiză că, deși nu mai simțea nasturii cămășii, acum era lipită de brațul bărbatului cu căști. Atingerea pielii lui pe pielea brațului său o enervă chiar mai mult decât gălăgia adolescenților. </p><blockquote><p>„Doamne, sper că nu am de-a face cu vreun pervers sau vreun nebun. Să nu încerce să pună mâna pe mine, că-l trosnesc de nu se vede.” </p></blockquote><p>Ca să fie în gardă, îl privi cu coada ochiului pe bărbatul din spatele ei. Acesta își ținea, în continuare, ochii închiși, ascultând muzică la căști. Zâmbetul de pe față nu îi dispăruse, ba chiar părea și mai mare, și mai larg, și mai luminos. Tâmplele îi zvâcneau și, de la rădăcina părului, îi curgeau picături mari de sudoare. </p><blockquote><p>„Doamne, n-am văzut așa ceva. Omul acesta transpiră și zâmbește. Zău, numai nebuni în lumea asta.” </p></blockquote><p>Și, în timp ce se gândea la nebunii din jurul ei, tânăra mai înfipse de câteva ori tocul pantofului drept în podea. Auzi un icnet la vecinul său de căști, dar nu-l băgă în seamă. </p><blockquote><p>„Da. Exact Cum am spus. Pare un om normal, dar e un pervers nenorocit. Se excită când vede femei pe stradă, pentru că sigur nu e în stare să cucerească și el una. Zâmbește ca un prost, să-și acopere privirea de psihopat.” </p></blockquote><p>- Coborâți la prima? se auzi, brusc, vocea bărbatului cu căști. </p><p>Iustina îl privi înțepată.</p><p>- Vă fac loc. </p><p>- Mulțumesc. </p><p>Bărbatul își puse căștile pe după gât și așteptă ca metroul să se oprească în stație. </p><p>Și, în timp ce oamenii coborau, bărbatul făcu și el un pas spre ușă, dar se opri și se uită la Iustina, apoi la picioarele ei. Tânăra privi și ea în jos, din inerție. </p><p>Și, abia atunci, văzu cu ochii săi că tocul pantofului său drept era înfipt în piciorul stâng al bărbatului cu zâmbet pe față. Îți ridică mecanic piciorul și văzu o vânătaie mare, rotundă și pulsatilă, chiar pe degetul mic al piciorului stâng, al bărbatului cu căști, încălțat în sandale. </p><p>Acesta făcu un pas spre ușă și, înainte să iasă, o privi pe Iustina, care rămăsese blocată, inertă în gânduri și în simțiri.</p><p>- Nu sunt nici pervers, nici nebun. Zâmbesc pentru că sunt fericit. Vă recomand să faceți același lucru. </p><p>Bărbatul mai zâmbi o dată, salută ușor și ieși în ultima secundă, înainte de a se închide ușile.
</p><p>Tânăra cu un ascuțit simț al dreptății nu mai putea să gândească. Rămăsese blocată pe imaginea tocului său, înfipt în carnea bărbatului cu căștile pe urechi. Nu mai auzea nimic în jurul său. Ușor- ușor o cuprindea o rușine dureroasă. Își aminti ca prin vis de cât de multe ori se opintise cu tocul său cui în podea, când de fapt, se opintea în piciorul bietului om. </p><p>Își aminti picăturile grele de transpirație de pe fruntea lui și realiză cât de tare îl durea. </p><p>Își aminti de icnetul lui de durere, icnet pe care ea și-l imaginase de excitație bolnăvicioasă. </p><p>Metroul opri, în sfârșit, la stația la care trebui să coboare. Se lăsă dusă de mulțime spre suprafață. Preferă să urce pe scările clasice, nu pe cele rulante. </p><p>Și, în timp ce urca, își aminti de cuvintele pe care i le spusese bărbatul înainte de a ieși din metrou. </p><blockquote><p>„Nu sunt nici pervers, nici nebun.” </p></blockquote><p>Iustina și-a dat seama că omul pe care ea îl rănise, îi auzise gândurile. Într-un fel sau altul, bărbatul o auzise, probabil chiar prin acele căști negre. Acum orice i se părea firesc. Și nu se mai simțea deranjată că fusese „ascultată”. Ba chiar se simțea ușurată. Pentru că, deși gândise atât de urât despre el și despre toată lumea, acel bărbat nu o judecase. </p><p>Din contra, îi zâmbise. </p><blockquote><p>„Zâmbesc pentru că sunt fericit.” </p></blockquote><p>Când își aminti aceste cuvinte Iustina se simți ca un copil mic, ce tocmai fusese prins când făcea o trăsnaie. </p><p>Când ieși din gura metroului își puse ochelarii de soare pe ochi. Lacrimi grele îi curgeau pe sub lentilele negre, la fel cum picăturile de sudoare curseseră, mai devreme, pe tâmplele bărbatului cu căști negre pe urechi. </p><p>Iustina plângea potolit pe sub ochelarii de soare și se îndrepta, fără tragere de inimă, spre serviciu. Se simțea atât de rușinată de tot ceea ce se întâmplase cu doar câteva momente mai devreme… Și măcar dacă bărbatul acela drăguț ar fi pedepsit-o cumva. Să se fi răstit la ea, să o fi certat, să o fi privit urât…orice. Dar nu, el îi vorbise atât de frumos.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhowmlgHShFCBu0n6DzLQKKb_UnmzT0o_HZlz_cFR0idM9sGoVe0XWec-vZ0zty496GjgZso-LhyphenhyphenX6lY-UQCYoEYQyccVQcxE4yop_bHbC41Wlf9uG5D12Dlr3lGMKGQXAYnyA0666VkZIC/s1280/smile-2607299_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhowmlgHShFCBu0n6DzLQKKb_UnmzT0o_HZlz_cFR0idM9sGoVe0XWec-vZ0zty496GjgZso-LhyphenhyphenX6lY-UQCYoEYQyccVQcxE4yop_bHbC41Wlf9uG5D12Dlr3lGMKGQXAYnyA0666VkZIC/s320/smile-2607299_1280.webp" width="320" /></a></div><p>În timp ce intra pe poarta clădirii unde își avea biroul, zâmbi. Zâmbi cu toată gura. Și cu ochii, încă plini de lacrimi. Zâmbi cu toată inima sa corectă, deși nu era nimeni care să o vadă. Aceasta era pedeapsa ei. Să zâmbească! Așa îi recomandase bărbatul din metrou. Iar ea va face această pedeapsă, cu bucurie. Va zâmbi chiar și degeaba. Va zâmbi ca să-ți spele rușinea pe care o simțea. Va zâmbi și gata. Orice ar fi!