Nu mai cred in poezie. Cel putin nu in poezia asta marketista a secolului XXI. Poezia asta inchistata in cuvinte seci, intelectualizate, fara seva, ordonate in pagina. Cuvintele astea fara emotie, fara virgule, cuvintele astea egale, cuvinte cu cravata si perle. Cuvintele astea egale cu ele insele, care nu exista decat prin faptul ca sunt scrise. De oameni la fel de seci, la fel de indoctrinati, de speriati de viata din ei. Cuvinte fara noima, spuse/scrise de oameni fara noima (adica fara suflet).
Cred, mai cred in poezia aceea care se naste chiar si dincolo de cuvinte. Cred in poezia unei imagini, a unui gand, a unui zambet. Cred in poezia scrisa, cantata, spusa de oameni carora nu le este frica sa se arate asa cum sunt in realitate. Poezia se naste acolo unde este echilibru. Acolo unde este viata. De-adevaratelea. Nu din plastic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei
Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...
-
Embed from Getty Images Imi tot bazaia prin minte versul asta. Eram convinsa ca e al lui Eminescu. Pare de Eminescu. Din curiozitat...
-
Tema la romana, a fi-mii. Tema de clasa a treia. Sunt atat de mandra de compunerea ei, ca as fi in stare sa-mi dau doctoratul pe textuletul ... -
Embed from Getty Images "Totul renaste, pomul rodeste, floarea infloreste si lumea se trezeste. Soarele lumineaza si...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu