marți, 14 iulie 2009

Cel mai mult

imi plac radacinile copacilor din marile si micile orase, care au spart betoanele sub care au fost ingropate si au iesit la suprafata. Cand vad asfaltul denivelat (sau spart de-a binelea) de niste radacini de copaci, sunt fericita. Intotdeauna (chiar daca uneori ma impiedic de ele si aproape ca ma duc in bot).
la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei

  Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...

  • "Viitor de aur tara noastra are..."
    Embed from Getty Images Imi tot bazaia prin minte versul asta. Eram convinsa ca e al lui Eminescu. Pare de Eminescu. Din curiozitat...
  • Frunza cade. Copacul asteapta
    Tema la romana, a fi-mii. Tema de clasa a treia. Sunt atat de mandra de compunerea ei, ca as fi in stare sa-mi dau doctoratul pe textuletul ...
  • Primavara (in esenta ei!)
    Embed from Getty Images    "Totul renaste, pomul rodeste, floarea infloreste si lumea se trezeste.       Soarele lumineaza si...