</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-81456601472646431292020-11-22T20:55:00.000+02:002020-11-22T20:55:55.542+02:00Semnul 10- Nea Ion Filosofu se pregătește să moară<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWQ0IdjpBJermcVQT5V9VPgw5QblvohGKDuYeXsR3qwhyphenhyphenQo56NIfWRi1cv9qhjXdSU6USM1lxNxKJc41NeJ9mDSRIsE8tqe-EVXQUyAkOVRPnsn4rI7H8FMF0ZwPpAHrvtZ0-mZfn4hnaU/s1280/portrait-4296867_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="588" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWQ0IdjpBJermcVQT5V9VPgw5QblvohGKDuYeXsR3qwhyphenhyphenQo56NIfWRi1cv9qhjXdSU6USM1lxNxKJc41NeJ9mDSRIsE8tqe-EVXQUyAkOVRPnsn4rI7H8FMF0ZwPpAHrvtZ0-mZfn4hnaU/s320/portrait-4296867_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Ion se pregătea să moară. Putea să se întâmple săptămâna viitoare, putea să se întâmple peste trei luni. </p><blockquote><p>”Sau poate, chiar acum”, se gândea îngrozit. </p></blockquote><p>Nu voia să moară. </p><p>Nu pentru că îi era frică de moarte, ci fiindcă iubea prea mult viața. Avea 83 de ani și se simțea exact ca la 40. În putere. În puterea clarității minții, ce-i drept, căci puterea fizică îl cam părăsise. </p><p>Era obișnuit să se gospodărească singur, dar de când a dat boala peste el, se lăsa ajutat de o nepoată a surorii sale, care stătea chiar pe uliță cu el. Îi aducea mâncare în fiecare zi, avea grijă să-și ia medicamentele, îl ducea la oraș când trebuia să-și facă chimioterapia. Ion se gândea la această nepoată ca la îngerul său păzitor și nu știa cum ar putea să-i mulțumească vreodată pentru tot ajutorul său. </p><p>De când se știa, a fost singur. A vrut să se însoare și el, ca tot omul, când era fecior, dar după ce s-a întors de la armată, a aflat că logodnica lui se măritase cu un tânăr bogat, dintr-un sat vecin. Nu s-a mai apropiat de femei, de-atunci, nu pentru că ar fi prins ură pe ele, ci pentru că nu i-a mai încălzit nici una sufletul. </p><p>A rămas în satul său natal, Dealu Morii, pentru că nu i-a plăcut nici un alt loc. Avea tot ce-și dorea acolo. Era mecanicul și electricianul satului. Se pricepea și să trateze animalele. Cunoștea secretele plantelor și știa dinainte chiar și cu o săptămână, când venea peste sat o ploaie mare sau când urma o perioadă de secetă. Numai când a venit boala peste el n-a știut, își ziceau oamenii din sat, când au aflat de necazul care-a dat peste nea Ion Filosofu. </p><p>Așa era cunoscut în sat, așa îi spunea toată lumea. Că dacă te duceai la el să-și repare un aparat de radio, nu știu cum făcea, cum le întorcea din cuvinte, că ieșeai de pe poarta lui și cu aparatul de radio reparat și cu sufletul mai ușurat. </p><p>Nea Ion Filosofu era un om respectat și iubit și, nu de puține ori, oamenii din sat îl rugaseră să preia funcția de primar. „Fiecare, unde îi e locul”, răspundea bătrânul și-și vedea de ale sale. Singur își aducea lemne de la pădure. Singur și le tăia. Singur își făcea mâncare. Singur avea grijă de căprița și de cele șapte-opt găini. Singur își culegea plante medicinale și le punea la uscat. Singur își spăla rufele și își văruia casa. </p><p>Și, deși le făcea pe toate singur, era mereu între oameni, ajutând pe oricine, cu vorba sau cu fapta. Nu de puține ori, împăcase vecini care se urau de moarte sau pe câte un bărbat cu femeia lui, după ce păreau că nu își vor mai vorbi vreodată. </p><p>Nea Ion Filosofu era un om bun și tot satul, generație după generație, știa acest adevăr. Nea Ion Filosofu fusese primul din sat care își cumpărase un radio, mai apoi un televizor, telefon și, de vreo zece ani, avea chiar și un calculator conectat la internet. Avea chiar și telefon mobil, pe care-l ținea mereu asupra lui, într-un fel de săculeț special, meșterit de el, pe cingătoarea lui lată de piele. Căci nea Ion era solicitat zi și noapte, mai ceva decât 112. </p><blockquote><p>„Nea Ion, îmi fată vaca!”</p></blockquote><blockquote><p>„Păi, și n-ai sunat veterinarul?” </p></blockquote><blockquote><p>„Care veterinar, nea Ioane, că e sâmbătă!” </p></blockquote><blockquote><p>„Bine, vin în cinci minute.” </p></blockquote><blockquote><p>„Nea Ioane, ce să mă mai fac cu copchilul acesta, că-i curg mucii și tușăște ca un măgar, de-o săptămână, de-acum.” </p></blockquote><blockquote><p>„Dă-i să bea ceaiurile astea și pune-i sare, cât poate suporta el de fierbinte, într-o batistă, pe piept.”</p></blockquote><blockquote><p>”Nea Ioane, ce să fac cu prunu ista? Să-l tai? Că pare că s-o gătat.” </p></blockquote><blockquote><p>„Taie-i doar crengile astea și să așteptăm să vedem dacă-și revine, la anul.” </p></blockquote><blockquote><p>„Bine, nea Ioane. Săru”mâna, așa o să fac.” </p></blockquote><p>Până și primarii, oricare ar fi fost ei, de la orice partid, îi cereau opinia în problemele cele mai grele privind dezvoltarea comunei. Iar nea Ion Filosofu dădea cea mai bună soluție, de fiecare dată, fără să-și aroge nici un merit. Tocmai acest lucru îl făcea să fie atât de iubit. Avea un fel al lui de a da fiecăruia cel mai bun sfat sau ajutor, dar făcea acest lucru ca și cum era ideea omului din fața lui, ca și cum el doar aducea aminte fiecăruia în parte ceva știut și uitat. Și fiecare om în parte se simțea important și folositor lângă nea Ion Filosofu. </p><p>Chiar și Lică a lu Șorici, bețivul satului, părea că vorbește românește lângă bătrân, pentru că, în rest, nimeni nu reușea să înțeleagă ce bolborosește omul acela, mereu beat și căzut prin câte un șanț. Ba chiar, Lică era și el un fel de filosof ascuns, căci niște oameni auziseră cu urechile lor, cum îi răspundea lui nea Ion, care tocmai îl ridica dintr-un șanț și îl întreba blând </p><p>„De ce tot bei, omule?”</p><p>„Beau. Beau, nea Ioane. Cî i lucru pi care-l fac io șel mai ghini.”