marți, 3 aprilie 2012

Cine suntem, de unde si la cine venim?

Dupa ce ne-am declarat dragostea, eu spunandu-i "te iubesc, puiul mamii" iar el, simplu, "si eu", fi-miu m-a imbratisat cu bratele larg deschise. Simtind ca e moment de tandrete maxima, il intreb pe fi-miu:
- E bine ca sunt mamica ta?
- Da. Esti cea mai buna mami, ma asigura baietelul meu ochelarist, de cinci ani jumate.
- Da' cum ai ajuns tu la mine?
- Cum adica? se mira fi-miu. Din burta ta, imi raspunde simplu, ca si cum am uitat lucruri elementare si el trebuie sa mi le reaminteasca.
- Da, bine, dar in burta mea cum ai ajuns? De unde ai venit?
Calmul lui fi-miu e impenetrabil. Imi raspunde la fel de sigur:
- De la Doamne-Doamne.
Face o pauza. Ma priveste si vede ca tot n-am inteles. Ca sa ma ajute, continua.
- Eram la Doamne-Doamne. Apoi am cazut.
(Da, stiu, "unde?", va veti intreba toti, asa cum am facut-o si eu, instinctiv. Unde a cazut fi-miu, de la Doamne-Doamne?)
- In burta ta, mami. Am cazut in burta ta.


P.S. Cine n-a inteles cum e cu Cine suntem, Ce facem pe aici, De unde venim, sa mai citeasca o data ceea ce tocmai am scris. Sau sa-si intrebe copiii, fara sa le puna ei cuvinte in gura. Raspunsurile pot veni de acolo de unde te astepti mai putin. Cine are urechi de auzit, sa auda, nu?

Niciun comentariu: