Cine suntem, de unde si la cine venim?

Dupa ce ne-am declarat dragostea, eu spunandu-i "te iubesc, puiul mamii" iar el, simplu, "si eu", fi-miu m-a imbratisat cu bratele larg deschise. Simtind ca e moment de tandrete maxima, il intreb pe fi-miu:
- E bine ca sunt mamica ta?
- Da. Esti cea mai buna mami, ma asigura baietelul meu ochelarist, de cinci ani jumate.
- Da' cum ai ajuns tu la mine?
- Cum adica? se mira fi-miu. Din burta ta, imi raspunde simplu, ca si cum am uitat lucruri elementare si el trebuie sa mi le reaminteasca.
- Da, bine, dar in burta mea cum ai ajuns? De unde ai venit?
Calmul lui fi-miu e impenetrabil. Imi raspunde la fel de sigur:
- De la Doamne-Doamne.
Face o pauza. Ma priveste si vede ca tot n-am inteles. Ca sa ma ajute, continua.
- Eram la Doamne-Doamne. Apoi am cazut.
(Da, stiu, "unde?", va veti intreba toti, asa cum am facut-o si eu, instinctiv. Unde a cazut fi-miu, de la Doamne-Doamne?)
- In burta ta, mami. Am cazut in burta ta.


P.S. Cine n-a inteles cum e cu Cine suntem, Ce facem pe aici, De unde venim, sa mai citeasca o data ceea ce tocmai am scris. Sau sa-si intrebe copiii, fara sa le puna ei cuvinte in gura. Raspunsurile pot veni de acolo de unde te astepti mai putin. Cine are urechi de auzit, sa auda, nu?