</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy4iLqtqUUdLz7xFFSiUyhD9nT6x83FRvfygYxFyFrVEK-SqV0Oqf1JF2fvQpgVgB-1HJh1I0dgclmNB46FgJWDBS3N-kze43at1UOaw1P1kIZIMHX4jiCUeeYP9_Y1sRCpXKGVF8SDsnc/s1280/rest-4819354_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="854" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy4iLqtqUUdLz7xFFSiUyhD9nT6x83FRvfygYxFyFrVEK-SqV0Oqf1JF2fvQpgVgB-1HJh1I0dgclmNB46FgJWDBS3N-kze43at1UOaw1P1kIZIMHX4jiCUeeYP9_Y1sRCpXKGVF8SDsnc/s320/rest-4819354_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Nea Ion Filosofu avea un singur lucru care era doar al lui și pe care nu-l împărțea cu nimeni. Când se lăsa seara, nea Ion obișnuia să stea pe o băncuță, sub un nuc din spatele casei și privea apusul soarelui. Atunci nu răspundea la telefon și zăvorul era pus pe poartă.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>***</p><p>Acum, așezat într-un fotoliu, privind focul din sobă, nea Ion se gândea dacă va mai ajunge să atingă și anul acesta frunzele verzi ale nucului său drag. Ceva din el îi spunea că nu. Așa îi spuseseră și doctorii. Să se pregătească pentru ce e mai rău. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioNweFHbPv0i3H5hqC-6moWE64GhosJZpkptwll3-D3vIsKTuix88V2cr9jme1QH8SGW1fTVKUKfFvq9us3iUA6LgJrsohvGCHNq0hBy4Xi3dZv8WWmEZK9rHrhxduOMQ5qsSxw529uwa3/s1280/leaves-3420078_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioNweFHbPv0i3H5hqC-6moWE64GhosJZpkptwll3-D3vIsKTuix88V2cr9jme1QH8SGW1fTVKUKfFvq9us3iUA6LgJrsohvGCHNq0hBy4Xi3dZv8WWmEZK9rHrhxduOMQ5qsSxw529uwa3/s320/leaves-3420078_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><blockquote><p>„Ce e mai rea decât moartea? Nimic. Nimic”, își spuse în gând. „Oricât de pregătit ai fi, oricât de mult ai fi trăit, oricât de nefericit ai fi, când îți suflă moartea-n ceafă, nu vrei să pleci.” </p></blockquote><p>Ion își aminti de ziua aceea din iunie, când, ajuns la București după un drum de aproape șapte ore cu trenul, îl sunase pe singurul om pe care-l cunoștea în acel oraș, pe Octavian. Îl rugase să-l îndrume spre spitalul Floreasca. Nu se simțea bine de ceva timp, îl durea ba spatele, ba burta, ba amândouă deodată. Și, după ce a scăzut brusc în greutate, s-a hotărât să vină direct la București, la doctorii cei mai buni, să afle ce se întâmplă. </p><p>Octavian fusese așa de bun, încât s-a oferit imediat să-l ducă cu mașina la spital, cu toate că trebuia s-o ia pe nevastă-sa de la liceu. Soția vărului său era profesoară de chimie, iar nea Ion a aflat totul despre cât e de minunată, pe drumul spre spital, căci Octavian numai de ea a vorbit. </p><p>După ce a făcut analizele, Ion a plecat cu trenul următor. A revenit în București după câteva săptămâni, pentru că rezultatele analizelor au ieșit foarte prost. A fost găzduit de Octavian și de soția lui, o doamnă distinsă, și a făcut, la același spital, o ecografie și o tomografie, care au confirmat suspiciunea doctorilor. Ion avea o tumoare pancreatică. S-a internat și a fost operat. I-au eliminat vezica biliară, i-au recoltat câțiva ganglioni limfatici (pentru un examen anatomo-patologic) și i-au montat un stent biliar. Doctorul care s-a ocupat de el, i-a spus, privindu-l în ochi, înainte să-l externeze: </p><blockquote><p>„Domnule Ion, nu-mi place să dau asemenea vești, dar trebuie și aveți dreptul să știți ce se întâmplă: aveți cancer pancreatic, în stagiul III.” </p></blockquote><blockquote><p>„Asta ce înseamnă?”, a întrebat, calm, nea Ion. </p></blockquote><blockquote><p>„Asta înseamnă trei-șapte luni de viață.” </p></blockquote><p>Ion a mulțumit frumos doctorilor, a mulțumit frumos vărului său și minunatei sale soții și a plecat acasă. La începutul toamnei a făcut și un tratament cu citostatice, dar la Bacău. A avut grijă de el Adina, nepoata surorii sale. Atâta a insistat să-l lase să îl ajute, că n-a avut inimă să o refuze. </p><p>O vreme s-a simțit mai bine, dar, o dată cu sosirea iernii, a început să se simtă din ce în ce mai rău. Octavian, vărul său, îl mai suna din când în când și prin decembrie i-a mărturisit, aproape plângând, că băiatul lui, om matur de aproape 40 de ani, bancher cunoscut, cu o viață frumoasă, cu soție și copil, a lăsat totul în urmă și a fugit în lume. Bietul om nu înțelegea cum cineva, mai ales fiul său adorat, ar putea face așa ceva. Nimeni nu mai știa nimic de el. Parcă îl înghițise pământul. Ion a fost afectat de această veste. Nu-l cunoștea pe băiatul lui Octavian, dar îi era milă de el. </p><blockquote><p>„Ceva trebuie că s-a întâmplat cu bietul om. Doar nu fuge nimeni de prea mult bine. Sau, mai știi… Mintea omului, cine-o poate pătrunde…” </p></blockquote><p>La sfârșitul anului, Ion se hotărî că nu mai vrea să ia nici un medicament. Știa ce urmează să se întâmple. Spre finele lunii februarie, abia mai ieșea din casă. Îi dăduse nepoatei sale capra și găinile. Îi dăduse și casa cu tot cu grădina din spate, cu tot cu nucul și cu băncuța. Chemase notarul la el, într-o zi friguroasă de ianuarie, și semnase și el și nepoata lui tot ce aveau de semnat, în prezența a doi vecini. Oamenii din sat îl mai vizitau, dar văzând că se simte din ce în ce mai slăbit, au hotărât să nu-l mai deranjeze. Nepoata lui nea Ion Filosofu devenise legătura lor cu bătrânul lor iubit. </p><p>Ion refuzase să fie internat la vreun sanatoriu. Știa că sfârșitul e aproape. </p><p>În ziua în care nu s-a mai putut da jos din pat, a avut o bănuială. </p><p>Când Adina, iubita sa nepoată, s-a mutat la el, a zâmbit cald. </p><p>Când l-a spălat pentru prima oară, ca pe un copil, cu buretele înmuiat în ligheanul cu apă caldă, a știut, cu adevărat, că va muri. </p><p>Avea momente când nu mai putea gândi coerent, când gândurile i se amestecau în cap ca niște floricele de porumb, când sar în tigaia încinsă. Își aducea aminte de tot. De toți. Cerea, în gândul său, iertare tuturor. Fiecărui om pe care-l cunoscuse, de când se născuse și până acum. Când stătea întins în patul său, lângă soba duduind a căldură. Le cerea iertare părinților săi și fostei sale logodnice. Știa