Azi mi-a cazut o cutie de carton in cap.
Literalmente.
Ma plimbam cu copiii si-i tineam de mana pe amandoi, deci eu eram la mijloc. Abia traversaseram. Eram pe trotuar, unul destul de aglomerat, as spune, cand deodata, m-am trezit cu o cutie in cap. Una de carton. O cutie destul de mare.
Am fost un pic socata. Nu-mi dadeam seama de unde ar fi putut sa cada. Am stat cu copiii vreo zece minute sa vad ce se intampla cu cutia cazuta in mijlocul trotuarului, sa-mi dau seama de unde ar fi putut sa apara. Nimic.
Nimeni nu s-a atins macar de ea. Cutia zacea pe trotuar, asa cum a ramas dupa ce a cazut pe capul meu.
Dupa ce a trecut socul, m-am enervat putin. Adica de ce sa cada chiar in capul meu? Din tot puhoiul ala de lume, doar pe capul meu a putut sa aterizeze? Cutia era destul de mare si nici acum nu stiu exact ce s-a intamplat. Mi-am zis ca ar fi putut sa cada dintr-un balcon din blocul din apropiere. E vorba de un bloc turn. Dar, chiar si asa, cutia ar fi trebuit sa faca ceva zgomot, pentru ca ar fi prins viteza si fiind destul de mare, in cadere ar fi facut si zgomot. Or eu n-am auzit nimic. Doar ca m-am trezit cu o cutie in cap, pe partea dreapta a tamplei, sa fiu mai exacta. M-a durut dar nu foarte tare.
M-am bucurat ca nu mi-a lovit copiii. Mai bine in capul meu, decat in copii. Am plecat de acolo fara nici o explicatie. Totul a fost foarte bizar. Copiii au fost si ei uimiti, dar au parut ca iau doar partea buna a lucrurilor. "Ce bine ca era goala, mami. Iti inchipui ce se putea intampla daca avea ceva in ea?", m-a alinat fi-mea. "Da, ce bine", mi-am zis si eu in gand.
Cum nu cred in coincidente, m-am gandit ce mesaj ascuns ar putea fi in intamplarea asta. N-am gasit nici un raspuns. Totul mi s-a parut atat de bizar, incat n-am vrut sa ma mai gandesc la intamplare. Doar fi-miu a tinut sa-mi atraga atentia peste un timp, cand inca ne plimbam:
"Ai grija, mami, sa nu-ti mai cada ceva in cap."
"Pai si ce sa fac, sa merg cu ochii pe cer, n-am cum. Oare de unde o fi cazut cutia aia, tu ce crezi?"
"Eu cred ca a cazut dintr-o naveta de extraterestri", mi-a raspuns fi-miu prompt.
Hm, ce sa zic, mi-a trecut si mie gandul asta prin cap, dar cutia era atat de banala, dintr-un carton atat de obisnuit, incat cred ca o sa trec peste aceasta posibilitate. Raman la aia cum ca ar fi cazut dintr-un balcon.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei
Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...
-
Embed from Getty Images Imi tot bazaia prin minte versul asta. Eram convinsa ca e al lui Eminescu. Pare de Eminescu. Din curiozitat...
-
Tema la romana, a fi-mii. Tema de clasa a treia. Sunt atat de mandra de compunerea ei, ca as fi in stare sa-mi dau doctoratul pe textuletul ... -
Embed from Getty Images "Totul renaste, pomul rodeste, floarea infloreste si lumea se trezeste. Soarele lumineaza si...
3 comentarii:
Tu ai o problema cu cutia de carton, ca de ce a cazut tocmai pe tine insa nu cred ca ai vrea sa fii in locul meu, sa te bombardeze un porumbel sau o cioara (la astia am magnet)... Pe bune, daca ar fi sa stau in tribune, pe un stadion, alaturi de 100.000 spectatori si o pasare ar trece in zbor, ghici pe cine ar cadea gainatul...
Aaa, n-am vrut sa pomenesc si de gainaturi cazute din cer. Ma enervasem mai mult ca-mi cazuse cutia si nu stiam de unde, nu neaparat ca de ce pe mine. Macar gainatul stiu sigur de unde vine.
Si daca vin si eu pe stadionul ala cu 100.000 de oameni langa tine, sa stii ca pe mine o sa cada gainatul, nu pe tine. :):):)
Ai si tu dreptate, si tu esti norocoasa la martisoare parasutate din cer, dar ar trebui sa facem o incercare, sa vedem care e mai tare dintre noi doi, care are mai mare noroc... Deci, iti iau un bilet la urmatorul meci? te bagi? :))
Trimiteți un comentariu