Zi de toamna tarzie. Ma plimb cu copii mei pe strada. Si fi-mea (sapte ani si ceva) si fi-miu (patru ani si ceva) privesc, la un moment dat, copacii si sunt absolut uimiti de nuantele frumoase de bej-galben-verde-auriu-cafeniu-aramiu ale frunzelor. Unele se desprind si cad leganandu-se chiar in fata lor.
- Frunzele sunt parul copacilor, nu-i asa? imi spune fi-miu brusc, fericit de comparatia gasita.
- Da, ai dreptate. Frunzele sunt un fel de par pentru copaci.
Nu trec zece secunde si aud din nou:
- Si atunci cand toate frunzele o sa cada pe pamant, copacii o sa aiba chelii false.
vineri, 15 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
A te smeri sau a te mindruta? Aceasta-i intrebarea zilei
Astazi o sa va prezint demonstratia faptului ca d-l Mindruta e un parerolog chiaun cu capul. Habar n-are de nimic, iar confuzia permanenta...
-
Embed from Getty Images Imi tot bazaia prin minte versul asta. Eram convinsa ca e al lui Eminescu. Pare de Eminescu. Din curiozitat...
-
Tema la romana, a fi-mii. Tema de clasa a treia. Sunt atat de mandra de compunerea ei, ca as fi in stare sa-mi dau doctoratul pe textuletul ... -
Embed from Getty Images "Totul renaste, pomul rodeste, floarea infloreste si lumea se trezeste. Soarele lumineaza si...