că-l iubise și că fusese dată cu forța acelui bărbat. Le cerea iertare și părinților fetei și bărbatului ei. Tuturor. Îi cerea iertare și băiatului lui Octavian, bancherul fugit de acasă. Vorbea cu cei pe care-i cunoscuse și muriseră: </p><blockquote><p>„Vă rog să mă iertați, dragii mei. Cu tot ce v-am greșit să mă iertați. Vin la voi. Numai pe decât, vin la voi. Mi-am luat și biletul.” </p></blockquote><p>Avea zile când se simțea mai bine și îi cerea iertare Adinei, care îl hrănea cu lingurița, îl spăla cu răbdare și stătea numai lângă el. </p><blockquote><p>”Iartă-mă, Adino, fată frumoasă. Iartă un hodorog bun de nimic.” </p></blockquote><p>Adina zâmbea și se uita repede în altă parte. Vocea îi tremura și el știa că plânge pe ascuns. </p><blockquote><p>„Unchiule, minunatule, eu te-aș lua cu mine în buzunarul meu. Dacă Dumnezeu mi-ar mai da voie, te-aș mai naște o dată și aș avea grijă de tine, toată viața. Te-aș hrăni la sân, te-aș ține de mână când faci primii pași, te-aș duce la școală și aș face teme cu tine. Ți-aș spune povești, unchiule, te-aș sprijini în orice și când ai crește mare și ai pleca de acasă, te-aș aștepta pe băncuța de lângă nuc, să vii să mă vizitezi.”</p></blockquote><p>Îi pupa mâinile și se ridica repede de lângă el, să mai pună un lemn pe foc. </p><p>Nea Ion Filosofu adormi într-o dimineață, când afară mirosea a primăvară. Nu-i mai era frică de moarte, și-i spusese și Adinei asta. Era fericit că începe o viață nouă, că va învăța lucruri noi și va cunoaște ființe minunate.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitWYKcwgZ5QyjVuIXWIgooUjS9Nt6haecqdCUSQ8wYVCwjtVFod9sextSGSJXtRg8kWKXGg3_6trI4ioly1KMRqZkpN_uwAlrnyPWU-CekprUBSBDteKbbS0Z-oeX54Ce2katFmP3F6pOP/s1280/stairs-3096103_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitWYKcwgZ5QyjVuIXWIgooUjS9Nt6haecqdCUSQ8wYVCwjtVFod9sextSGSJXtRg8kWKXGg3_6trI4ioly1KMRqZkpN_uwAlrnyPWU-CekprUBSBDteKbbS0Z-oeX54Ce2katFmP3F6pOP/s320/stairs-3096103_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Sătenii veneau, unul câte unul, spre casa lui, cu lumânările aprinse în mâini, să lumineze drumul lui Nea Ion Filosofu, în drumul lui spre Viața cea Nouă.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-81664134117554179722020-11-22T00:04:00.003+02:002020-11-22T00:04:36.672+02:00Semnul 18- Ana lui Manu se deszidește<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH-nipIob6IlaJwuRAVGrQtBxpktbcNUyJtmSFQhD_a4Md9YdPYRbtkM8tlwUDF7NexiK5_v8iZkLQl3DN8Z2v07SajjO3uOecREUksAKm-QfNwQ0QdsiYg9cfr9akjBpDDOyMKjl6mA6P/s650/pexels-photo-1182700.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="488" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH-nipIob6IlaJwuRAVGrQtBxpktbcNUyJtmSFQhD_a4Md9YdPYRbtkM8tlwUDF7NexiK5_v8iZkLQl3DN8Z2v07SajjO3uOecREUksAKm-QfNwQ0QdsiYg9cfr9akjBpDDOyMKjl6mA6P/s320/pexels-photo-1182700.jpeg.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Oarecum gata de atac. </p><p>Așa se simțea, deși nu avea nici cea mai vagă idee ce ar trebui să atace. Important nu i se părea completiva indirectă, ci doar completiva de mod, din toată fraza atât de categorică a gândului său:</p><blockquote><p>„Mă simt gata să atac pe …” și aici urmau puncte de suspensie. </p></blockquote><blockquote><p>„Interesant acest gând al meu”, își spuse în continuarea gândului inițial. </p></blockquote><blockquote><p>„Clar este faptul că sunt gata să atac. Dar pe cine? As putea să completez pe linia punctată, cu tot ce îmi vine în cap, poate aflu. Aș putea să atac pe: </p></blockquote><blockquote><p>1. Doamna care îmi face curat în cameră; </p></blockquote><blockquote><p>2. Chelnerul care ne servește micul dejun și prânzul; </p></blockquote><blockquote><p>3. Femeia aceea corpolentă, cu un costum de baie cu muuuuulte volănașe, pe care o văd în fiecare zi la plajă; </p></blockquote><blockquote><p>4. Scaunul de pe balconul micuței mele camere de hotel; </p></blockquote><blockquote><p>5. Inima mea.” </p></blockquote><p>Aici, chiar după aceste cuvinte, se opri câteva secunde. Fu surprinsă de ceea ce tocmai aflase și încerca să asimileze mesajul. </p><blockquote><p>„O.K. Am gândit fără să mă autocenzurez, cum adesea fac, ceea ce înseamnă că toate aceste gânduri au un sâmbure de adevăr. Acum, abia acum, vine timpul analizei pentru a putea să înțeleg sensul acestor gânduri. </p></blockquote><blockquote><p>Să încep, cum e și firesc, cu numărul 1. Sunt gata s-o atac pe doamna care îmi face curat în cameră, pentru că… ce? Îmi trebuie un motiv. Aaa, știu, pentru că mai mult îmi umblă printre lucruri, în loc să-și facă treaba. Camera mea arată mai dezordonată când mă întorc de la plajă, decât atunci când plec la plajă. </p></blockquote><blockquote><p>Bine. </p></blockquote><blockquote><p>Punctul 2. Sunt gata să-l atac pe chelnerul care ne servește micul dejun și prânzul, pentru că… este neîngrijit și lucrează neigienic. Pare că îi curge nasul mereu, are unghii murdare, păr slinos și nu știe să vorbească cu clienții din restaurantul hotelului în care lucrează. Chiar, pe ce criterii l-or fi angajat? O fi soțul cameristei care nu face curățenie în camere, cine știe.” </p></blockquote><p>Ana zâmbi când își imagină cuplul cameristă- chelner. Ea hoață, el șleampăt, Bonnie și Clyde, ce mai! </p><blockquote><p>„Punctul 3. Sunt gata s-o atac pe femeia aceea corpolentă, cu un costum de baie cu muuuuulte volănașe, pentru că îmi strică bucuria de a face plajă. De fapt, ne-o strică tuturor. E atât de gălăgioasă! Vorbește mereu răstit și dacă nu țipă toată ziua la săracul de bărbatu-su, vorbește atât de tare la telefon, că toată lumea devine nervoasă în jurul ei. Am aflat cu toții atâtea amănunte despre viața acestei femei, încât pare că o cunoaștem