Bun si de la capat

Embed from Getty Images

Sa preferam, intotdeauna, bunatatea inteligentei.
Caci, daca inteligenta ne incalzeste mintea, dandu-ne impresia ca nu mai exista mistere, ca nimic nu poate ramane necunoscut, deci nestapanit de noi, bunatatea, in schimb, ne incalzeste inimile, subtil, placut, intim. Bunatatea adanceste misterul existentei, dar nu intr-un mod infricosator, ci placut, linistitor.
Oamenii foarte buni sunt, vrand-nevrand , si foarte destepti, caci bunatatea presupune (printre altele) si lipsa ego-ului, a orgoliului. Un om care renunta de buna-voie la orgoliu e inteligent, caci intelege si isi asuma procesul "dezbracarii" de mandrie.
Oamenii foarte destepti sunt, in mare parte, stapaniti de ego, caci ei sunt "ambetati" de propriile cuvinte, de propriile realizari, merite sau diplome.
Bunatatea presupune sacrificiu de ego, inteligenta il foloseste in exces.
Inteligenta izoleaza, e narcisista in esenta ei.
Bunatatea uneste, e lipsita de granite.
Inteligenta e egoista, e cea care ia.
Bunatatea e calda, e cea care ofera.
Asa ca, bunatatea e preferabila inteligentii reci.
E timpul sa vrem sa fim mai buni, decat mai inteligenti. Pentru ca e nevoie de unificare, nu de izolare si dezbinare.