miercuri, 30 septembrie 2009

Nu-i asa?

Cand nimic nu ai a spune, mai bine taci.
Caci si tacerea e un fel de-a spune (de-a zice), chiar mai plin de intelesuri, de noime, de sensuri, de adevaruri.
Numai ca mai greu de descifrat.

2 comentarii:

Nopol spunea...

Cata dreptate ai. Dar sa stii ca uneori e greu. Ai ceva de zis, dar parca nu poti sau evenimentele se succed cu o asa rapiditate inca ajungi sa zici ca nu mai are rost sa comentezi... Si in acelasi timp, paradoxal, tacerea ta vorbeste... Parca articolul asta e pentru mine. :)

Toate cele bune, Carmencita! Ma bucur ca am trecut pe aici sa te salut!

carmenlilu spunea...

Ma bucur si eu ca ai mai dat un semn de viata. Sper ca esti bine si ca, in curand, vei comunica iarasi prin cuvinte (pe blogul tau) nu numai prin tacere. Si sper sa scap si eu de tacerile mele.

A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei

  Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...