cu toții, ca și cum ar fi una dintre acele rude enervante, pe care toată lumea o ocolește. </p></blockquote><blockquote><p>Punctul 4. Sunt gata să atac scaunul de pe balconul camerei mele. Adică, chiar scaunul pe care stau acum și privesc apusul de soare. Și valurile mării. Scaunul pe care stau și gândesc aceste gânduri. De ce aș vrea să atac acest scaun, din moment ce el nu-mi oferă decât confort? </p></blockquote><blockquote><p>Poate că…, poate pentru că tocmai prin acest confort am început să am aceste gânduri. Credeam că sunt o persoană asumată, în sensul că mi-am asumat întregul meu fel de a fi. Și mi-am asumat felul de a fi, pentru că am crezut că mă cunosc. </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdCYzHXJQeTzgvcPE6hsM9jbzmGq0pTpdut-OaagIopl3WdPYaXU3LhfMB4ROrB1kOB3q4oWD-GuRwniNoHySpgy8D1JMXWHC_X7kh_RmsbwhVXEUoyLTDQwp2B3AthNz2gx1v65ZwVZzl/s650/pexels-photo-4659703.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="433" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdCYzHXJQeTzgvcPE6hsM9jbzmGq0pTpdut-OaagIopl3WdPYaXU3LhfMB4ROrB1kOB3q4oWD-GuRwniNoHySpgy8D1JMXWHC_X7kh_RmsbwhVXEUoyLTDQwp2B3AthNz2gx1v65ZwVZzl/s320/pexels-photo-4659703.jpeg.jpg" /></a></div><p> </p><blockquote><p>Ce fel de om sunt? Un om care trăiește fără a-și pune prea multe întrebări. Întrebările pot aduce claritate, dar te pot împinge și în prăpastie. Odată ce începi să-ți pui întrebări, e ca și cum te pui singur la zid, în fața plutonului de execuție. </p></blockquote><blockquote><p>Poc-poc-poc. Ai pus întrebarea greșită, ai murit. </p></blockquote><blockquote><p>Sunt unii oameni fericiți, norocoși, care-și pun întrebări și înfloresc, care prind aaaaripi. Eu am acceptat demult că nu fac parte din acea categorie de oameni norocoși, așa că am refuzat să-mi pun întrebări. Mă refer la acele întrebări despre sine, despre ce e bine și ce e rău. Nu mă refer la întrebări despre vreme, sau despre prețuri, sau despre politică. </p></blockquote><blockquote><p>Poți să întrebi pe cineva Ce faci? Nu riști aproape nici un pericol. Dar, ar trebui să fii sigur pe tine, dacă ai ține morțiș să-ți adresezi întrebarea Ce fac? Atunci începi să calci pe nisipuri mișcătoare. </p></blockquote><blockquote><p>De fapt, întrebările nu sunt primejdioase, în sine. Primejdioase sunt abia răspunsurile care încep să apară în urma întrebărilor. Acesta-i mecanismul: întrebare- răspuns- întrebare- întrebare- răspuns- răspuns- răspuns- întrebare și tot așa. </p></blockquote><blockquote><p>Când te îndrăgostești, nu e bine să-ți pui întrebări. Spui mulțumesc vieții și trăiești ceea ce îți este dat, cu bune și cu rele. Când ai aproape 30 de ani și îți întâlnești dragostea cea mare, dragostea pentru care te-ai pregătit sufletește, pe care ai așteptat-o ani de zile, dragostea aceea ca în filme sau ca în marile romane de dragoste. Iubire fierbinte, intensă, răscolitoare, obsedantă, epuizantă. Cu atât mai epuizantă, cu cât crezi că e o iubire de o vară. Că o să-l iubesc pe acest bărbat vibrant, aproape tânăr, aproape cărunt, că o să-l iubesc cum vreau, fără inhibiții, total, o să-l iubesc cu pasiune totală timp de două săptămâni, atât cât am plătit pentru vacanța mea la mare, vacanța în care am împlinit 30 de ani. Când și eu eram încă tânără, un pic căruntă, când și eu eram vibrantă ca săgeata dintr-un arc, gata să fie trasă în aer, gata să fie lansată spre infinit. Acea frumoasă vacanță de vară, acea frumoasă poveste de dragoste. În care m-am zvârcolit nopțile, în același pat în care dorm acum. Căci mobilierul pare vechi și neschimbat de vreo 20 de ani. În această cameră l-am iubit pe bărbatul vieții mele, acum 19 ani. În acest balcon am stat îmbrățișați. Tăcuți și îmbrățișați, noapte după noapte, ascultând valurile mării. Ascultându-ne inimile.
Manuel nu mi-a făcut nici o promisiune. Eu nu i-am cerut nimic. Abia dacă ne-am aflat numele. Abia dacă ne-am atins trupurile. Abia dacă ne-am ascultat inimile. În rest, nu conta nimic. Conta doar dragostea, nisipul și marea. Iubita mea, îmi spunea Manu. Și eu credeam că sunt atât iubită, cât și a lui. În ultima seară împreună, mi-ai dăruit acest inel de aur galben, cu această piatră verde. Superb smarald, ți-am spus și ți-am mulțumit. Fată verde, cu ochii pădure, așa mi-ai zis. Mi-a plăcut. M-am simțit specială. Au fost cam singurele cuvinte pe care le-am spus. Ne-am despărțit a doua zi. Tu ai plecat primul. Am fost sigură că nu o să te mai văd. Niciodată.
Mi-am reluat viața, firesc, fără drame sau păreri de rău. </p></blockquote><blockquote><p>Când m-am întors la școală, la liceul la care predam deja de vreo trei ani, ne-a fost prezentat noul director. Erai tu. Manu cel vibrant, Manu aproape tânăr, Manu aproape cărunt. Am țipat și m-am mirat că nimeni nu m-a privit cu stupoare. De fapt, nu mă auzise nimeni. Fiindcă țipasem în mine. Subconștientul meu se grăbise să-mi dea un semn. Fată dragă, încuie-te în tine. Vorbește, iubește, țipă, urăște, doar în tine. E mai bine așa. </p></blockquote><blockquote><p>Am aflat repede de ce instinctul mi-a spus să nu îți sar în brațe. Erai însurat. Iubitul meu de-o vară, iubirea vieții mele era însurat și proaspăt tătic. Am aflat acest mic amănunt, repede, de la colegii mei profesori. Ne-ai strâns tuturor mâinile și ne-ai spus că vrei să te înțelegi bine cu toți. </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguCWMHVAeGCoqrSIJMCNb2gV05HuZARavE04_EeW3D8580nBhayYdVGkVJ-B18CuQxiba_3OfEXSMmU2tzmO6Pu2O1tcr8WeHObiegt2n5M3kVt3jXq4Et4mCLx4bCsAOqaLi8PmSgWsW4/s1050/photo-1512538154426-49206bc648a7.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="1050" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguCWMHVAeGCoqrSIJMCNb2gV05HuZARavE04_EeW3D8580nBhayYdVGkVJ-B18CuQxiba_3OfEXSMmU2tzmO6Pu2O1tcr8WeHObiegt2n5M3kVt3jXq4Et4mCLx4bCsAOqaLi8PmSgWsW4/s320/photo-1512538154426-49206bc648a7.jpeg.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><blockquote><p>Când ai ajuns în fața mea, mi-ai întins, formal și străin, mâna. Mi-ai strâns-o ușor. Ai remarcat ce inel superb am. Mulțumesc, am spus, îl iubesc foarte mult, are valoare sentimentală. Atunci mi-am hotărât soarta. Am hotărât să trăiesc în funcție de tine și de dorințele tale. Fără să-ți pun întrebări, fără să pun întrebări destinului.
Am trăit, în continuare, această dragoste fără întrebări, fără de cuvinte. Te-am lăsat să-mi decizi viața. Să fac Crăciunul pe 26 sau 27 decembrie, pentru că pe 25, tu trebuia să fii acasă, cu soția și cu copilul tău. Să plecăm în excursii de două sau trei zile, cu trenuri separate, în camere de hotel separate. Te-am iubit clandestin. Încă te iubesc. Am îmbătrânit împreună, la bine și la greu, într-o viață paralelă cu viețile noastre oficiale. </p></blockquote><blockquote><p>Nu mi-a păsat că cei de la școală îmi spuneau, pe la spate, că sunt fată bătrână. Nu mi-a păsat că elevii mei, cei mai golani dintre ei, și-au pus în cap să mă cucerească. Nu mi-a păsat că n-ai încercat, măcar o singură dată în toți acești ani, să pui capăt acelor pariuri de prost gust. Nu mi-a păsat că iubeai o altă femeie, în patul tău matrimonial. Nu mi-ai promis nimic, nu ți-am cerut nimic. Ne-am iubit, și atât. </p></blockquote><blockquote><p>Dar, acum un an și jumătate, când un elev de la a XI-a B a făcut o glumă deplasată pe Facebook, au început să răsară primele întrebări, primele de ce-uri. M-am simțit rușinată, nu pentru prostiile scrise de acel tânăr, ci pentru că eram singură. </p></blockquote><blockquote><p>Singură. </p></blockquote><blockquote><p>Când l-am scos la tablă pe acel băiat, Andrei Pâncotă, îi țin minte bine numele, toți colegii lui au crezut că o să mă răzbun. Și eu am crezut asta. Până în clipa în care a început să vorbească. </p></blockquote><blockquote><p>Acest copil de 17 ani, a avut curajul să își recunoască greșeala. Mi-a spus că sunt o Doamnă cu D mare. În engleză mi-a spus: „You are a Lady with capital L”. Și mi-a mai spus că o să mă admire mereu. Și mi-a cerut iertare. La timpul Prezent al Inimii sale, un timp pe care l-a inventat atunci, pe loc.</p></blockquote><blockquote><p>A fost sămânța aruncată în inima mea. Care a încolțit. Și a dat roade. Stau acum, în acest scaun, în balconul camerei în care ne-am iubit în urmă cu 19 ani, și încep să-mi pun întrebări. </p></blockquote><blockquote><p>Și abia acum vine punctul 5: Sunt gata s-o atac pe inima mea. Da. Am trăit și am iubit în ascuns. Am fost, timp de 19 ani, Ana lui Manu. Acum, la aproape 50 de ani, vreau să fiu Ana mea. Să trăiesc pentru mine. Să fiu, într-adevăr, o Doamnă cu D mare.</p></blockquote><blockquote><p>It's time to live and to be free. Am trăit dragostea până la capăt. Ajunge.” </p></blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl3MqItWQWVsIM7OLDNAUdCLOlzDMCUaYJP1LMbmGxHVXhqzSWoC6OZYvX4y4W-uhATecPSnktBQuzSn3EaZJMFKLB2i6BpptaAr3kCBqErVDWwjXZT-9A77w3Xr2K28AfGAhjDM-seT_V/s650/pexels-photo-1831236.jpeg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="520" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl3MqItWQWVsIM7OLDNAUdCLOlzDMCUaYJP1LMbmGxHVXhqzSWoC6OZYvX4y4W-uhATecPSnktBQuzSn3EaZJMFKLB2i6BpptaAr3kCBqErVDWwjXZT-9A77w3Xr2K28AfGAhjDM-seT_V/s320/pexels-photo-1831236.jpeg.jpg" /></a></div><p><br /></p><p>Își scoase inelul splendid de aur galben, cu piatră de smarald, îl sărută și-l aruncă înspre marea zgomotoasă. Se auzi clinchetul inelului căzut pe asfaltul din fața hotelului. </p><blockquote><p>„Poate voi face o cameristă fericită”, se gândi, continuând să asculte marea, cu ochii larg deschiși.</p></blockquote>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3433342342822488013.post-45647726712214219422020-11-21T02:06:00.001+02:002020-11-21T02:06:35.219+02:00Semnul 17- Băiat. Fată. Înger<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmo7sxLteSfg2zqzLTka_PC2v7kBB1K-ahgmXcP6ilWQfzqpt_cMbDqol3WK8nl6kes6c1f2yQQYyEobMZwFvpTfSEm3Ool1fHktKpZe1WXcKuhdssjIQyTlSYwFhXnn6YgB2X46G8mH7x/s1280/angels-3754956_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="853" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmo7sxLteSfg2zqzLTka_PC2v7kBB1K-ahgmXcP6ilWQfzqpt_cMbDqol3WK8nl6kes6c1f2yQQYyEobMZwFvpTfSEm3Ool1fHktKpZe1WXcKuhdssjIQyTlSYwFhXnn6YgB2X46G8mH7x/s320/angels-3754956_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>- Acum o să te bagi în pat, o să numeri până la zece, că ești băiat mare, dea-cum. O să închizi ochișorii și o să visezi îngerașul tău. </p><p>- Mami, dar povestea mea?, se bosumflă băiețelul blond, îmbrăcat în pijamale cu Batman. </p><p> - Nadir, băiețelul meu frumos, sunt atât de obosită, că o să adorm înaintea ta. Uite cum facem: mami merge și face un duș rapid, ca să nu se bage murdărică în pat, da? Și dacă băiețelul ei drag nu adoarme până ce se termină mami de spălat, mami promite că va citi o poveste, bine? </p><p>Copilul aplaudă fericit. </p><p>- Acum te bagi în pat și o aștepți pe mami. N-o să închid ușa la baie, așa că o să mă auzi tot timpul. Uite, las veioza aprinsă. </p><p>- Și desenele la televizor. </p><p>- Bine, mami. Tu stai în pat, că mami vine repede. Să nu te sperii, că suntem doar noi doi în casa noastră, îi spuse mami din pragul ușii de la baie. </p><p>- Și îngerașii noștri, completă băiețelul, sigur pe el. </p><p>- Da, mami, și îngerașii, bineînțeles. </p><p>***</p><p>Nu mai știa care au țâșnit primele: stropii de apă sau lacrimile? Se așeză turcește în mijlocul căzii și plânse. Plânse în șoaptă, căci Nadir putea intra în orice moment în baie și nu ar fi vrut s-o vadă plângând. Nu voia s-o vadă nimeni plângând, cu atât mai mult fiul ei. </p><p>Ce putea înțelege el la patru ani? Cum s-o vadă și pe mama sa dărâmată, când tot ce cunoscuse el, până la acea vârstă, totul se dărâmase? </p><p>Într-o zi era prinț și a doua zi, când s-a trezit, era cerșetor. </p><p>În noaptea în care viața i s-a schimbat complet, a înțeles că orice secundă are valoarea sa și nimic nu poate fi luat de bun. Nu există nimic sigur în lumea asta. Nu există nimic de care să te agăți. Nu poți avea încredere totală în nimeni. Nadia învățase toate aceste lucruri nu din cărți, ci din viața reală.</p><p>În noaptea în care soțul ei, iubirea vieții ei, o privea în ochi, cu o față sumbră și întunecată ca acea noapte de noiembrie, în acea noapte când soțul ei îi spunea cuvinte de neînțeles, când ea încă mai visa, ah, cât ar fi vrut să își mai amintească ce visa înainte să fie trezită atât de crud de soțul ei, iubirea ei, care îi vorbea și o privea străin, visul ei, ultimul vis de femeie fericită alintată bogată șarmantă ultimul ei vis din viața ei frumoasă când soțul ei vorbea și vorbea și ea îl vedea dar credea că un coșmar teribil se infiltrase în visul ei frumos și încerca să o sperie Nu vreau să te mai văd îi spunea soțul ei nici pe tine nici pe copil și ea se trezea ieșea din visul ei frumos și intra într-un coșmar Să-ți refaci viața îi spunea soțul ei care viață se întreba ea nu erau împreună pentru totdeauna care viață careviațăcareviață care viață Uită-mă a zis și a plecat a plecat care viață nici nu s-a uitat la ea s-a ridicat și a plecat a ieșit pe ușă și din viața ei a plecat care viață a plecat singură a plecat singură pentru totdeauna singură era împreună și a rămas singură care viață. </p><p>Lacrimile îi șiroiau. Hohotea fără sunete, incontrolabil. Durerea îi contorsionase trupul. Se lungise în cadă, istovită, neputincioasă. Creierul mai avea clar un singur gând.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbFiHpYS2P5l_6wLYy7qpi8A-JNFer7NZy74Rho4GxsiVzSXWZwykLDpVgZN_DyK-Rck-nQQe14a8MBaDj5WbnpDQYumIVkT969LyyNuXMfcNppStrHOPGcUQ8HB8LCB5CU3yMZdXDoTy_/s1280/woman-1006100_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="721" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbFiHpYS2P5l_6wLYy7qpi8A-JNFer7NZy74Rho4GxsiVzSXWZwykLDpVgZN_DyK-Rck-nQQe14a8MBaDj5WbnpDQYumIVkT969LyyNuXMfcNppStrHOPGcUQ8HB8LCB5CU3yMZdXDoTy_/s320/woman-1006100_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>„Nu țipa! Te aude copilul”, dar trupul își cerea dreptul să țipe, căci el putea urla fără sunet, durerea ieșea incontrolabil din ea, într-o revărsare de nestăvilit. </p><p>Trecuseră trei anotimpuri în care nu putuse să plângă, nici măcar o lacrimă. Deși ar fi vrut. Toți oamenii o părăsiseră. Bogații ei prieteni i-au întors spatele. Bona a plecat prima. A urmat șoferul, femeia care se ocupa de menaj. Toți. </p><p>Colegii bărbatului care o părăsise nu-i mai răspundeau la telefon. </p><p>Rămăsese singură. </p><p>S-a trezit cu datorii de care ea habar nu avea, i s-au pus în față hârtii din care nu înțelegea nimic. Prima a fost cererea de divorț, pe care a semnat-o fără s-o citească. Nici n-ar fi putut. Un avocat, apărut pe lângă ea nu se știe de unde, a sfătuit-o să vândă tot.</p><p>A vândut tot. </p><p>I s-au golit toate conturile. A rămas cu nimic. Singură și fără nimic. A păstrat doar două genți de haine și câteva jucării. Doar atât. Și inelul său de logodnă. Un inel de aur, cu o lucrătură superbă și cu un diamant imens. I-l dăduse Iulian, când o ceruse de nevastă, în mijlocul unei petreceri extravagante. Era așa de îndrăgostită! Firește că acceptase. Cererea de căsătorie. Și inelul la pachet, deși nu-i plăcea. Era prea evident, aproape de prost gust, striga „am bani și nu știu ce să fac cu ei”. De fapt, ura acel inel, dar îl păstrase pentru Nadir. Atâta timp cât acel inel va fi cu ei, ea va avea curaj să meargă mai departe. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEissTu0bAjRJoguxL35xWkOZ9eamtgZrrCaRaDs9j4FNN8C9qnnCTdgUwFxDxvKocsUUg0DYhlkhcCt74yQtwpbkgZXLn7K9eUDZEzXuaaJAPwk9_y5NvXCnQaZ2Q81FiVZ9QORxXrff0W0/s1280/sapphire-ring-2119613_1280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEissTu0bAjRJoguxL35xWkOZ9eamtgZrrCaRaDs9j4FNN8C9qnnCTdgUwFxDxvKocsUUg0DYhlkhcCt74yQtwpbkgZXLn7K9eUDZEzXuaaJAPwk9_y5NvXCnQaZ2Q81FiVZ9QORxXrff0W0/s320/sapphire-ring-2119613_1280.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Păstrase și o pereche de cercei, cu două safire mici, ridicol de ieftini, dar pe care Iulian îi cumpărase pentru soția lui, doar pentru că îi plăcuseră ei foarte mult. </p><p>După ce fusese părăsită, Nadia a refuzat să mai aibă vreo legătură cu părinții soțului său. Nu le-a mai permis să-și vadă nepotul. Voia să-i pedepsească. Să-i facă să sufere pe cei care dăduseră viață omului care o făcuse să sufere. Părinții ei muriseră când era în liceu și, singurul lucru care îi rămăsese de la ei, era o garsonieră în Bucureștii Noi. Nadia nu o vânduse niciodată, deși nu avusese niciodată nevoie de ea. </p><p>Când a rămas pe străzi, și-a amintit de cămăruța lăsată moștenire de părinții ei. S-a mutat împreună cu fiul său acolo și au început să învețe, amândoi, să trăiască. Nadir fusese crescut de bone, de când se născuse. Nadia nici nu știa să-i facă baie. Nu știa ce-i place să mănânce, nici măcar nu știa să gătească. Nadir nu fusese niciodată cu autobuzul sau cu metroul, iar în prima zi de grădiniță, în ciuda așteptărilor negative, a fost fericit, căci era un copil extrem de sociabil și comunicativ. </p><p>Copilul părea că se adaptează la noua viață cu bucurie. N-a plâns după jucăriile sale sau după bonă sau după bunici. Iubea viața cea nouă și era atât de curios, încât punea întrebări despre orice. Această bucurie a fiului, a fost colacul de salvare a mamei. Nadia și-a găsit un job de beauty editor la o importantă revistă de modă. Uneori, pentru bani în plus, mai poza pentru editoriale de modă. Nu se gândise, nici măcar o secundă, să pozeze nud sau, și mai rău, să devină amantă, ca fetele de la petrecerile la care mergea cu soțul său. Mai bine muncea într-o fabrică de pâine sau se făcea casieriță. N-ar fi acceptat niciodată compromisuri.</p><p>Învățase să schimbe un bec, să bage rufele în mașina de spălat și să le calce mai apoi, învățase să spele vasele, să-i taie unghiile fiului său, să meargă să plătească lumina, cablul sau întreținerea, învățase să-și vopsească părul singură, să se epileze, să-și facă măști de față cu bucățile de banană rămase de la fi-su. </p><p>Își descoperea copilul, de parcă atunci l-ar fi născut. Aflase că îi plac desenele cu Batman și că atunci când o să se facă mare, o să se facă erou. </p><p>Aflase că nu îi plac legumele crude, dar că le adoră în ciorbiță; că îi plac șnițelele și piureul; că își strânge buzițele nervos, când ceva îl supără; că nu îi place deloc culoarea albastră, dar că adoră verdele și griul. </p><p>Îl iubea pe Dumnezeu, deși nimeni din jurul său nu-i vorbise de El. Vorbea tot timpul cu îngerașul său, pe care susținea că îl cheamă Luminu. </p><blockquote><p>„Poate Lumina”, îl tachina Nadia. </p></blockquote><blockquote><p>„Nu, mami, Luminu, că e înger pentru băieți, nu pentru fete”, răspundea prompt copilul. </p></blockquote><blockquote><p>„Adică e băiat”, concluziona maică-sa. </p></blockquote><p>Nadir se pocnea cu palma peste frunte. </p><blockquote><p>„Nu, mami, nu știi nici măcar asta, că îngerii sunt de un sigur fel? Ei nu sunt băieți sau fete, ca noi oamenii.” </p></blockquote><p>Spunea rugăciunea „Îngerașul” în fiecare seară și se închina de trei ori. Nadia nu-i interzisese să facă asta, deși ea nu credea în religie. </p><blockquote><p>„Cine te-a învățat să spui rugăciunea asta frumoasă și să te închini?”, îl întrebase într-o dimineață pe fiul ei. </p></blockquote><blockquote><p>„Cum cine? Îngerașul meu, mami”, veni prompt răspunsul. </p></blockquote><p>Viața părea că se echilibrează. </p><p>Azi, însă, Nadir își întrebase mama unde este tatăl lui. În acea secundă, femeia simțise că sufletul i s-a rupt în două. Își simțise lacrimile, dar n-a vrut să plângă în fața fiului său. Abia reușise să-l bage în pat și să ajungă în baie. </p><p>***</p><p>Se liniștise. </p><p>Se simțea ușoară. </p><p>Apa curgea peste trupul ei, deși ea se simțea curată. Curată pe dinăuntru. Durerea ieșise. Otrava din ea ieșise. Abia acum putea să-și refacă viața. Opri dușul și, în timp ce se ștergea cu prosopul, se privi în oglindă. </p><blockquote><p>„Nadia, o să poți. O să reușești să-ți crești fiul. Cu ajutorul îngerașului.” </p></blockquote><p>Se pieptănă liniștită, în timp ce murmura în surdină...</p><blockquote><p>”Înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine Și mă-nvață să fac bine Eu sunt mic Tu fă-mă mare Eu sunt slab Tu fă-mă tare În tot locul mă-nsoțește Și de rele mă păzește Doamne îngerașii tăi Fie păzitorii mei Amin.” </p></blockquote><p>Se închină de trei ori, așa cum îl văzuse pe fiul său.</p><blockquote><p>„Cred că sunt prima mămică din lume care a învățat să se închine de la copilul ei, în loc să-l învețe ea pe el.” </p></blockquote><p>Nadir o aștepta în pat, cu cartea de povești în mână. Nadia îl pupă tare și se băgă în pat, lângă el. </p><p>- Mami, dar ai fost cam murdărică. </p><p>- De ce zici asta, puiule? </p><p>- Păi, ai stat așa de mult la duș! Era să adorm. </p><p>Nadia zâmbi și îl mângâie pe fiul său. </p><p>- Da, puiule, am fost foarte murdară. Dar uite, acum sunt curată, toată-toată. </p><p>- Și miroși frumos, mami. </p><p>- Da, ca tine, puiule. </p><p>Nadia citi povestea pe diferite voci, așa cum îi plăcea fiului său. După ce spuse partea cu „Și încălecai pe-o șa și v-am spus poveste-așa”, Nadir își luă mama în brațe. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7Zb6pUSkno5jK9S7Q1z2iWRB0j2w27J7KoTn1Z6B95e3tefzrCE_hp9vWdu1sebd2yuXx41em9N5_F1xk83lTiHzHY5eXig3MZYyXiEDKmYjM3_atjpfgx3Yl7qfD3OqP8CQsXPPzorji/s1280/storytelling-4203628_1280.webp" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7Zb6pUSkno5jK9S7Q1z2iWRB0j2w27J7KoTn1Z6B95e3tefzrCE_hp9vWdu1sebd2yuXx41em9N5_F1xk83lTiHzHY5eXig3MZYyXiEDKmYjM3_atjpfgx3Yl7qfD3OqP8CQsXPPzorji/s320/storytelling-4203628_1280.webp" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>- Te iubesc mult, mami! Ești cea mai bună și mai frumoasă mamă, din toată lumea de mame! </p><p>Nadia lăcrimă, dar nu-i mai era teamă că fiul său o putea vedea plângând. Erau lacrimi de bucurie.</p><p>- Nadir, puiul meu, vreau să știi de la mine că tatăl tău a plecat de lângă noi, fiindcă îi lipsea ceva.</p><p>- Ce, mami? </p><p>- Nu-și mai găsea îngerașul. L-a pierdut. Așa că a plecat în lumea largă, să-l caute. </p><p>- Și o să se mai întoarcă la noi? </p><p>- Cine știe! Să ne rugăm la îngerașii noștri să-l aducă acasă, cu tot cu îngerașul lui. </p><p>- Da, mami. Dar tu ți-ai găsit îngerașul? </p><p>- Demult, și nici măcar nu știam. </p><p>- Și cum îl cheamă? </p><p>- Îl cheamă Nadir. </p><p>Copilul zâmbi fericit. </p><p>- Ca pe mine, mami. Dar cred că n-ai auzit bine. Cred că îl cheamă Nadira, că tu ești fată. </p><p>Nadia îl sărută pe frunte. </p><p>- Mâine o să ne sculăm devreme, deși e duminică. Mergem în vizită la bunicii tăi. Te așteaptă demult. Acum o să dormim și o să visăm vise frumoase. </p><p>- Da, mami. Cu îngerași.</p>carmenliluhttp://www.blogger.com/profile/13217654367068670635noreply@blogger.com0